Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roDosare Ultrasecrete George Orwell urmarit de serviciile secrete britanice. Lista comunistilor sub acoperire de la Londra

George Orwell urmarit de serviciile secrete britanice. Lista comunistilor sub acoperire de la Londra

scris de Ziua Veche
3 afisari

Dosarul de urmarire informativa al lui George Orwell declasificat de MI-5 abia la sfarsitul anului 2008 este unul mai degraba atipic. De altfel si ofiterii de informatii britanici nu conteneau sa-si exprime nedumerirea asupra a ceea ce credea cu adevarat George Orwell. Pe numele sau real Eric Arthur Blair, scriitorul si jurnalistul George Orwell a facut obiectul unei urmariri informative asidue incepand cu anul 1929 – la doar doi ani dupa demisia sa din serviciul de politie britanic al Indiei. In anul 1974, la 24 de ani de la moartea lui Orwell, serviciile secrete britanice au facut publice doar o parte din documentele care le detineau cu privire la George Orwell, restul dosarului – in continuare “plivit” – poate fi consultat sub numarul KV/2/2699 la Arhivele Nationale ale Marii Britanii.




“Vederi comuniste avansate”

In februarie 1942, in plin razboi, sotia lui George Orwell a depus o cerere pentru a se angaja la Ministerul Hranei, declansind un proces de verificare a loialitatii. Orwell avea un dosar de urmarire pentru activitati comuniste deschis inca din anul 1929, insa sotia sa a primit aprobarea sa fie angajata in cadrul Ministerului Hranei. Raportul de verificare si clarificarile solicitate exprima cel mai bine nedumerirea ofiterilor de informatii britanici. Inspectorul W. Ogilvie semna pe 4 februarie 1942 un raport cu urmatorul continut: “Asupra raportului din seria 7a care mai degraba contrazice impresia data de scrierile lui Orwell, am discutat cu inspectorul Gill din Departamentul Special intrebandu-l daca sergentul sau ar putea elabora asupra problemei “vederilor comuniste avansate” ale lui Blair. D-l Gill mi-a telefonat in aceasta dimineata sa-mi spuna ca sergentul Ewing l-a descris pe Blair ca fiind “un comunist neortodox”, aparent avand aceleasi puncte de vedere ca ei, insa sub nici o forma nu este de acord pe deplin cu politica partidului. Am inteles ca bunul sergent era mai degraba nelamurit cu privire la modul la care putea descrie aceasta situatie, de aici a rezultat fraza “vederi comuniste avansate”. Acest lucru se potrivesite cu imaginea pe care o avem despre Blair – Orwell. Este evident din scrierile sale recente – “Leul si unicornul” – si contributiile sale la simpoziumul lui Gollancz “Tradarea stangii” ca nu este alaturi de Partidul Comunist si nici ei nu sunt alaturi de el”. Concluzia procesului de verificare a sotiei lui George Orwell a fost trasa intr-un raport din 18 februarie: “In replica la scrisoarea Dvs din 10 februarie va informam ca nu cunoasitem nici un motiv pentru care D-na Eileen Blair nu ar trebui sa fie angajata de Ministerul Hranei”.

George Orwell a mai trecut prin cateva serii de verificari informative in cursul razboiului: pe 18 octombrie 1943, in calitate de corespondent al ziarului “Sunday Observer” George Orwell a solicitat o acreditare la Comandamentul Fortelor aliate. Raspunsul MI-5 din 23 octombrie a fost scurt si la obiect: “Serviciul de Securitate detine un dosar al acestui om, insa nu are nici un fel de obiectii cu privire la numirea sa”. Cererea lui de acreditare contine o nota scrisa de mana care consemneaza sec concluzia MI-5: “Nu exista obiectii de securitate”.

Comunismul lui Orwell

Increderea acordata lui George Orwell de serviciile britanice de securitate pare sa provina din raspunsurile dat de scriitor la un chestionar alcatuit de revista comunista “Left”. In noiembrie 1941 MI-5 intra in posesia unei copii a acestui chestionar – cel mai probabil o “lucratura” a serviciilor secrete sovietice pentru a testa loialitatea coloanei a V a comuniste din Marea Britanie sau un test pus la cale de serviciile britanice de informatii – si tragea concluzia ca George Orwell nu impartasiesite obiectivele Moscovei. Intrebarile acestui chestionar sunt lungi, iar raspunsurile scriitorului laconice – insa formularea intrebarilor dezvaluie ca adevaratul comanditar al chestionarului nu este un simplu jurnalist, iar scurtimea raspunsurilor lui Orwell indica respingerea de catre el a ideologiei rigide staliniste. Reproducem in randurile ce urmeaza intrebarile chestionarului si raspunsurile lui Orwell care se manifesta ca un cetatean fidel al Marii Britanii, chiar daca credea ca societatea britanica trebuie reformata.

“Este prezentul conflict anglo-german un razboi imperialist in mod fundamental? – Nu; Imperialist sau nu, este neimportant pentru muncitorii britanici daca triumfa Britania sau Germania? – Nu; Exista o diferenta importanta intre imperialismul britanic si nazismul german din punctul de vedere al muncitorilor? – Da; Este imperialista lupta Chinei, Norvegiei sau Greciei? – Nu; Devine imperialista daca este sprijinita de Marea Britanie? – Nu; Ar trebui socialisitii sa sprijine efortul de razboi britanic? – Da; Ar trebui socialisitii sa sprijine actualul guvern britanic? – Nu fara rezerve; Ar trebui socialisitii sa sprijine grevele care au un obiectiv legitim chiar daca impiedica efortul de razboi? – Da; Este de dorit o pace prin negocieri cu orice pret? – Nu; Este posibila in prezent o pace prin negocieri, care sa-l lase pe Hitler stapanul Europei continentale si cu mana libera sa continue razboiul pe continent impotriva URSS? – Nu; Invazia germana a URSS a afectat problema unei paci negociate? – Nu; Perspectiva unei paci negociate este de natura sa stimuleze ori sa reduca opozitia fata de nazism in tarile ocupate? – Sa o reduca; Daca URSS este infranta, poate casitiga razboiul alianta anglo-americana? –Da; Va fi posibila victoria in principal prin mijloace militare? – Nu; Actuala conducere britanica aopta si dezvolta aceste mijloace cu suficienta viteza?- Nu; Este alternativa unei ofensive psihologice una practica? – (Orwell raspunde cu semnul intrebarii); Ar putea fi posibila o revolta pe continent fara continuarea luptei armate? – Nu; Actualul guvern adopta si dezvolta aceasta metoda in mod adecvat? – Nu; Daca nu, acest guvern este incapabil sa foloseasca aceasta metoda? – Da; Actualul guvern, daca va fi victorios, va putea stabili o pace durabila? – Probabil; Daca URSS isi mentine rezistenta, va reusi la sfarsitul razboiului sa asigure dominatia comunismului sovietic asupra unei mari parti a Europei? – Nu; Va fi posibil sa fie evitata dominatia stalinismului sau imperialismului la sfarsitul razboiului? Da; Misicarea laburista britanica poate fi pilonul principal intr-o astfel de situatie? Va fi importanta, dar nu principala; Misicarea laburista poate exercita o influenta decisiva asupra cursului razboiului, chiar daca se afla in minoritate in Parlament? – Da; Un guvern socialist poate obtine rezultate in timpul razboiului? – Da”.

Sub urmarire internationala

Prima inregistrare referitoare la George Orwell din arhivele secrete britanice dateaza de la inceputul anului 1929. Eric Arthur Blair demisionase cu doi ani in urma din politia britanica din India unde servise timp de 5 ani. In 1929 se afla la Paris unde incerca sa-si faca un nume ca scriitor si jurnalist si unde a intrat in atentia serviciilor de informatii britanice din cauza contactelor avute cu comunisitii britanici. Pe 15 ianuarie, o nota nesemnata multumea Ministerului Britanic de Externe pentru detaliile oferite cu privire la pasiaportul si semnalmentele lui Eric Arthur Blair, remarcand “Este interesant cazul fostului politist din India devenit ‘jurnalist’. Investigatiile continua”.

Serviciile de informatii britanice aveau un informator printre prietenii lui Orwell care a furnizat informatiile necesare primului raport despre sejurul scriitorului la Paris – numele acestui informator fiind siters din dosarul facut public: “(siters) informeaza ca Eric Arthur Blair s-a nascut pe 25.0.1902 la Montjherj, Bengal, India, parintii saI fiind Richard Walinsley Blair and Ida Mabel Blair, nascuta Ijmousin. Este celibatar si locuiesite la nr. 6 Rue Pont du Fer, Paris, ajungand in Franta pe 07.06.1928. Blair afirma ca este corespondentul din Paris pentru Daily Herald, Daily Express, G.K.’s Weekly, insa nu mentioneaza si “Worker’s Weekly”. Blair, dupa cum afirma (siters), a scris trei articole in “Progres Civique” din 29.12.1928, 5 si 12 ianuarie 1929, intitulate “La Grande Misere de l”ouvrier Britannique”. Primul articol a tratat siomajul din Anglia, care conform lui Blair se datoreaza razboiului; al doilea articol a tratat modul in care siomerul isi petrece ziua; al treilea cersietorii din Londra. Isi petrece timpul citind diverse ziare, printre care si “L’Humanite”, insa pana acum nu a fost vazut amestecandu-se cu comunisitii din Paris si pana el nu o va face, (sters) considera ca nici comunisitii francezi nu il vor aborda”.

25 iunie 1903 – Eric Arthur Blair, viitorul scriitor George Orwell, se nasite in Motihari, Bengal in India Britanica. Cand avea un an pleaca in Marea Britanie cu mama sa, de origine franceza. Isi va intalni tatal abia la varsta de noua ani.

1917-1921 – E.A. Blair studiaza la colegiul Eton ca bursier. Aici il va avea ca profesor de franceza pe Aldous Huxley.

1922 – E.A. Blair sustine examenul de admitere in politia britanica coloniala, intentionand sa urmeze cariera tatalui sau de functionar colonial. In octombrie 1922 ajunge la Rangoon, Burma. Avanseaza rapid, in 1924 fiind numit asistent al superintendentului de politie districtual.

1927 – E.A. Blair se imbolnavesite de febra Dengue si primesite o permisie in luna iulie care ii permite sa se intoarca in Anglia. La sfarsitul anului, cand se afla acasa, demisioneaza din politia coloniala. Decide sa devina scriitor si incepe seria „decaderilor si ridicarilor” traind perioade lungi la marginea societatii pentru a putea cunoasite in mod direct viata marginalilor.

1928 – E.A. Blair se muta la Paris, unde este sprijinit financiar de matusia sa Nellie Limouzin. Lucreaza intens, insa din aceasta perioada doar volumul „Zile birmaneze” va supravietui. Conform dosarelor serviciilor secrete britanice, E.A. Blair se apropie de stanga franceza.

1932 – E.A. Blair se angajeaza profesor la Frays College. In acelasi an publica „Down and out in London and Paris” – volum in care relateaza experientele traite la marginea societatii. Aceasta carte o semneaza George Orwell, acesta ramanand pseudonimul sau literar.

1934-1936 – Lucreaza pentru Booklovers Corner, un anticariat din Hampstead.

1936 – Editorul Victor Gollancz il insarcineaza pe Orwell cu scrierea unui volum care sa reflecte saracia muncitorilor din nordul Angliei. Dupa aproape un an de documentare Orwell publica „Drumul catre Wigan Pier.

Decembrie 1936 – George Orwell se alatura factiunii republicane in razboiul civil spaniol. Este ranit in gat de un glont ratacit si in iunie 1937 se intoarce in Anglia, cu putina vreme inainte de declansiarea represiunilor antisocialiste stimulate de trimisii lui Stalin in Spania. Orwell pleaca apoi in Maroc, unde ramane jumatate de an.

1941 – Orwell este angajat de BBC, lucrand in sectia destinata Indiei. In 1943 demisioneaza afland ca emisiunile realizate de el nu aveau audienta.

1944 – Orwell termina nuvela alegorica „Ferma animalelor” care va fi publicata in Marea Britanie in august 1945 si in SUA in august 1946. Publicarea acestei nuvele a fost intarziata de refuzul editorului de pana atunci al lui Orwell, Victor Gollancz, sa o puna sub tipar. Spre sfarsitul razboiului Orwell a fost corespondet de razboi pentru Observer in Franta unde l-a cunoscut pe Ernest Hemingway.

1945 – Prima sotie a lui Orwell, Eileen O’Shaughnessy, moare in urma unei operatii. Eileen i-a fost alaturi lui Orwell inclusiv in razboiul civil din Spania.

8 iunie 1949 – Apare capodopera lui Orwell, romanul „1984”, o distopie care exploreaza viitorul totalitarismului de tip stalinist. Orwell a muncit la acest volum timp de doi ani de zile, efortul slabindu-i si mai mult organismul afectat de tuberculoza.

21 ianuarie 1950 – Eric Arthur Blair – George Orwell se stinge din viata si este inmormantat la Sutton Courtenay, Oxfordshire.

Lista lui Orwell

Documentele pastrate de serviciile secrete britanice referitoare la George Orwell au ramas multa vreme in afara circuitului public. Cele mai cautate au fost un raport alcatuit despre scriitor in anul 1936 – cel mai detaliat raport din tot dosarul – si “lista lui Orwell”: o lista de persoane publice considerate de autorul lui “1984” ca fiind prea apropiate de regimul de la Moscova sau ca urmeaza directive venite din URSS. “Lista lui Orwell” a fost publicata in vara anului 2003 de cotidianul britanic “The Guardian”, insa raportul Departamentului Special al Scotland Yard a ramas secret pana in toamna anului trecut.

Raportul secret

In 1977 profesorul Bernard Crick de la Universitatea din Londra se documenta pentru a scrie o biografie a lui George Orwell. Fusese ales pentru aceasta sarcina chiar de ultima sotie a scriitorului, Sonia Brownell in urma unei recenzii scrise pe marginea lucrarilor sotului ei. Profesorul Crick a solicitat Ministerului britanic de Externe dosarele despre George Orwell in perioada in care acesta a lucrat pentru politia din India. In acest dosar se gasea si un raport din 11 martie 1936, alcatuit de Departamentul Special al Scotland Yard care se ocupa de urmarire comunisitilor. Acest raport a fost considerat in 1977 ca neputand intra in circuitul public, chiar si la 40 de ani de la crearea lui, astfel ca a fost scos dintre hartiile puse la dispozitia profesorului Crick.

Dintre toate hartiile facute publice in 2007 despre George Orwell, raportul din 11 martie 1936 este cel mai complet. Pentru stabilirea datelor din acest raport Orwell a fost filat, I s-a verificat locuinta si au fost contactate mai multe departamente care detineau informatii despre scriitor. In final, o copie a acestui raport a fost transmisa MI-5.

Raportul Scotland Yard din 1936 nu contine informatii spectaculoase: „Ancheta a aratat ca numele corect al acestui om este Eric Arthur Blair. De profesie este jurnalist si scriitor, scriind sub numele George Orwell. S-a nascut la Motihari, Bengal, India pe 25 -06-1902, tatal sau fiind Richard Walmesley Blair, un fost functionar civil in India, care la pensie s-a stabilit la Southwold, Suffolk. (…) Blair, dupa incheierea studiilor la Eton, a candidat pentru un post in Serviciul de Politie din India si in 1922 a fost numit asistent al superintendentului de politie din Burma. A servit in acest post pana la sfarsitul anului 1927 cand s-a intors in concediu in Anglia. Aflat in concediu a telegrafiat guvernului local din India cerand permisiunea sa demisioneze, demisia fiindu-i aprobata incepand cu data de 1 ianuarie 1928. Blair nu a dat nici un motiv pentru demisia sa, insa a transmis prietenilor sai intimi ca nu a mai putut aresta persoane pentru comiterea unor acte pe care el nu le considera gresite. La scurta vreme dupa demisia din politia indiana, Blair a plecat in Franta si pentru o perioada a dus o viata precara traind ca jurnalist independent. Cat s-a aflat in Paris a fost interesat de activitatea Partidului Comunist Francez si a petrecut mult timp studiind ziarul L’Humanite”. Dupa ce indica adresele la care a locuit Orwell, politisitii britanici afirmau: „Politia Metropolitana nu detine dosare cu referinte la Westrope sau Blair. Acesta din urma este cunoscut ca avand vederi socialiste si se considera un ‘intelectual'”.

Lista lui Orwell

In aprilie 1949, cu un an inainte sa moara bolnav de tuberculoza, in timp ce se afla internat, George Orwell a fost vizitat de o prietena apropiata Celia Kirwan. Prietena lui Orwell fusese angajata de putina vreme intr-o structura secreta a Ministerului britanic de Externe – Departamentul pentru Cercetarea Informatiilor – structura destinata publicarii propagandei anti-comuniste la inceputul Razboiului Rece. Orwell i-a transmis Celiei Kirwan o lista care cuprindea 37 de nume de personalitati culturale „jurnalisiti si scriitori care in opinia mea sunt cripto-comunisiti, tovarasi de drum sau cu inclinatii in aceasta directie si in care nu ar trebui sa se aiba incredere ca propagandisiti”, spunea scriitorul. Foarte multe nume din lista lui Orwell s-au dovedit ulterior a fi colaboratori sau apropiati ai sovieticilor. Lista a fost tinuta secreta de guvernul britanic pana in anul 2003, cand dupa moartea Celiei Kirwan, fiica ei a transmis ziarului The Guardian o copie a listei pastrata in hartiile personale ale prietenei lui Orwell. Abia dupa publicarea acestei liste a acceptat ministrul de Externe Jack Straw sa declasifice originalul aflat in arhiva ministerului pe care il conducea. Pentru acest gest Orwell a fost acuzat ca a devenit din oponent al sistemului informator al serviciilor secrete, insa istoricul timothy Garton Ash a apreciat gestul lui Orwell ca fiind unul prietenesc in cadrul unei lupte comune impotriva totalitarismului stalinist. Deocamdata nu exista nici un fel de indicatie sau dovada clara ca Orwell ar fi devenit colaborator al serviciilor britanice de informatii. Cert este doar ca in timpul razboiului, Orwell a avut contacte cu mai multi ofiteri de informatii.

Urmarit de NKVD

In timpul razboiului civil din Spania, Orwell a luptat de partea Brigazilor P.O.U.M. (Partidul Muncitoresc de Unificare Marxista) – o aripa a stangii spaniole opusa Partidului Comunist subordonat in totalitate Moscovei. In volumul in care isi descrie experientele de pe frontul spaniol – „Omagiu Cataloniei” – Orwell scrie ca „aveam tot timpul infricosiatorul sentiment ca cineva, anume un prieten de-al tau s-ar putea sa te denunte politiei secrete”. Intr-o scrisoare trimisa unui prieten dupa intoarcerea in Anglia, Orwell afirma: „Desi noi am scapat cu bine, aproape toti prietenii si cunositintele noastre se afla in inchisoare si se pare ca vor ramane acolo pe termen nedefinit, fara sa fie acuzati de ceva anume, ci doar suspectati de trotkism. Cele mai ingrozitoare lucruri se petreceau chiar atunci cand eu am plecat, arestari in masa, oameni raniti tarati din spitale si aruncati in inchisoare, oameni inghesuiti in hrube murdare, unde abia aveau spatiu sa se intinda, prizonieri batuti si infometati”.

Gordon Bowker sustine in biografia dedicata lui Orwell ca scriitorul chiar a fost urmarit de serviciile secrete sovietice. Turnatorul lui Orwell a fost un tovarasi englez, David Crook, manevrat chiar de Ramon Mercader – agentul NKVD care avea sa-l asasineze pe Lev Trotsky. Orwell a ales sa se alature brigazilor POUM deoarece acest partid era afiliat Independent Labour Party din care si el facea parte. Stalinisitii spanioli, manevrati de NKVD au inceput sa infiltreze POUM pentru a aduna informatii, pentru ca mai apoi sa-i acuze pe membrii acestui partid de trotkism si sa-i execute in masa. David Crook a primit ordin de la Ramon Mercader sa-i supravegheze pe Orwell si sotia sa. Deocamdata dosarele serviciilor secrete sovietice din acea perioada raman ascunse cercetatorilor, astfel ca detaliile supravegherii lui Orwell de catre NKVD nu sunt cunoscute in totalitate. Turnatorul care l-a urmarit pe scriitorul britanic avea sa fie la randul sau acuzat de trotkism si executat.

Suspectii lui Orwell

Peter Smollett – a fost sieful Departamentului pentru URSS din cadrul Ministerului britanic al Informatiilor. Dupa 1991 Arhiva Mitrohin l-a dovedit pe Smollett ca fiind agent al serviciilor secrete sovietice, recrutat de Kim Philby. Smollett a fost cel care l-a sfatuit pe editorul Jonathan Cape sa respinga publicarea nuvelei „Ferma animalelor”.

Michael Redgrave – actor. A studiat la Cambridge unde s-a numarat printre prietenii lui Anthony Blunt, care ulterior a fost recrutat si a lucrat pentru serviciile de spionaj sovietice. Un apropiat al Partidului Comunist britanic, Redgrave a aparut in multe din filmele lui Hitchcock.

Charlie Chaplin – actor si regizor. Actor londonez de vodevil, a reusit sa devina o stea Hollywood-ului dupa 1913. Banuit de simpatii pro-sovietice, Chaplin a fost urmarit de FBI pana la moarte.

John Steinbeck – romancier, casitigator al premiului Nobel pentru literatura in anul 1962. Orwell il caracterizeaza „fals scriitor, pseudo-naiv”.

George Bernard Shaw – dramaturg si scriitor. Orwell spunea despre el ca „este intotdeauna pro-rus in toate chestiunile majore”. Shaw a vizitat URSS in 1930, cand s-a intalnit cu Stalin, devenind un suporter public al sovieticilor. In 1933 a scris un eseu in care incerca sa justifice masurile de forta ale URSS in politica interna. In acelasi an, intr-o scrisoare deschisa adresata ziarului Manchester Guardian, Shaw a respins sitirile despre foametea din URSS ca fiind calomnioase.

Kingsley Martin – redactorul-sief al New Statesman. Descris de Orwell ca „liberal decazut; foarte necinstit”.

Walter Duranty – jurnalist britanic. A casitigat in 1932 premiul Pulitzer pentru o serie de articole despre URSS, in perioada in care era corespondentul New York times la Moscova. In articolele sale Walter Duranty a trecut cu vederea foametea din Ucraina, procesele inscenate si munca fortata la care erau supusi rusii. In 2003 s-a pus problema retragerii premiului primit in 1932, insa Comitetul Pulitzer a decis sa nu ia aceasta masura, in ciuda faptului ca exista dovezi ca Duranty a mintit deliberat in articolele sale, facand jocul sovieticilor.

 

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult