Legea lui Crin şi dezinteresul față de tradiție | Ziua Veche
Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roDezbateri Legea-lui-Crin şi dezinteresul față de tradiția democratică a României

Legea-lui-Crin şi dezinteresul față de tradiția democratică a României

scris de Doru Dragomir
44 afisari

În ultimele zile, în contextul interzicerii manifestărilor şi simbolurilor extremiste, au apărut reacții care anunță „sfârşitul democraţiei” şi „revenirea la stalinism”. În același timp, multe comentarii nu apără principiile democraţiei tradiţionale, ci mai degrabă încearcă să impună ideea că Mişcarea Legionară a dominat rezistenţa anticomunistă.

Iuliu-Maniu-Zelea-Codreanu-Horia-Sima-Ion-Antonescu-Asistăm, se pare, la resuscitarea unor eforturi mai vechi de a elimina din istoria ţării amintirea liderilor democrați care s-au împotrivit atât regimului antonescian, cât și celui comunist, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Dinu și Gheorghe Brătianu şi alţii. În ultimii 70 de ani, astfel de eforturi au fost reciclate și rebrănduite în mod frecvent și inventiv. Dacă până acum câţiva ani a fost negat rolul partidelor istorice şi al liderilor acestora în lupta împotriva fascismului, de această dată este diminuat sau ignorat cu desăvârşire şi rolul lor în rezistenţa anticomunistă.

Se prelungeşte lista previziunilor ILD care sunt pe cale să se împlinească. Începem să vedem rezultatele păguboase ale modului conflictual şi incompetent în care a fost gestionat trecutul recent după 2012, mai ales de către Guvern şi IICCMER (dar şi de către alţi actori).

Nu demult a fost promulgată Legea-lui-Crin, care va ameliora OU 31/2002, privind „interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”. În sfârşit, măsurile se vor aplica şi în mediile de comunicare electronice, aşa că avem speranţe că nu vom mai fi nevoiţi să citim toate mârlăniile antisemite de pe forumuri. Vreau să cred că penalităţile vor fi disuasive atunci când redacţiile nu îşi fac datoria.

Normal ar fi ca legi de acest fel să nu fie necesare. Economistul american Walter Williams spune că „prima linie de apărare a unei societăţi civilizate nu sunt legea, poliţia şi tribunalele, ci obiceiurile, tradiţiile, regulile de etichetă şi valorile morale”. Orice român ar trebui să se poarte cuviincios şi să respecte principii morale care sunt în mod natural incompatibile cu xenofobia, antisemitismul, fascismul sau rasismul, şi asta nu de frica judecătorului sau a poliţistului. Din păcate, în lipsa unei infrastructuri morale solide, ajungem să facem legi pentru a reglementa ceea ce bunul simţ, familia, şcoala şi comunitatea nu au controlat la timp.

În orice caz, legea nu poate substitui educaţia şi morala prea multă vreme. După cum vedem în ţări ca Franţa, Germania, Suedia sau Belgia, existenţa legilor de acest fel nu a eliminat numaidecât problemele. Antisemitismul e în floare şi ideile extremiste prosperă şi acolo unde reglementările au fost introduse în mod mai credibil decât la noi şi unde există o experienţă îndelungată în aplicarea lor.
La manifestaţia de pomină din 26 ianuarie 2014 de la Paris, participanţii au scandat „Evreule, cară-te, Franța nu e a ta!”, „Şoah-ananas”, „Faurisson are dreptate, camerele de gazare sunt o aiureală!”

Mai mult, în ultimul timp aceste reglementări sunt văzute ca o formă de cenzură, încălcarea lor fiind privită de capetele înfierbântate, de stânga şi de dreapta, de la neobolşevici la fascişti şi islamişti, ca o binevenită contestare a establishmentului vestic. Aşadar, dacă eforturile de combatere a fascismului, rasismului şi antisemitismului vor rămâne la argumentele judecătorului şi poliţistului şi nu se vor atinge chestiuni mai profunde, de natură morală (şi chiar spirituală), situaţia se va înrăutăţi şi vor apărea conflicte.

E păcat că mulţi din cei care investesc energie în promovarea şi aplicarea legilor menite să prevină extremismele elimină din discuţie planul moral. Ceea ce vor ei, de fapt, este tocmai să încurajeze o atitudine morală, însă cum nu acceptă că există adevăr moral, sunt nevoiţi să se mărginească la promovarea unor reglementări care, prin natura lor, în cazul fericit în care sunt bine făcute, nu pot decât să interzică sau să impună un anumit comportament. Nu şi o atitudine morală. Ori, exaltarea extremismelor la care asistăm acum este o în primul rând rodul analfabetismului şi relativismului moral şi doar apoi consecinţa unor legi mediocre.
Continuarea pe ILD

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult