Acasa Cultura-ReligieReligie Tradiţii populare de Sâmedru – patronul iernii pastorale

Tradiţii populare de Sâmedru – patronul iernii pastorale

scris de D.P.
137 Afisari

În zilele de 26 şi 27 octombrie, potrivit calendarului creştin-ortodox, românii sărbătoresc pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Sâmedru în tradiţia populară, şi pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou – Basarabov, patronul oraşului Bucureşti.

Focul de Sâmedru

Focul de Sâmedru

Originea numelui Dimitrie/Dumitru e grecească şi aminteşte de vechea zeiţă Demeter. Creştinismul a impus numele masculin Demetrios, o simplificare a lui „demometer”, pronunţat în neogreacă „dimomitir”.

Printre cei care poartă acest nume în calendarul ortodox, doi se bucură de o evlavie aparte şi sunt sărbătoriţi unul după altul.

Pe 26 octombrie, Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, iar pe 27 octombrie, pe Cuviosul Dimitrie Basarabov, zis şi „cel nou”, tocmai pentru a fi deosebit de cel de dinainte.

Sfinţenia, ca trăsătură unică şi fundamentală a creştinismului, este legată de un fericit tragism al destinului, iar cei ce o dobândesc devin inspiratori şi modele de urmat pentru credincioşi. Sfinţii Dimitrie, deşi poartă acelaşi nume şi amândoi au dobândit viaţa veşnică şi sfinţenia, au poveşti diferite.

În 26 şi 27 octombrie îşi vor sărbători onomastica peste 300 de mii de persoane, dintre care majoritatea sunt bărbaţi şi poartă numele de Dumitru, Mitică, Dimitrie sau Dumitrache, iar femeile care se sărbătoresc se numesc Dumitra sau Dumitriţa, Mitra, Dumitrica, Demetra sau Dumitrana.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorătorul de Mir

Mucenicul Dimitrie a trăit la sfîrşitul secolului al III-lea în vremuri nefaste pentru creştinii care era forţaţi să renunţe la religia lor.

Părinţii lui Dimitrie au ales să îşi crească copilul, cu toate riscurile, într-o vie credinţă creştină, iar după moartea lor, Dimitrie a fost ales de către împăratul Maximilian prefect al Thesalonicului.

A devenit un înfocat propovăduitor al valorilor spirituale creştine, dar de această înclinaţie a aflat şi împăratul care a dispus arestarea şi întemniţarea lui Dimitrie şi o mai vie prigoană a creştinilor.

Nestor, un creştin convertit de Dimitrie, a fost pus să lupte în arena cu gladiatorul favorit al lui Maximilian, barbarul Lie temut de toţi adversarii săi pentru impresionanta lui statura şi ferocitate.

Creştinul Nestor a primit binecuvântarea înainte de a intra în arena: Du-te şi lupta! Pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos îl vei mărturisi, i-ar fi spus Dimitrie.

Mărturisirea publică a lui Nestor din timpul luptei cu Lie – Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mă! – a fost urmată de victoria creştinului şi uciderea lui Lie, spre disperarea împăratului care a ordonat uciderea celor doi care îi provocaseră suferinţă şi umilinţă.

Tânărul Dimitrie a fost ucis la 9 aprilie 304 în timp ce se ruga în temniţă, iar miracolele au continuat în jurul moaştelor sale.

În 26 octombrie 413, după mai mult de o sută de ani de la martiriul mucenicului Dimitrie, prefectul Leonţiu al Illiricului a dorit să ridice în cinstea lui pe locul micului lacaş de cult zidit deasupra mormântului o biserică mai mare. Moaştele lui Dimitrie au fost găsite întregi şi nestricate, din ele izvorât mir şi s-a umplut toată cetatea de mireasmă, iar Leontie a ridicat în acel loc o biserică în care a fost pusă racla cu osemintele sfântului, pentru a fi cinstite de credincioşi.

Tradiţii populare de Sâmedru – patronul iernii pastorale

Împreună cu Sângiorzul din 23 aprilie, Sâmedru împarte anul pastoral în două anotimpuri simetrice: vara şi iarna.

Tradiţia spune că Dumnezeu le-a încredinţat celor doi sfinţi-fraţi cheile vremii, Sfântului Gheorghe deschide vara, iar vremea caldă este închisă de Sfântul Dumitru. Anul se aseamănă cu o casă care are două uşi ce dau afară: una stă descuiată o jumătate de an şi este păzită de Sfântul Gheorghe, pe cealaltă o deschide Sfântul Dumitru, când îi vine ziua.

Toamna, de Sâmedru, este ziua soroacelor, momentul socotelilor pentru învoielile şi afacerile tocmite în primăvară, la Sângiorz. Ciobanii coboară de la munte şi lasă oile în gospodăriile stăpânilor lor, se încasează dobânzi, se achită datorii, se închiriază case şi pământuri, se fac tot felul de astfel de neguţătorii şi toată lumea se pregăteşte pentru iarnă.

Aşa cum s-a înţeles cu Sfântul Gheorghe, Sfântul Dumitru trebuie să desfrunzească pădurea şi să-i adune pe toţi gospodarii de la muncile câmpului la ziua recoltei ca să se bucure de roadele acumulate.

Bucuria recoltei este marcată prin Focul de Sâmedru, obicei păgân cu multe variante locale.

Se fac focuri rituale fie într-o poiană de la marginea satului, unde se adună lumea în jurul unui rug imens, la răscruce de drumuri importante sau se dau la vale roţi cu foc.

Răsună chemările Hai la Focul lui Sâmedru / Că mănâncă lupii iedul ! şi după ce focul se stinge fiecare ia acasă câte un tăciune, căci se crede că dacă sunt aruncaţi în livadă, cărbunii vor face ca pomii să fie sănătoşi şi să rodească şi în primăvara viitoare.

Ciobanii aruncă în mijlocul oilor o sarică sau un cojoc ca să afle cum va fi vremea: rea, dacă pe cojoc se aşază o oaie neagră şi bună, dacă oaia este albă. Şi în satele din Oltenia şi din Muntenia se aprind focuri rituale, iar femeile dăruiesc copiilor covrigi, mere, nuci sau fructe uscate.

Credinţe şi obiceiuri despre această divinitate agrară precreştină sunt atestate în special în zonele crescătorilor de animale. Sâmedru concentra acte rituale de fertilitate, purificare, de divinaţie, practici de îmbunare a sufletelor morţilor, care părăseau la această dată mormintele, de tundere rituală a coamei cailor şi era data când se făceau pronosticuri pentru iarnă ce urmă să înceapă.

Este sărbătoare mare la români şi mai ales în Bucureşti, unde, în ziua următoare se prăznuieşte Sfântul Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureştilor.

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou –Basarabov

Viaţa lui Dimitrie Basarabov, deşi aparent simplă şi fără fapte măreţe, ascunde o înalta desăvîrşire interioară.

A trăit în secolul XIII, în timpul „imperiului” de la Târnovo, întemeiat de fraţii Petru şi Asan. S-a născut în satul Basarabov din părinţii săraci care nu l-au putut da la învăţătură şi ani în şir a păscut vitele şi oile ţăranilor din sat.

Tradiţia spune că pe când îşi păştea turma pe malul răului Lom, Dimitrie a călcat din nebăgare de seama un cuib de pasăre cu pui. Dimitrie s-a simţit vinovat şi şi-a pedepsit piciorul care greşise, mergând desculţ 3 ani, fie iarnă, fie vara.

Milostenia a rămas în sufletul lui şi a intrat monah la un schit cu chilii adăpostite în peşteri săpate pe malul râului, unde a petrecut ani în şir în post aspru şi rugăciune, izolat cu totul de lume şi de ceilalţi monahi.

Smerenia rugăciuninilor şi intensitatea credinţei sale au fost mântuitoare căci, odată cu moartea, trupul lui nu s-a descompus. Peştera în care se află trupul său a fost inundată de apele Lomului, iar lespezile între care era întins au fost smulse şi trase de ape, iar rămăşiţele lui trupeşti au fost descoperite mai târziu.

Tradiţia spune că unul dintre domnitorii Ţării Româneşti a pus să fie ridicată în satul Basarabov o biserica nouă în care au fost aşezate moaştele Sfântului Dimitrie pentru a fi cinstite de credincioşii care se îndreptau mereu spre satul în care văzuse lumina zilei.

În timpul Războiului ruso-turc, dintre 1769 şi 1774, pentru ca moaştele să nu fie profanate de ostaşii musulmani, generalul rus Petru Saltacov a poruncit că ele să fie duse în Rusia. Odată ce cortegiul cu racla a ajuns în Bucureşti, negustorul Hagi Dimitrie şi mitropolitul Grigorie al II-lea al Ţării Româneşti l-au rugat pe generalul rus să lase poporului român şi Mitropoliei ţării moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou, ca o mângâiere pentru pagubele şi suferinţele îndurate de români în timpul acelui război.

În iulie 1774, moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost aşezate cu mare cinste în Biserica Patriarhală a Mitropoliei din Bucureşti şi în felul acesta, Sfântul Dimitrie cel Nou sau Basarabov a devenit ocrotitorul Bucureştiului şi al întregii Ţări Româneşti. Mâna dreapta a Sfântului a fost trimisă, totuşi, la Kiev, unde se crede că se păstrează şi astăzi.

An de an în ziua de 27 octombrie, zeci de mii de credincioşi vin în pelerinaj la sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou şi sunt prezenţi la slujba pomenirii sale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult