Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roDosare Ultrasecrete Dosare Ultrasecrete: CIA si rezistenta anti-comunista din sfera sovietica

Dosare Ultrasecrete: CIA si rezistenta anti-comunista din sfera sovietica

scris de Ziua Veche
83 afisari

partizaniIn aprilie 1955 CIA facea o estimare a capacitatii de rezistenta anti-comunista din estul Europei. In acelasi an, in Romania fortele Securitatii coordonate de consilierii sovietici de la Moscova duceau o lupta apriga impotriva grupurilor de rezistenta care impanzisera toti muntii tarii. Estimarea informativa a CIA era facuta cu concursul tuturor agentiilor de informatii americane: din cadrul Departamentului de Stat, Agentia de Informatii a Armatei, Marinei si Statului Major.In ciuda acestei ample desfasurari de forte, agentiile informative americane stiau in realitate foarte putine lucruri despre adevarata intensitate a rezistentei anticomuniste din Romania. Dosarul grupului Ogoranu din muntii Fagaras contine 124 de volume cu aproape 50.000 de file care reflecta eforturile depuse de comunistii din Romania pentru a nimici miscarea de rezistenta. Aceste dosare reflecta un numar de 108 actiuni impotriva grupului Ogoranu desfasurate intre anii 1950 – 1956. Americanii insa stiau prea putine despre aceasta lupta iar estimarea lor privind estul Europei era una care convenea sovieticilor dupa cum se poate vedea in randurile urmatoare.

 

O fraza cheie din raportul CIA din 12 aprilie 1955 pecetluia soarta grupurilor de rezistenta din muntii Romaniei: „In conditiile Razboiului Rece rezistenta activa care mai poate exista este de asteptat sa scada pe masura de controlul securitatii regimului se imbunatateste si cata vreme nu exista o indicatie clara a unui ajutor dinspre Occident. In orice caz, mai pot exista raiduri de gherila sporadice care nu vor avea o importanta mai mare decat una locala, mai ales in regiunile greu accesibile ale Romaniei”. La aceeasi concluzie de abandonare a luptatorilor de gherila au ajuns analistii americani si pentru restul tarilor din blocul sovietic.

 Cauzele principale ale dizidentei

harta Dupa ce URSS a ocupat Romania la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial a procedat rapid la re-anexarea Bucovinei de Nord si a Basarabiei, lichidarea guvernului ne-comunist, alungarea regelui din tara si delegarea puterii catre un regim marioneta aflat sub control sovietic absolut. Drept rezultat, o vasta majoritate a romanilor au fost lipsiti de contactul cu Occidentul si de independeta, ajungand sa simta ca tara lor este practic o colonie sovietica. Romanii cu siguranta au identificat comunismul cu teama lor traditionala fata de Rusia. Mai mult, exploatarea economica sovietica inceputa in 1944 a fost atat de intensa, incat si o tara bogata in resurse ca Romania a inceput sa sufere din cauza lipsurilor. Reparatiile de razboi si activitatea companiilor mixte, Sovromurile, si-au pus amprenta asupra economiei. Caderea abrupta a nivelului de trai este pusa pe seama exploatarii sovietice. In plus, pe langa aceste motive, se adauga si metodele brutale ale statului politienesc comunist care a impus un mod de viata strain.

 Elementele dizidente

 Taranimea. Opozitia violenta a taranimii care cuprinde aproximativ 70% din populatie, a silit regimul sa procedeze cu incetineala la colectivizarea agriculturii. Nu doar culacii si micii fermieri au opus rezistenta la colectivizare, ci si taranii lipsiti de pamant. Se afla sub semnul intrebarii chestiunea daca taranii saraci, lipsiti de pamant, care constituie 42% din actualele cooperative agricole, pot fi convinsi sa accepte principiile colectivizarii. Dupa cum recunoaste chiar actualul regim, productia agricola este mai scazuta decat cea dinainte de razboi. Culacii si micii fermieri sunt cei care produc aproape tot graul tarii iar regimul nu a dorit sa intreprinda masuri mai drastice fata de solidaritatea lor aparenta. Astfel taranime constituieste un potential de rezistenta formidabil.

Muncitorii industriali traiesc mai greu decat taranii, care cel putin reusesc sa evite colectarile fortate de produse si isi procura de pe piata neagra produsele de care au nevoie. Populatia urbana si industriala sufera din cauza scaderii nivelului de trai, conditiile locative mizere, lipsa alimentelor si a altor produse. Muncitorii nu pot obtine produsele de consum de care au nevoie, le este interzis sa-si paraseasca locurile de munca si sunt supusi unei permanente indoctrinari politice ca si a unei permanente supravegheri politienesti. Cei care au sprijinit regimul la inceputul dominatiei comuniste au inceput sa fie dezamagiti si incepe sa se acumuleze un potential de rezistenta pasiva.

 Tinerii. O mare parte dintre tinerii romani se opun regimului. Traditia, care este puternica in Romania, alaturi de tendintele individualiste ale tineretului, militeaza impotriva unei vieti inregimentate si a tehnicilor comuniste de controlare a grupurilor. Regimul nu a reusit pana in prezent sa castige loialitatea tinerilor, asa cum s-ar fi asteptat.

 Militarii. Cu exceptia ofiterilor de rang inalt care sunt buni comunisti (sau care au supravietuit epurarilor) si in interesul carora este continuarea regimului, loialitatea fortelor armate este sub semnul intrebarii. Oportunismul a fost o atitudine predilecta in Romania, in urma secolelor de stapaniri straine si probabil cea mai mare parte a ofiterilor sunt oportunisti. Recrutii, care provin in majoritate din zonele rurale si sunt plini de sentimente anti-regim, aproape cu siguranta se supun doar in fata fortei. Daca regimul ar pierde dominatia asupra aparatului de control si supravegherea sovietica ar fi retrasa foart putini dintre recruti s-ar dovedi loiali.

 Intelectualii, clerul, minoritatile nationale. Pe langa cei enumerati mai sus mai exista alte grupuri mai mici care ar putea avea un potential de rezistenta considerabil. Elementele intelectuale au rezistat in general in fata indoctrinarii comuniste. Exista dovezi ca nu sunt destui profesori comunisti. Multi membri ai profesiunilor intelectuale ca si aproape toti membri fostelor clase de mijloc si de sus – lipsiti acum de proprietatile lor si exclusi social – sunt extrem de ostili regimului. Ierarhia superioara a bisericii ortodoxe a fost in mare parte reorientata catre Patriarhatul Moscovei iar clericii inalti anti-sovietici au fost eliminati, insa prelatii de ranguri mici ca si preotii raman anti-comunisti in inimile lor. Acestia constituie un potential de rezistenta considerabil, la fel ca si clerul bisericilor catolice si unite, ale caror institutii au fost practic distruse. Minoritatile nationale, in special ungurii sunt nesatisfacuti si se vor opune oricarui guvern roman care nu va avea in vedere aspiratiile lor nationale.

 Intensitatea dizidentei

 Desi dizidenta este puternica in toate segmentele societatii romanesti, inclusiv in esaloanele inferioare ale guvernului si partidului, rezistenta organizata activa a intrat in scadere in ultimii ani si pare sa fie practic distrusa in prezent. Situatii izolate de rezistenta activa neorganizata sunt raportate in continuare si uneori sunt recunoscute chiar de comunisti. Mai mult, regimul nu a reusit sa elimine rezistenta pasiva, care continua sa se manifeste mai ales prin sabotajul economic. In orice caz, aceasta rezistenta nu este exclusiv anti-comunista, ci mai degraba reflecta un grad considerabil de frustrare. Acte de sabotaj economic cum ar fi absenteismul, stricarea intentionata a utilajelor, deraierea ocazionala a trenurilor, incendieri si o neglijenta generala pot sau nu pot fi motivate politic. Indiferent de motivatii, se pare ca exista o rezistenta considerabila care impiedica aplicarea programului comunist general in agricultura, comertul controlat de stat si industrie. Acest fapt este recunoscut deschis de catre regim.

 Grupurile de emigranti

 Regele Mihai, care ar fi putut deveni un centru de asociere al emigratiei romanesti pare sa accepte factiunile celor trei partide politice exilate ca fiind reprezentanti legali ai poporului roman. Luptele dintre fractiuni insa au subminat enorm importanta lor. Regele este probabil singura persoana care mentine o asemanare de continuitate a unui guvern in exil romanesc ne-comunist. De asemenea mai exista un grup de socialisti si niste membri ai Garzii de Fier care se opune restaurarii monarhiei. Exista dovezi ca regele este in continuare popular in Romania mai ales in randurile taranilor, insa problema unei succesiuni necomuniste la regimul comunist va ramane o sursa a luptelor dintre diversele fractiuni.

Foarte putine contacte par sa existe intre emigranti si patria lor. Comunicatiile sunt precare iar cenzura este rigida. Toate granitele sunt bine pazite si patrulate. Emisiunile radio occidentale in limba romana sunt bruiate, se pare ca cel mai bine sunt auzite in regiunile rurale. Propaganda tiparita impotriva regimului care a fost transmisa frecvent romanilor se pare ca ar fi incurajat manifestari sporadice de rezistenta.

 Potentialul de rezistenta in conditiile Razboiului Rece

 facsimil CIAIn conditiile Razboiului Rece rezistenta activa care mai poate exista este de asteptat sa scada pe masura de controlul securitatii regimului se imbunatateste si cata vreme nu exista o indicatie clara a unui ajutor dinspre Occident. In orice caz, mai pot exista raiduri de gherila sporadice care nu vor avea o importanta mai mare decat una locala, mai ales in regiunile greu accesibile ale Romaniei. Probabil ca rezistenta pasiva va continua intr-o varietate de forme, mai ales ca sabotaj economic. In cel mai bun caz, astfel de activitati vor intarzia aplicarea programului politic si economic al regimului, in cel mai rau caz vor avea valoarea unor neplaceri, retinand un numar de comunisti de la a avea o activitate mai utila.

 Potentialul de rezistenta in conditii de razboi

 In cazul unui razboi deschis, fortele de securitate romanesti vor fi aproape cu siguranta reintarite cu trupe sovietice. Intensificarea masurilor de securitate probabil vor minimiza pana si rezistenta pasiva. In orice caz ar putea aparea anumite actiuni de gherila. Dimensiunile unei rezistente organizate active vor depinde de situatia militara in Europa, mai ales de apropierea fortelor occidentale, de ajutorul asigurat de Occident, de atitudinea tarilor din Pactul Balcanic, mai ales a Iugoslaviei. Ar putea exista incercari de defectare catre Iugoslavia, daca aceasta tara va trece de partea Occidentului. In cazul in care trupele occidentale se vor apropia de teritoriul romanesc este posibil ca sa izbucneasca un razboi de gherila impotriva comunistilor locali si a unitatilor sovietice chiar inainte ca fortele occidentale sa intre in tara.

 Albania

 Putinele si izolatele bande de rezistenta din Albania ar putea continua sa ocupe atentia fortelor de securitate comuniste si sa aduca pagube sporadice in domeniul comunicatiilor si transportului. In orice caz, masurile de securitate ale regimului fac practic imposibila organizarea unui razboi de gherila la scara nationala si intr-un mod coerent. Fortele de gherila existente cel mai probabil duc lipsa de arme si provizii. Astfel este probabila o lichidare graduala a acestor activitati.

 Bulgaria

 Avand in vedere controlul de securitate eficient al regimului, supravegherea sovietica stransa si absorbirea Bulgariei in sfera de securitate sovietica este foarte putin probabil ca se poate dezvolta o rezistenta organizata in conditiile Razboiului Rece. Exemple izolate de rezistenta activa neorganizata probabil vor mai aparea, insa in lipsa unui ajutor extern sau a unei slabiri a aparatului comunist cel mai probabil se vor diminua. Bulgarul obisnuit este mult prea implicat in lupta zilnica pentru supravietuire si prea speriat de statul politienesc pentru a mai avea timp si energie pentru activitati de rezistenta. In cel mai bun caz, rezistenta activa se va rezuma la propaganda impotriva regimului, activitati reduse de culegere de informatii si indeplinirea unor acte izolate de sabotaj subtil, care nici nu ar putea fi recunoscute ca atare. O rezistenta pasiva precauta va fi probabil singura forma de manifestare a nemultumirii. Deoarece agricultura constituie principalul domeniu al economiei bulgare, dizidenta taranilor probabil va continua sa creeze probleme majore pentru regim. In cazul in care noul curs va continua si va produce rezultate tangibile sau daca bulgarii vor ajunge sa simta ca exista o mica sansa pentru eliberarea lor, pana si rezistenta pasiva va descreste.

 Cehoslovacia

 Aici exista un considerabil potential de rezistenta, mai ales printre muncitorii industriali si este posibil sa reapara rebeliuni izolate, cum a fost cea din iunie 1953. Insa o rezistenta activa pe perioada Razboiului Rece nu este foarte probabil sa apara pe o scara larga atata vreme cat exista un control strict din partea partidului si a politiei. Pe de alta parte rezistenta pasiva probabil ca va continua in forma absenteismului, acte izolate de sabotaj industrial si agricol, raspandirea continutului emisiunilor occidentale, evadari si defectiuni catre Occident.

 Ungaria

 Controlul de securitate intern extrem de eficient si lipsa cunostintelor vor limita in continuare dezvoltarea unei rezistente organizate, active sau pasive. Activitatile pe timpul Razboiului Rece cel mai probabil se vor restrange in cel mai bun caz la colectarea de informatii, propaganda clandestina impotriva regimului, acte izolate de sabotaj si o rezistenta pasiva neorganizata. Terenul impiedica formarea unor nuclee pentru viitoare actiuni de gherila, crearea de contacte pentru evadari ar fi extrem de dificile, fie si la nivel local. Alti factori care concura impotriva unei rezistente active sunt vigilenta politiei, prezenta trupelor sovietice, lipsa unor lideri experimentati in chestiunile rezistentei, lipsa contactului cu agentiile occidentale care i-ar putea ajuta. Insa capacitatea maghiarilor pentru o rezistenta pasiva neorganizata ramane una substantiala.

 Germania de est

 partizanIn vreme ce reinarmarea Germaniei de vest cu siguranta va reface sperantele Germaniei de est pentru o eventuala eliberare de sub ocupatia comunista, intarirea controlului politienesc si ajutorul sovietic atunci cand ar fi necesar cel mai probabil vor impiedica orice incercare de rezistenta deschisa. Atata vreme cat URSS va mentine forte de anvergura in Germania de est, aproape cu siguranta rezistenta va ramane limitata la colectarea de informatii, deseminarea propagandei anti-regim si fuga din tara. Germanii de est realizeaza ca metodele de infiltrare ale regimului din ce in ce mai imbunatatite fac ca orice incercare de organizare pe teritoriul Germaniei de est sa fie extrem de periculoasa. De asemenea realizeaza (dupa iunie 1953) ca in conditiile actuale un eventual ajutor occidental pentru o rezistenta activa pe scara larga nu va sosi pe timpul Razboiului Rece. 

Acest material a fost publicat in nr.4 al saptamanalului Ziuaveche.ro

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult