Vineri, 8 martie 2024, Biroul de solutionare a anomaliilor pentru toate domeniile (AARO) a publicat Raportul sau privind înregistrarile istorice ale implicarii guvernului SUA în fenomene anomale neidentificate (UAP), Vol. I., solicitat de Congresul SUA.
Raportul afirma, între altele, ca „AARO nu a gasit nicio dovada ca vreo investigatie a Guvernului SUA, cercetare sponsorizata de universitari sau comisie oficiala de evaluare ar fi confirmat ca vreo observare a unui UAP reprezinta tehnologie extraterestra” si ca „AARO nu a gasit nicio dovada empirica pentru afirmatiile conform carora Guvernul SUA si companiile private au facut retroinginerie a tehnologiei extraterestre”. Raportul a stârnit, fireste, dezamagire în rândul membrilor comunitatii OZN si ai legiuitorilor care au lucrat cu sârguinta pentru a descoperi adevarul despre OZN/UAP. Iar mintile obtuze s-au si grabit sa jubileze, spunând ca „iata, s-a descoperit ca OZN-urile n-au nicio legatura cu extraterestri”, facând vechea eroare logica de a confunda pe evazivul „n-am gasit nicio dovada” cu categoricul „nu exista”.
La scurt timp dupa publicarea rapor-tului, au aparut numeroase reactii, care merita sa fie analizate în mai multe episoade din „Magazin”. Una dintre primele luari de pozitie a fost cea a Institutului New Paradigm. În 24 de ore de la publicarea raportului AARO, Institutul New Paradigm a publicat o scrisoare deschisa, prin pana avocatului Danny Sheehan, presedinte si consilier sef al institutului, faimos înca de la participarea sa la procesele Pentagon Papers si Watergate.
Investigatii ale guvernului asupra OZN-urilor
Scrisoarea deschisa denunta raportul ca fiind o spoire a realitatii si exprima o profunda dezamagire fata de „natura nesfârsita a încercarii dr. Sean Kirkpatrick, fost director al Biroului de Rezolvare a Anomaliilor pentru toate domeniile (AARO), si a personalului sau de a mentine drept legitime rezultatele, discreditate universal, ale investigatiilor din trecut ale guvernului asupra OZN-urilor: Proiectul SAUCER în 1947; Proiectul SIGN în 1948; Proiectul GRUDGE în 1949; Proiectul TWINKLE în 1950; proiectul GRUDGE reînfiintat în 1951; Panelul Robertson în 1953; si Proiectul BLUE BOOK între 1952-1969.”
Scrisoarea afirma: „Fac pasul extraordinar de a informa publicul si mass-media ca eu, personal, stiu ca dr. Kirkpatrick si asociatii sai de la AARO mint în mod constient atunci când afirma în mod fals ca nu li s-a furnizat nicio dovada substantiala a existentei unui program secret al guvernului SUA de recuperare în caz de accident OZN. Acest lucru se datoreaza faptului ca i-am furnizat personal dr. Kirkpatrick, sub juramânt, faptul ca, în primavara anului 1977 – în calitatea mea de consilier special al Diviziei de Stiinta si Tehnologie a Serviciului de Cercetare al Congresului din SUA – mi s-a acordat acces la partea înca clasificata din Dosarele Proiectului Blue Book, care se refereau la cele peste 700 de cazuri de observatii OZN care nu au putut fi rationalizate ca fenomen natural si mi s-au aratat, de catre reprezentantii oficiali ai guvernului nostru din SUA, câteva fotografii ale unei operatiuni active de recuperare a unui accident OZN.”
De la publicarea scrisorii deschise, Institutul New Paradigm a primit încurajare de la numerosi fosti si actuali oficiali de nivel înalt implicati în programele OZN/UAP din cadrul guvernului Statelor Unite.
O analiza interesanta este si cea a lui Robert Powell, fost director stiintific al MUFON. El caracteriza raportul AARO ca: defectuos, iresponsabil, lipsit de idei si perfid. El nu-l gasea vinovat pe Tim Phillips, actualul director temporar al AARO, care n-a fost în acest rol decât de putin timp. În schimb, sublinia naivitatea celor care cred ca oricine poate întelege în profunzime subiectul UAP/OZN în doar 18 luni si se asteapta sa-i înteleaga istoria, nuantele informatiilor si provocarile stiintifice pe care acest subiect le pune celor care îl studiaza. Afirmatia simplista ca „nu am gasit nicio dovada de inteligenta extraterestra” este facuta de cineva caruia îi lipseste o întelegere aprofundata a subiectului si nu a gândit în mod clar cerintele stiintifice pentru a face o astfel de afirmatie.
Raportul contine numeroase defecte si erori. Unele sunt banale, dar erau din cele pe care orice verificare a unei hârtii ar fi trebuit sa le detecteze. Exista multe link-uri întrerupte în referintele citate. Aceasta calitate proasta a muncii este doar o prevestire al mai multor lucruri care urmeaza. Erorile în date si fapte ale unor evenimente istorice importante indica faptul ca cineva a întocmit rapid un raport si are o cunoastere superficiala a subiectului. Mai alarmanta este cantitatea de informatii istorice care a fost lasata în afara raportului AARO. De pilda, OZN/ UAP au însotit avioanele americane în timpul razboiului. SUA a trimis oameni de stiinta în Germania si Japonia în 1945 pentru a investiga incidentele. Deci rapoartele despre OZN/UAP nu au început din cauza observatiei lui Kenneth Arnold din 1947. Lucrarea AARO nu se ocupa de implicarea guvernului în niciunul dintre cazurile majore istorice OZN/UAP. Acesta este un esec flagrant. Ea acopera doar cazul Roswell, deoarece se potriveste cu obsesia lui AARO care argumenteaza împotriva navelor ET capturate.
În schimb au fost ignorate unele dintre cele mai interesante rapoarte de observare investigate de guvern si care ar fi trebuit sa fie discutate în orice raport istoric: 11 mai 1950, fotografii din McMinnville, Oregon; 2 iulie 1952, film în Tremonton, Utah; Vara anului 1952, evenimentele de pe Coasta de Est si ordinele militare de a trage asupra OZN/UAP-ului; 17 iulie 1957, aeronava USAF de tip RB-47 AWAC este urmarita de un OZN timp de doua ore; 2-3 noiembrie 1957, Levelland, Texas cu 81 de pagini în Project Blue Book; 24 octombrie 1968, Minot AFB, B52/ICBM/ radar; 18 octombrie 1973, Mansfield, Ohio, incident cu elicopterul Coyne.
Toate cazurile de mai sus au fost investigate îndeaproape de armata, dar raportul AARO le ignora. Cele mai multe dintre aceste evenimente au date guvernamentale care nu au fost niciodata publicate. În 1975, au avut loc multiple incursiuni ale unor aeronave necunoscute în apropierea bazelor aeriene americane cu arme nucleare. Exista incidente bine documentate din anii 1980 si 1990 pe care AARO fie le-a ignorat, fie nu stie de ele. Celebrul incident din 14 noiembrie 2004 care a implicat grupul de atac al portavionului USS Nimitz este poate cel mai bine documentat caz înregistrat care demonstreaza o acceleratie extrema. Cu toate acestea, AARO nu a reusit sa încerce vreodata sa-l explice. Acelasi lucru este valabil si pentru evenimentele de pe coasta de est a SUA din perioada 2014-2015 si incidentul cu grupul de atac USS Roosevelt. Datele radar de la nave, precum si de la aeronave, au fost disponibile, dar aceste evenimente sunt ignorate de AARO.
Tipul de dovezi necesare
În lucrarea AARO exista si afirmatii lipsite de sens. Ei spun urmatoarele: „Neîntelegerile care decurg din secretul intens care înconjoara acest program si programe similare putea fi interpretarea gresita a altor eforturi”. Si continua spunând ca Proiectul Manhattan si alte laboratoare nationale „au contribuit probabil la cresterea numarului raportat de UAP-uri”. Aceasta afirmatie nedovedita este un salt absurd în gândire. Sau ei afirma ca „o parte din observatiile din anii 1940 au reprezentat identificarea gresita a sistemelor spatiale, de rachete si aeriene experimentale si operationale nemaivazute pâna acum, inclusiv tehnologii stealth si proliferarea platformelor de drone”. „Exista o convingere în rândul unor americani ca Guvernul SUA a efectuat o operatie de înselaciune pentru a ascunde faptul ca a recuperat nave spatiale si fiinte extraterestre, precum si tehnologie extraterestra exploatata în mod sistematic în proiecte de inginerie inversa. Aceasta perceptie a fost probabil alimentata de comentariile publice ale investigatorilor cheie OZN”.
Lucrarea – scrie Powel – este si perfida. „Cu cât citesc mai mult textul, cu atât este mai clar ca aceasta nu este o lucrare despre istoria OZN/UAP-ului, ci o lucrare care încearca sa faca tot ce este necesar pentru a ataca sustinatorii teoriilor conspiratiei”. La fel cum, Fortele Aeriene i-au indicat lui Condon tipul de concluzie pe care-l asteptau, chiar înainte de a începe proiectul. Nici declaratia AARO ca „nu am gasit nicio dovada de inteligenta extraterestra” nu îndeplineste cerintele stiintifice de baza pentru a face o astfel de afirmatie. Înainte de a putea spune daca inteligenta extraterestra este prezenta sau nu, ar trebui sa definesti tipul de dovezi care ar fi necesare pentru a trage o asemenea concluzie s.a.m.d.
