Batranii cu butoane nucleare

In 1979 CIA isi punea problema liderilor lumii sovietice – drept urmare a realizat un studiu care imbina medicina cu politica, studiu in care erau analizate efectele imbatranirii asupra liderilor din tarile comuniste. Studiul pornea de la constatarea ca liderii din spatiul comunist aveau varste inaintate – iar tremuratul mainii asupra butonului nuclear era un factor cat se poate de serios. Redam in randurile urmatoare acest studiu.

 

 

 

„Deciziile guvernamentale si actiunile potential agresive in cazul natiunilor comuniste, tin de judecata si stabilitatea emotionala a conducatorilor. In mare majoritate liderii comunisti sunt persoane varstnice, oameni trecuti de 60 de ani sau chiar mai mult. Cei patru lideri de varf sovietici sunt toti trecuti de 70 de ani: Brejnev are 72, Kosighin are 74, Kirilenco are 72 si Suslov 76. Media de varsta a celor 14 membrii cu drepturi depline ai Biroului Politic este de 67 de ani, peste jumatate din acestia avand peste 63 de ani sau chiar mai mult.

Acelasi lucru se intampla si in Europa de Est, unde majoritatea liderilor sunt varstnici. Cel mai reprezentativ este Maresalul Tito, din Iugoslavia, care are 86 de ani. Atat Janos Kadar din Ungaria cat si Erich Honecker din Germania de Est au 66 de ani. Enver Hoxha din Albania are 70 de ani, prim-secretarul bulgar Todor Zhivkov are 67, Edward Gierek din Polonia are 66, ca si Guvtav Husak din Cehoslovacia. Nicolae Ceausescu in varsta de 61 de ani, din Romania, este cel mai tanar sef de stat din Europa de Est.

Noul Comitet Permanent al Biroului Politic al Republicii Populare China este compus, in ordine ierarhica, din Hua Kuo-feng, Yeh Chien-ying, Teng Hsiao-ping, Li Hsien-nien si Wang Tung-hsing. Observatorii Chinei nu cred ca, Yeh (80), Teng (74) si Li (71), toti veterani din Marsul ce Lung, s-au supus unui lider mult mai tanar si in principiu mai neexperimentat cum este Hua Kuo-feng (59). Media de varsta a celor 23 membrii cu drepturi depline ai Biroului Politic este de 66 de ani, peste jumatate din acestia avand peste 65 de ani sau chiar mai mult. Mai exista si alte state comuniste asiatice care au cu preponderenta lideri in varsta. De exemplu in Republica Populara Vietnam, Pham Van Dong are 72 de ani, Le Duran 71, Le Duc Tho 68, Vo Nguyen Giap 66, iar cel mai important cetatean, Ton Duc Thang, presedintele Vietnamului, are 90 de ani.

{gallery}gallery/07/butoane{/gallery}

Reactii psihologice in ultima parte a vietii

 

Probabil cea mai importanta generalizare care trebuie facuta in privinta capacitatilor intelectuale si comportamentale ale persoanelor in varsta este aceea ca nu putem face nici o generalizare la scara larga. La unii indivizi care imbatranesc se pot observa efecte semnificative normale sau chiar „organice ” incepand cu varsta de 50 de ani, in timp ce alti indivizi pot „functiona”, aparent fara nici o diminuare a intelectului sau capacitatilor creative pana la varsta de 80 de ani. Spre exemplu, daca un individ a avut o cariera de succes, la batranete poate avea o minte lucida, bazata pe experienta de o viata. Un exemplu de lider contemporan care a luat decizii corecte, adesea geniale, pana in momentul decesului la varsta de 78 de ani este Chou En-lai. Totusi, in mod ironic, majoritatea eforturilor sale ca lider au urmarit domolirea reactiilor extreme ale lui Mao Tse-tung, care era mai in varsta ca el, si a carui cariera politica a fost in mod evident afectata de inaintarea in varsta.

 

Reactii psihologice normale la imbatranire

 

Desi s-ar putea sa nu existe nici o dovada a deteriorarii organice, o serie de reactii psihologice ale unui individ aflat la batranete difera calitativ de cele ale unei persoane mai tinere. Pentru multi, idea de a-si pierde pozitia sau ocupatia este una infricosatoare, mai ales in cazul in care acestia au avut o cariera de succes. Acest lucru duce adesea la o tendinta de nostalgie, la o tendinta de a vedea prezentul din perspectiva trecutului si la un blocaj, individul cautand solutii si asigurari in trecut. La unii, amenintarea pierderii pozitiei si diminuarii fortei fizice poate duce la o serie de reactii defensive, acesti devenind hiperdependenti si preocupati sa-si demonstreze forta si puterea. Timpul este extrem de important. Aceleasi ambitii, idealuri, sentimente si dornite ce au motivat individul care imbatraneste atunci cand erau tanar se regasesc la o varsta inaintata. Un specialist in psihologie geriatrica a observat faptul ca „vechile dorinte nu mor niciodata, ele nici nu se ofilesc”. Desi, de cele mai multe ori, un individ care a imbatranit nu se gandeste la el ca la un batran, in momentul in care devine din ce in ce mai constient de trecerea anilor, simte nevoia acuta de a se face remarcat. El s-ar putea intreba: „Ce am realizat eu? Cat timp mi-a mai ramas?” Aceasta perceptie, ca nu mai are mult timp, tinde sa fie mai accentuata in momentul in care apar si boli psihice grave. (…)

Aceasta nevoie de a urgenta actiunile datorita perceptiei de diminuare a timpului, duce la exagerarea nevoilor si tendintelor personale, astfel incat modelele si atitudinile preexistente tind sa fie amplificate. Acest lucru este valabil in special in cazul indivizilor care provin dintr-o cultura unde primeaza tineretea, ambitia si forta. Inaintarea in varsta in cazul acestor culturi este privita ca o amenintare. Contrar, in cazul culturilor care incurajeaza legaturile de familie stranse, unde religia incurajeaza calmul si intelepciunea, batranii pot fi priviti ca profeti, avand un loc de onoare. In asemenea tari apropierea mortii este privita cu indiferenta si ca urmare gradul de influenta negativa pe care o are inaintarea in varsta se diminueaza in mod proportional. Chou En-lai este un exemplu extrem de concludent. El a reactionat aproape normal la cancerul care in cele din urma l-a omorat la varsta de 78 de ani si se pare ca a reusit sa se ocupe de chestiunile care tin de guvernare, cu inteligenta, corectitudinea si echilibrul care-l caracterizau

Nu se poate face nici o corelatie intre varsta si degradarea cerebrala. Multe persoane in varsta de 70 sau 80 de ani functioneaza la un nivel foarte inalt, fara sa le fie afectate deloc sau foarte putin capacitatile creative si intelectuale, in timp ce mule persoane tinere au mari probleme in a functiona normal. Dar odata cu declansarea simptomelor sclerozei arterelor sau a altor semne de degradare a activitatii cerebrale, este de asteptat sa apara si alte disfunctionalitati „organice”, mult mai severe.

 

Rigiditatea in gandire

 

Indivizii afectati au demonstrat o reducere progresiva a capacitatii de gandire abstracta. Gandirea devine din ce in ce mai concreta si rigida. Apare o tendinta de a vedea lucrurile in alb si negru, iar capacitatea de a deosebi nuantele si subtilitatile se diminueaza. Raspunsurile nu sunt fluente si devin stereotipuri, astfel incat persoana afectata pare a fi din ce mai „incapatanata”. Valorile morale sunt greu de schimbat. Se pare ca liderii care sufera de afectiuni organice ale creierului, nu mai pot opri un plan ce a fost demarat, chiar daca exista dovezi clare ca acesta nu mai trebuie sa continue. Desi majoritatea actiunilor lul Mao Tse-tung erau justificate din punct de vedere politic, tinand cont de perceptia acestuia cum ca nu mai are prea mult timp, este posibil ca aceste efecte psihologice sa fi contribuit la pacea Revolutiei Culturale.

Apare o degradare generala a capacitatilor intelectuale. Concentrarea si memoria, in special memoria recenta sunt afectate cel mai des. La aceasta se adauga si o deteriorare a capacitatii de analiza. Impulsurile care erau inainte controlate de capacitatea de analiza sunt exprimate acum mult mai usor. Ca urmare, este posibil ca individul sa fie mult mai agresiv sau mai usor de provocat.

 

Instabilitate emotionala

 

In general reactiile emotionale devin mult mai greu de controlat, indivizii afectati fiind irascibili, avand accese de furie, suparare sau euforie, fiind mult mai sensibili la orice agresiune. Reactiile depresive sunt si ele adesea intalnite.

Persoanele care inainteaza in varsta nu se maturizeaza intotdeauna, iar tublburarile de personalitate tind sa se intensifice. Aceste persoane devin suspicioase si chiar paranoice. Atat Republica Populara Chineza cat si Uniunea Sovietica ne dau exemple clare din istorie. Mereu suspicios, in ultima perioada a vietii sale, Stalin se gasea intr-o stare de paranoia clinica, exemplificata in mod ostentativ in „complotul medicului”. In acelasi fel, in timpul Revolutiei Culturale, s-a observat faptul ca foarte multe persoane care ii erau fidele lui Mao, inca din timpul Marsului cel Lung, au fost eliminate din viata politica (neancrederea lui Mao nu era complet nefondata, avand in vedere ca au existat schimbari in ceea ce priveste loialitatea unor persoane fata de el, ca reactie la faptul ca nu mai erau de acord cu modul in care Mao, care era in varsta, conducea tara).

 

Zile bune si zile rele

 

Persoanele afectate au atat zile bune cat si zile rele. Scleroza arteriala se caracterizeaza prin fluctuatii mari, dar in mod inevitabil nu se ajunge la o imbunatatire a starii. La unii declinul este gradual, in timp ce la altii el este foarte brusc. Diferentele rezultate in urma analizei zilelor bune si zilelor rele au dus la foarte multe concluzii in privinta psihicului unei persoane. Astfel, daca cineva l-ar vedea pe Mao in una din zilele sale bune, momente in care  se afla intr-o stare aparent buna, ar avea tendinta sa nu creada rapoartele care vorbesc de sanateatea sa precara. Pe de alta parte, au existat momente in care Mao era in mod evident dezorientat, fapt ce i-a determinat pe unii sa puna la indoiala sanatatea lui psihica. O chetiune importanta insa in evaluarea sanatatii psihice a unei persoane este analiza acesteia intr-un context, si nu pe baza unei singure situatii sau actiuni. Daca cineva poate diagnostica o persoana ca suferind de scleroza arteriala cerebrala, chiar daca respectivul pare a nu avea nici o problema, trebuie luat in calcul faptul ca celelalte elemente enumerate il vor afecta in continuare.

 

Procesul de deteriorare a eficientei mintale

 

O alta problema care se manifesta la indivizii in varsta care sufera de afectiuni cerebrale este tendinta de negare a proportiilor afectiunii. In cazul liderilor aceasta negare se poate manifesta prin dorinta de a pastra puterea in momentul in care ar trebui sa renunte la ea. Pe de alta parte, persoanele care se afla in preajma liderului ar putea incerca sa-l impiedice sa ia decizii importante in momentele in care acesta trece prin perioade de criza. Dar, avand in vedere ca in perioadele in care are crize, liderul devine foarte suspicios si are tendinta de a nega procesul de deteriorare a eficientei mintale, este foarte probabil ca el sa perceapa intr-un mod gresit realitatea politica. Daca paranoia liderului ajunge la un asemena nivel incat el se bazeaza pe principiul „cine nu e cu mine e impotriva mea”, atunci este posibil ca cei care se opun sa fie inlaturati. Astfel, o serie de caracteristici psihologice ale unui lider in varsta pot duce la incurajarea unui sistem de conducere ce functioneaza cu sincope, deoarece apropiatii liderului vor incerca sa nu i se opuna.

Este interesant de observat cum functioneaza influenta de grup atunci cand avem de-a face cu un grup de persoane varstnice care iau deciziile importante in politica. Literatura de specialitate care analizeaza dinamica grupurilor, spune ca tendintele psihologice individuale pot fi sustinute si exagerate chiar in cadrul unui grup in care se ajunge mult mai usor la un consens. Astfel, daca in acest grup exista si persoane ale caror capacitati mintale nu au fost afectate de varsta, este foarte probabil ca majoritatea sa fie cea care decide, iar in acest fel sa nu fie adoptate deciziile corecte. Daca acesta teorie este valabila, este foarte probabil ca judecata si deciziile liderilor in varsta care functioneaza ca un grup sa fi contribuit la inflexibilitatea politicii sovietice si a altor miscari din ultimii ani.

 

Studiu de caz: Leonid Brejnev

 

 

Studiul CIA din randurile anterioare din 1979 ia drept exemplu pe liderul Uniunii Sovietice, Leonid Brejnev. „Din cei patru lideri sovietici de rang inalt, doar Brejnev a demonstrat ca efectele psihologice ale imbatranirii i-au afectat comportamentul politic. In multe cazuri Brejnev a aratat ca efectele normale dar si cele „organice” ale procesului de imbatranire l-au afectat. Desi majoritatea rapoartelor il desciu pe Brejnev ca fiind un adevarat lider ce se afla in deplinatatea facultatilor mintale, incep sa apara din ce in ce mai multe rapoarte care sugereaza ca procesul de imbatranire il afectreaza din punct de vedere psihic. Au existat fluctuatii semnificative in evolutia starii lui Brejnev. In timpul perioadelor de „declin”, care apar in special in momentele in care era bolnav sau suferea, el a demonstrat ca are probleme cu capacitatea de concentrare. In ultimul timp Brejnev a suferit din cauza unor probleme fizice, fapt ce i-a determinat pe unii sa se intrebe daca nu cumva pierde controlul. Inlaturarea lui Podgorni din mai 1977 i-a determinat pe observatorii Kremlinului sa ajunga la concluzia ca el detinea in mod evident controlul. Despre aceasta miscare a lui Brejnev s-a discutat timp de cinci ani, dar nici acum nu s-a gasit o explicatie. Cu siguranta ca exista si ratiuni politice care au determinat aceasta miscare, dar este posibil ca Brejnev sa fi luat aceasta hotarare, de a-si consolida puterea politica astfel, ca urmare a nevoii psihologice de negare a pierderii capacitatilor mintale. Reactia psihologica la propriile perceptii despre pierderea capacitatilor, l-a determinat sa recurga la aceasta masura pentru a demonstra ca inca detine controlul.

 

Manifestari de forta

 

Recentele schimbari ale Biroului Politic pot fi un alt exemplu in acest sens. Reactia presei internationale a fost ca Brejnev a ramas puternic din punct de vedere politic in ciuda slabiciunilor fizice. Vorbind despre schimbarile Biroului Politic, Washington Post spre exemplu spunea: „Leonid Brejnev, care si-a pierdut auzul, puterile si sufera si de alte boli cauzate de varsta sa de aproape 72 de ani, a demonstrat inca odata saptamana trecuta ca are un cuvant important in politica…ramanand puternic si in al 25-lea an la putere”. Inca odata, consideram ca un rol important in cazul deciziilor luate de Brejnev l-a avut nevoia de a-si demonstra ca este sanatos din punct de vedere politic, in ciuda numeroaselor boli de care suferea. Cele mai multe rapoartel ale ambasadei arata ca, in marea majoritate a timpului, Brejnev este in deplinatatea facultatilor mintale si este capabil sa conduca o tara. Dar exista si dovezi ce arata faptul ca, ina anumite momente are o serie de probleme de perceptie, exprimare, concentrare, orientare si memorie. Problemele de perceptie au fost semnalate in ultimii ani cu diferite ocazii. Un diplomat important din vestul Europei a observat ca Brejnev are probleme in a sintetiza doua afirmatii in una singura. Atat oficialiiii francezi cat si cei americani au remarcat faptul ca Brejnev putea vorbi despre chestiuni majore, dar nu avea o flexibilitate mentala pentru a putea discuta chestiuni mai detaliate. Problemele privind concentrarea, orientarea si memoria apareau si ele destul de frecvent. In cadrul vizitelor in Germania de Vest si Franta din 1977 si din nou Germania de Vest in 1978, au fost remarcate o serie de dificultati de concentrare, care au facut ca negocierile sa fie foarte dificile. Observatorii francezi au constatat ca, capacitatea de concentrare a lui Brejnev este limitata, el fiind incapabil sa inteleaga sau sa se concentreze asupra detaliilor. Un observator american important a remarcat ca in ultimul timp Brejnev are probleme cu memoria, uitand adesea isi planificase si fiind nesigur asupra momentelor in care au avut loc anumite evenimente.

 

Lacrimi la Kremlin

 

In diferite ocazii, amintind o serie de camarazi decedati, Brejnev a fost foarte emotionat, ajungand chiar sa planga. Desi aceasta atitudine poate fi considerata o trasatura a natiunii ruse, asemenea manifestari au fost observate din ce in ce mai des in ultimii ani la Brejnev, reprezentand o reactie emotionala a persoanelor care imbatranesc.

Dovezile, fotografiate, arata ca imbatranirea are la adresa lui Brejnev atat un impact psihologic normal, cat si unul „organic”. Se pare ca sclreozarea arterelor il afecteaza pe Brejnev nu doar in momentele de „declin”. Perspectiva asupra evolutiei starii lui Brejnev, chiar si cu cele mai bune tratamente medicale, este aceea ca el va avea un declin progresiv al capacitatilor mintale. Este foarte probabil ca problemele legate de capacitatea de concentrare sa creasca in frecventa, mai ales in timpul perioadelor de stres prelungit. Vor exista fluctuatii continue in evolutia acestuia, iar frecventa si gravitatea perioadelor de „declin” va fi tot mai mare. Problemele fizice vor accentua si ele stresul si vor complica si mai mult situatia, afectandu-i capacitatea de a conduce.”

articol aparut in numarul 16 al saptamanalului ziuaveche.ro