Pe internet au început să circule de câţiva ani avertismente asupra toxicităţii tampoanelor de unică folosinţă.
Argumentele împotriva folosirii lor ar consta în toxicitatea produsă de prezenţa dioxinei (care are rolul de albire a tampoanelor, dând astfel senzaţia de curăţenie), precum şi de cea a azbestului, menit să stimuleze sângerarea pentru a creşte consumul de tampoane. Cei care se pronunţă împotriva tampoanelor atrag atenţia că şi-au făcut loc în magazine, câştigând deja un segment important de piaţă, cele pentru uz zilnic, în afara perioadei critice, fapt care ar agrava situaţia.
Food and Drug Administration (FDA), Agenţia Americană pentru Alimente şi Medicamente, a anunţat anul trecut: “Periodic, cresc îngrijorările privind prezenţa dioxinei în produsele pentru igiena feminină, în special în tampoane”. Pentru a lămuri situaţia, FDA a dat pentru analiză conţinutul de dioxină din şapte mărci importante de tampoane de unică folosinţă. Concluzia analizei a fost că nivelul de dioxină în aceste produse nu este periculos. Limita tolerabilă, care nu este periculoasă, de dioxină, este de 70 picograme pe kilogramcorp, iar cel mai mare nivel descoperit într-un tampon a fost de 0,225 picograme, ceea ce ar însemna lunar (după folosirea a 24 de tampoane) 5,4 picograme pe lună.
Ştiut fiind faptul că producătorii de tampoane de unică folosinţă sunt companii uriaşe, multe transnaţionale, înseamnă că interesele sunt date de câştigurile mari, iar presiunile pot fi pe măsură.
Credeţi că sunt justificate temerile privind toxicitatea tampoanelor intime sau este vorba doar de un război al producătorilor? Protejează cu adevărat agenţii de genul Food and Drug Administration interesele consumatorilor, sau sunt, mai degrabă, puse în slujba industriaşilor? Ce alternative au consumatorii, puşi în faţa unor astfel de probleme?
