Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roDezvaluiri 25 de ani de la cea mai mare tragedie din navigația civilă din România

25 de ani de la cea mai mare tragedie din navigația civilă din România

scris de M.A.B.
56 afisari

Tulcenii din satul Grindu își plâng în continuare rudele pierdute în urmă cu 25 de ani, în cea mai mare tragedie din navigația civilă din România, ‘Mogoșoaia’.

Epava navei Mogosoaia (foto flacara.ro)

Epava navei Mogosoaia (foto flacara.ro)

La data de 10 septembrie 1989, ora 8.10, vasul „Mogoşoaia” a plecat de la Galaţi, din faţa Palatului Navigaţiei spre satul Grindu, situat pe malul tulcean.
Cei mai mulţi dintre pasageri erau „pisicani” (localnici din Pisica – porecla satului Grindu) sau rude ale acestora.În acea zi fatidică, „Mogoşoaia” avea la bord cu aproape 100 de pasageri mai mult decât capacitatea ei de 160 de locuri. După ce nava a făcut o escală la Dana 46 din Portul Bazinul Nou, „Mogoşoaia” a intrat în coliziune cu un convoi bulgăresc „Mogoşoaia” s-a înclinat şi, în mai puţin de 3 minute, s-a scufundat.

Au scăpat doar 17 persoane.

Plecarea în cursă a navei Mogoşoaia, la data de 10 septembrie 1989, s-a făcut cu o întârziere de câteva minute. Explicaţia acestei întârzieri este dată, în primul rând, prin aşteptarea la care a trebuit să se recurgă pentru a se risipi ceaţa care învăluise portul în acea dimineaţă de început de toamnă. La momentul plecării vizibilitatea s-a mai îmbunătăţit, încât se putea vedea pe malul celălalt, la o distanţă de circa 700 de metri.

Oficial, ora exactă de plecare este considerată ca fiind 8:05. Dar majoritatea supravieţuitorilor apreciază ora de plecare ca fiind 8:10 sau mai târziu. Ora exactă a plecării este importantă, întrucât ea poate furniza  elemente noi în aprecierea modului în care s-au desfăşurat evenimentele. De pildă, ea ar putea explica viteza de deplasare a navei Mogoşoaia care, pe ceaţa groasă în care a intrat la mila 79, ar fi trebuit să fie redusă.

Aşadar, nava de pasageri Mogoşoaia a plecat în dimineaţa aceea de la pontonul de acostare numărul 918, situat pe malul stâng al Dunării la km 150,5, din portul Galaţi, în aval spre localitatea Grindu din judeţul Tulcea. La bordul navei, spun unele cifre cunoscute oficial, se aflau 10 membri ai echipajului şi 213 pasageri.

Se apreciază că, din păcate, comandantul navei de pasageri, căpitanul Postolache Ion, nu ar fi ştiut la plecare că va întâlni pe drum un convoi de barje.

La ora 8:05 vizibilitatea s-a îmbunătăţit substanţial. Nava Mogoşoaia s-a desprins de la mal, a făcut rondoul şi s-a înscris pe drumul spre aval, la circa 230-250 metri de malul stâng. În cabina de comandă, pe lângă comandant, se mai afla ofiţerul secund Ilicenco Emil şi fetiţa electricianului de serviciu al navei. După rondou, în cabina de comandă apare şi şeful de echipaj Nenciu Laurenţiu Daniel, care raportează că pe navă totul este în ordine şi, din acel moment, rămâne şi el la comandă.

Căpitanul Postolache stătea cu ochii pe ecranul radarului. Ceilalţi doi erau concentraţi spre prova vasului. Conform rapoartelor de expertiză tehnică s-au reţinut următoarele etape în desfăşurarea evenimentelor.

După aproximativ 2 kilometri de marş, în zona milei maritime 80, vizibilitatea s-a redus dintr-odată, datorită apariţiei unor valuri de ceaţă. Comandantul navei Mogoşoaia a fost nevoit să micşoreze viteza de deplasare şi să pună în funcţiune aparatul automat de emitere a semnalului fonic.

În dimineaţa aceleaşi zile, la ora 5:10, a plecat din portul sovietic Reni, astăzi ucrainean, convoiul Petar-Karamincev, sub pavilion bulgar. Convoiul era compus dintr-un împingător şi şase barje, dispuse pe două rânduri, având lungimea totală de 191 metri şi lăţimea de 37,5 metri. Barjele transportau 9.800 tone minereu de fier, deplasându-se în amonte, spre portul Ruse din Bulgaria.

Continuându-şi marşul în mod regulamentar, pe partea dreaptă a şenalului navigabil, imediat după ce a depăşit prin tribord geamandura roşie de la mila 79, care deli mitează extremitatea dreaptă a şenalului, nava Mogoşoaia a fost abordată de convoiul Petar-Karamincev, care naviga în amonte.

În urma abordajului produs de barjele convoiului bulgar în bordul tribord al navei Mogoşoaia, aceasta s-a înclinat, a fost inundată prin spărturile produse şi deschiderile din puntea principală şi, pierzându-şi flotabilitatea, s-a scufundat în aproximativ trei minute. În urma acestui accident şi-au pierdut viaţa prin înec peste 200 de pasageri şi membri ai echipajului.

Dintre membrii echipajului, şeful acestuia, Nenciu Laurenţiu Daniel, a fost singurul supravieţuitor.

Amintiri dureroase

‘Acum 25 de ani țipam pe malul Dunării cu tot satul. Țipam de nu știam ce e cu noi. Copii, surori, frați, nepoți, cumnați, toți s-au dus. Băiatul meu, Costică, avea 26 de ani, venea de la Galați. Fusese în tura de noapte și-l așteptam acasă. A plecat sănătos tun și nu l-oi mai vedea decât când m-oi duce după el, dacă își face Dumnezeu milă de mine. Durerea de mamă nu o poate lua nimeni’, a declarat miercuri, pentru AGERPRES, Rada Ariton, în vârstă de 72 de ani, din satul Grindu.

A fost la cimitirul din sat cu nepoata și strănepoata și a aprins o lumânare în amintirea copilului.’A fost luni hramul bisericii din sat și atunci a venit și Episcopul Tulcei și a făcut slujbe de pomenire pentru morți. Dar azi este ziua lor’, spune Maria Alecu, în vârstă de 58 de ani, care acum 25 de ani și-a pierdut sora.

Elena Horovei Chirică avea 28 de ani, era din Grindu, dar locuia la Mangalia, județul Constanța, cu soțul ei, născut în satul gălățean Șivița. În urmă cu 25 de ani, cei doi erau în concediu și se pregăteau să-l înscrie la școală pe băiatul lor în vârstă de șase ani. Potrivit Mariei Alecu, Elena Horovei Chirică venea la Grindu cu copilul.

‘Zbiera tot satul pe malul Dunării. Acolo am stat până la 2.00 noaptea. Apoi, m-am dus acasă și m-am întins în pat și atunci am visat-o. Îmi spunea: ‘Nu mai stați pe malul Dunării. Vino la felinarul unde ne scăldam când eram mică. Acolo o să mă găsiți’. Și așa s-a întâmplat. Pe băiat l-au găsit pe malul din Galați și l-au dus la Șivița și l-au înmormântat’, a povestit Maria Alecu.

Lângă mormântul sorei sale, se află și cele ale părinților.

‘S-au dus amândoi părinții de durere’, a mărturisit aceasta.

În urma celei mai mari tragedii din istoria navigației civile din România, cursele de pasageri dintre Galați și Grindu au fost oprite, iar autoritățile române au deschis proces celor bulgare. Printr-o sentință definitivă din anul 1993, Tribunalul Galați a obligat Întreprinderea Navală Bulgară (BRP Bulgaria) și pe comandantul împingătorului, Gheorghi Petrov Anghelovschi, la plata unei despăgubiri civile de 67 milioane lei, la valoarea de atunci, pentru scufundarea pasagerului românesc.

În plus, comandantul bulgar al împingătorului, Gheorghi Petrov Anghelovschi, a fost condamnat la 10 ani de închisoare, pentru distrugere. Comandantul nu a efectuat, însă, decât două luni de detenție, după care a plecat în Bulgaria.

În același timp, 133 de urmași ai victimelor s-au constituit în părți civile intentând procese părții bulgare pentru despăgubiri. La rândul său, partea bulgară a introdus în anul 2004, la Tribunalul Galați, o contestație la executare, prin care a solicitat ca instanța să constate prescrierea despăgubirilor de 67 milioane lei, care între timp au fost recalculate de partea română la peste 1,2 milioane dolari.

Pentru punerea în execuție a sentinței, care impune plata de către BRP Bulgaria a sumei de 1,2 milioane dolari, s-a deschis un nou proces la Tribunalul din Sofia.

‘Am primit 2.800 de lei la banii de atunci. Nimic altceva’, spune Maria Alecu din satul Grindu.

Troita de la Grindu

Troita de la Grindu

În amintirea victimelor tragediei ‘Mogoșoaia’ au rămas mormintele persoanelor înecate, o carte semnată de Petre Rău și două monumente ridicate la Grindu și la Galați. La Grindu, Costică Sbârciog, primar în perioada 1996-2008, a reușit, după îndelungi căutări să strângă bani pentru ridicarea unui monument care a fost dezvelit în anul 2008.

La Galați, la inițiativa rudelor celor dispăruți și cu efortul financiar al unui vechi marinar, Petrache Boșneagă, la Dana 46 din Portul Bazinul Nou Galați, chiar în dreptul locului în care s-a produs evenimentul, a fost înălțat un alt monument.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult