Acasa Cultura-ReligieReligie Vinerea Mare – tradiţii şi obiceiuri

Vinerea Mare – tradiţii şi obiceiuri

scris de S. P.
16 afisari

Vinerea Mare (Sfânta și Marea Vineri, în calendarul Bisericii Ortodoxe), ultima vineri din Postul Paștilor, este potrivit tradiției zi de post negru – nu se bea decât apă toată ziua.

vinerea mareZiua de vineri din Săptămâna Mare este o zi de doliu pentru creștini, aceștia retrăind două evenimente cutremurătoare din istoria mântuirii: răstignirea Fiului lui Dumnezeu pe cruce și punerea Sa în mormânt.

În Vinerea Mare se scoate în mijlocul bisericii Sfântul Epitaf (numit și Sfântul Aer) pe sub care trec credincioșii, până la sfârșitul slujbei Deniei Prohodului, care are loc în seara acestei zile.

Sfântul Epitaf este un obiect bisericesc de cult de forma dreptunghiulară, confecționat din pânză de in, mătase sau catifea, pe care se afla imprimată sau pictată icoana înmormântării Mântuitorului.

Acesta este așezat pe o masă mai înaltă, iar credincioșii sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfântul Epitaful și trec de trei ori pe sub masa pe care este așezat. Această trecere pe sub masă a credincioșilor se dorește a fi asemănarea trecerii prin mormânt a Mântuitorului, care S-a coborât în iad pentru a elibera sufletele drepților.

Prin moartea și Învierea Sa, Hristos a sfărâmat porțile iadului, iar moartea a fost învinsă „Unde îți este, moarte, biruința ta? Unde îți este, moarte, boldul tău?”, spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola întâi către Corinteni (15.55).

Așa și credincioșii își amintesc, acum, că și ei trebuie să treacă prin moarte, prin mormânt pentru a merge la viața veșnică în Hristos.

După Slujba Prohodului, Sfântul Epitaf este așezat pe Sfânta Masă din Sfântul Altar, unde va rămâne până la Vecernia sărbătorii Înălțării Domnului.

După cântarea Prohodului Domnului se înconjoară biserica de tot soborul, cu Sfântul Epitaf. La sfârșitul slujbei, este obiceiul ca preotul să împartă florile aduse, care sunt apoi puse acasă la icoane.

Cercetătorii etnografi susțin că, în comunitățile tradiționale, se considera că Vinerea Mare, odată cu moartea Mântuitorului, deschide un timp al haosului și întunericului, oamenii rămânând fără protecție divină. Se spunea că Vinerea Mare ar echivala cu 12 vineri obișnuite, denumirea de Vinerea Seacă, cum se mai numește această zi, explicându-se prin postul negru pe care mulți oameni obișnuiau să-l țină.

În unele zone ale țării , de trăsnete, boli și dăunători.

Tradiția spune că, fiind ziua în care Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce, în această zi nu se ară, nu se seamană și nu se sădesc pomi, pentru că nu vor rodi. Femeile nu au voie să coacă, sa coasă sau să spele rufe.

Dacă în unele zone se crede că ouăle nu se vopsesc niciodată în Vinerea Mare, astăzi la Mânăstirea din Şag, sute de ouă vopsite de măicuţe în mod tradiţional, vor lua forma unei cruci şi vor fi împărțite credincioșilor.

Tot astăzi, în mai multe locuri din ţară este refăcut drumul crucii. Cel mai lung traseu este în judeţul Hunedoara, la Lupeni acolo unde mii de pelerini străbat an de an câte zece kilometri din oraş, până la schitul Straja, aflat la altitudinea de 1440m.

Și la Arad, drumul este refăcut în mod simbolic până la Mânăstirea Hodoș – Bodrog, cea mai veche așezare monastică din țara noastră.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult