Aproape că nu mai există bloc în Bucureşti fără farmacie la parter. În restul ţării, situaţia e asemănătoare. Prin sate şi cătune, se închid cârciumile că nu mai are omul bani de-o drojdie şi-o bere, dar apar spiţeriile ca ciupercile.
Zici că a dat strechea în români. Cucoanele umblă cu punga de medicamente în geantăl. Orice familie şic se laudă cu aparatele moderne de luat tensiunea şi măsurat glicemia.
Vaccinele sunt pe categorii: cu 6, cu 12, cu 24 de tulpini. Trebuie să te pricepi: dacă eşti fraier, te repezi la alea cu 6, că sunt gratis. Altfel e gripa dacă te înţepi cu de-alea scumpe. Anul ăsta e primul după multă vreme, când soacră-mea nu a răcit. Poate din cauză că n-a mai apucat să se vaccineze. În anii trecuţi, se vaccina şi se îmbolnăvea instantaneu. Apoi ne îmbolnăvea pe toţi.
Porcii, găinile, vacile, toate dobitoacele ridică împotriva omului, mai ceva ca-n Ferma Animalelor, să-i dea din bolile lor. N-apare bine o gripă din asta, că suntem informaţi că undeva, în lume, un laborator avea vaccinul pregătit. Ca din întâmplare câteva zeci de milioane de doze gata ambalate aşteptau epidemia.
Asistăm la o ofensivă fără precendent a marilor corporaţii de medicamente asupra omului sănătos. Deviza lor e că nimeni nu e atât de sănătos, încât să nu trebuie tratat de ceva. Nu se mai caută medicamente pentru boli, acum se inventează boli pentru medicamente. Dispar medicamentele bune şi ieftine şi apar în loc altele proaste şi scumpe. Unde ne e piramidonul?
Nici măcar copiii, săracii, nu scapă. Copilul este ţintă de marketing încă din faşă . Cum e unul mai zburdalnic, gata, are ADHD. Dacă nu ştiţi ce e aia, daţi pe Google să vă îngroziţi! Să aflaţi ce bolnavi aţi fost când săreaţi pârleazul, sau veneaţi acasă cu genunchii juliţi, sau în clasă vă zbura mintea la fotbal sau păpuşi şi nu eraţi atenţi la „Ana are mere”! Să aflaţi cum Creangă însuşi a fost întruchiparea perfectă a bolii în copilăria sa!
Dumneavoastră nu vă simţiţi victime ale industriei farmaceutice?
De câte ori pe lună intraţi într-o farmacie, să cumpăraţi ceva pentru familie?
Vă duceţi la farmacie mai des decât la teatru, sau la film, sau la o bere?
Cât din bugetul casei se duce pe medicamente?
De când nu aţi mai încercat ceaiul de tei, sau de muşeţel, sau de sunătoare în locul bulinelor?
De câte ori v-aţi simţit tentaţi să cumpăraţi ceva dintr-o farmacie doar pentru că avea un ambalaj colorat sau aţi văzut la televizor că e bun?
Sau, în orice caz, nu are cum să facă rău, din moment ce nu e medicament, ci “supliment alimentar”?
