Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roDosare Ultrasecrete Blocajul istoric al lui Lajos Kossuth

Blocajul istoric al lui Lajos Kossuth

scris de Ziua Veche
131 afisari

La 15 martie 1848 se declanşa revoluţia de la Budapesta, iar în programul anunţat în această zi, la ultimul punct era prevăzută unirea Ungariei cu Transilvania. Până în acest an nimeni nu pusese această problemă în întreaga istorie a acestei provincii. Transilvania a fost un principat legat de Ungaria prin legătura de vasalitate a voievozilot transilvani faţă de coroana maghiară, habsburgii menţinând acest statut. Românii majoritari au reacţionat vehement la acest proiect de unire a Transilvaniei cu Ungaria şi de aici a rezultat ceea ce istoricii maghiari denumesc „război civil” iar istoricii români numesc „revoluţia de la 1848”. Românii transilvăneni au încercat să se opună acestei uniri – alarmaţi de politica de deznaţionalizare pusă la cale la Budapesta de principalul ideolog, Lajos Kossuth. Războiul dintre români şi maghiari din Transilvania a lăsat în urmă 40.000 de civili români ucişi. În ciuda acestui bilanţ tragic, Nicolae Bălcescu a discutat cu Lajos Kossuth proiectul unei Confederaţii Dunărene – proiect născut mort, care însă a scos la iveală, într-o formă modernă, principalele diferenţe, rămase până în ziua de azi prezente în relaţiile dintre români şi maghiari.

Program anti-românesc

Poziţia Adunării de la Blaj din 15 mai 1848 care respingea alipirea Transilvaniei la Ungaria şi anunţa că „naţiunea română va protesta solemn şi nu o va recunoaşte” a provocat reacţii dure la Budapesta. Principalul promotor al acestei uniri a fost Lajos Kossuth prin articolele scrise în ziarul „Pesti Hirlap”. Kossuth spunea despre relaţiile cu celelalte popoare: „Eu niciodată, dar niciodată sub sfânta coroană maghiară, altă naţiune sau naţionalitate decât cea maghiară nu voi recunoaşte. Ştiu că sunt oameni şi rase de oameni, care vorbesc altă limbă, dar mai mult de o naţiune aici nu este”.

Duă ce în cursul anului 1848 românii şi maghiarii au ajuns la conflict în Transilvania, Lajos Kossuth a publicat o proclamaţie la 10 octombrie 1848, prin care îl soma în termeni ultimativi şi injurioşi pe români, numindu-i gunoaie ingrate”, să revină la ordine şi supunere legală”. O altă proclamaţie a lui Kossuth din 22 decembrie 1848 îl numeşte pe români „mercenari plătiţi”, „hoardă mai josnică decât vita”, „bandiţi valahi”, cerând „exterminarea tuturor duşmanilor”.

Într-un discurs ţinut în Dieta din Bratislava Kossuth declara: Дorinţa românilor de a se bucura de o existenţă politică naţională deosebita este irealizabilă, deoarece ea ar duce la distrugerea unităţii statului ungar. (…) De va fi nevoie, sabia va tranşa chestiunea”. Părerea lui Nicolae Bălcescu despre liderul revoluţiei ungare era una cât se poate de proastă: „Kossuth a guvernat rău şi slab, el mi-a dovedit şi mai mult că un demagog nu poate fi un om de stat. El a pierdut Ungaria”. Toţi istoricii care au analizat activitatea lui Lajos Kossuth în timpul revoluţiei din 1848 au fost de acord că principala sa greşeală a fost oprimarea naţiunilor ne-ungare şi nerecunoaşterea drepturilor lor politice.

Nicolae BălcescuProiectul Confederaţiei Danubiene

Cu doar câteva zile înainte de o eventuală confruntare cu forţele militare ruse care veniseră în ajutorul Habsburgilor, Lajos Kossuth a demisionat pe 11 august 1849 şi a fugit la Vidin, în Imperiul Otoman. Pe tot timpul exilului său, Kossuth avea să-l acuze de trădare pe Artur Gorgey – generalul căruia i-a încredinţat conducerea Ungariei, în ciuda faptului că acesta câştigase nenumărate bătălii.

În exil, Kossuth a înţeles că eşecul său se datorează politicii dezastruoase faţă de celelalte naţiuni: români, slovaci, croaţi, sârbi. Nicolae Bălcescu – care negociase cu Kossuth încetarea luptelor cu Avram Iancu – alături de alţi exilaţi români de la 1848 au avut iniţiativa unor discuţii cu exilaţii maghiari asupra creării unei confederaţii danubiene care să cuprindă teritoriile locuite de români, unguri şi sârbi. Proiectul lui Bălcescu a fost prezentat în ianuarie 1850 emigraţilor maghiari din Paris, Laszlo Teleki şi Gyorgy Klapka. Proiectul lui Bălcescu elimina graniţele istorice, rolul principal fiind jucat de blocurile compacte locuite de o anumită naţiune. Bălceascu preciza în proiectul său că chestiunea Transilvaniei urma să fie abordată ultima. În viziunea lui Bălcescu eventuala confederaţie danubiană urma să aibă un parlament central cu 150 de membri – câte 50 reprezentând fiecare naţiune: români, ungurii şi slavii sud-dunăreni. Parlamentul federal urma să aibă atribuţii în privinţa politicii de apărare, politicii externe şi politicii fiscale. Limba propusă pentru acest parlament federal era germana sau franceza. Kossuth a respins propunerea exilaţilor români – ceea ce l-a făcut pe Bălcescu să spună că „Kossuth este un om mort, un reprezentant al trecutului, al trecutului care a fost înmormântat pentru totdeauna”. Trebuie remarcat faptul că toţi cei care propuneau acest proiect al unei Confederaţii Danubiene nu aveau nici cea mai mică influenţă asupra politicii reale.

Contra-planul Kossuth

Kossuth şi-a motivat respingerea planului românesc într-o scrisoare către Teleki: principala obiecţie ridicată de Kossuth era problema acordării de autonomie teritorială minorităţilor naţionale. Kossuth susţinea integritatea Ungariei istorice, care credea că va fi distrusă în cazul în care s-ar crea un stat cu românii din afara arcului carpatic. Argumentele lui Kossuth erau următoarele: principiul majorităţii nu era viabil pentru determinarea structurii unui astfel de stat, multe regiuni din Transilvania aveau o populaţie mixtă, fiind imposibil de determinat care era majoritară; acordarea de concesii naţionalităţilor crea un precedent periculos. În viziunea lui Kossuth, o eventuală Confederaţie Danubiană urma să aibă în mod obligatoriu maghiara ca limbă oficială, limbile celorlalte naţiuni componente urmând să fie folosite în chestiunile locale. Gyorgy Klapka nu era de acord cu Kossuth, cerând ca limba oficială să fie latina. Kossuth dorea să transforme Ungaria în elementul central al unei eventuale confederaţii.

Kossuth şi-a făcut public propriul proiect pentru o Confederaţie Danubiană în mai 1851 sub denumirea Planul COnstituţional de la Kiutahia. În acest plan Kossuth se exprima împotriva eventualităţii ca diversele naţiuni să formeze entităţi teritoriale independente în cadrul Ungariei. În continuare Kossuth susţinea că limba maghiară ar trebui să fie limba oficială, garantând celorlalte limbi libera folosire în chestiuni administrative locale, în şcoală şi în biserică. Deşi Kossuth era de acord ca Croaţia să poată părăsi această confederaţie, nu era de acord ca şi Transilvania să beneficieze de acest drept.

Toate aceste planuri erau însă destinate eşecului deoarece ordinea europeană era măsurată în secolul al XIX lea conform teoriei „echilibrului de puetre” – astfel ca nici un stat să nu poată domina singur Europa. În această politică Imperiul Habsburgic juca un rol mult prea important pentru a fi dat deoparte pentru a face loc unei Confederaţii Danubiene controlate de maghiari.

Arderea Regulamentului OrganicDisputa autonomistă

Lajos Kossuth şi-a dorit o Ungarie mare cu o singură naţiune, cea maghiară, în ciuda evidenţei. În Transilvania locuiau la 1848, conform recensămintelor contemporane, aproximativ 800.000 de maghiari, 1.200.000 de români şi 200.000 de saşi. Viziunea del a 1848 a revoluţiei maghiare nu accepta drepturi egale pentru români – iar aderenţa românilor transilvăneni la cauza habsburgică în speranţa obţinerii de drepturi a fost caracterizată de maghiari drept trădare.

Interesantă este viziunea lui Kossuth de după înfrângerea revoluţiei sale: o confederaţie danubiană cu limba oficială maghiara, însă cu drepturi acordate celorlalte naţionalităţi. Kossuth a respins autonomia locală pentru români şi nu a fost extrem de încântat de ideea unei confederaţii danubiene alături de românii din afara arcului carpatic pe care îl vedea ca pe un pericol la adresa integrităţii Ungariei istorice. Chestiunea a fost tranşată în urma războiului mondial, prin dispariţia Imperiului Austro-Ungar şi clădirea statelor europene moderne pe baza principiului naţionalităţilor. Acest principiu a fost îmbunătăţit prin Acordurile de la Helsinki din 1975 care acordau garanţii statelor europene prin principiul inviolabilităţii graniţelor şi cel al neamestecului în treburile interne – dând satisfacţie minorităţilor naţionale prin principiul respectării drepturilor omului. Relaţiile dintre Ungaria şi România au rămas în ciuda evoluţiilor istorice, la nivelul celor dintre Bălcescu şi Kossuth.

0 comentariu

ema 21-08-2010 - 21:01

este o problema legata de drepturi de autor ,care se plateau din taxele locale catre aldaco-film bucuresti care in paranteza fie spus au fost mai iuti de picior si cu concursul fostului primar au inregistrat la ossim numele si imaginea scoici.CLAR?

preda E. 13-09-2010 - 23:25

te repeti aiurea mereu. din toata porcaria asta care ai scriso eu scot doar o idee de baza. una singura e, te invarti dupa ea tot articolul. halal! cand ajungi bosorog e normal sa fi asa

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult