Inedit- Închisoarea lui Liviu Rebreanu de la Gyula

Puţini ştiu că Liviu Rebreanu a stat în închisoare în Ungaria şi România. Manualele şcolare dau deoparte subiectul, iar internetul nu oferă prea multe informaţii cu privire la acest episod. După strălucite studii militare la Budapesta, Liviu Rebreanu ajunge în anul 1906 ofiţer în garnizoana oraşului Gyula. Deşi caracterizat în şcoala militară cu cuvintele „inteligenţă bună şi temeinică, înţelept şi cu frumoasă capacitate de exprimare” şi fusese şef de promoţie, Liviu Rebreanu a avut probleme cu disciplina încă din timpul studiilor. În 1905 avea să fie pedepsit cu 30 de zile de consemnare în cazarmă pentru că publicase o nuvelă într-o revistă maghiară de la Budapesta, iar studenţilor militari nu le era permis să publice fără aprobarea superiorilor.

Ofiţer demisionat din cauza jocului de cărţi

În perioada în care a fost ofiţer la Gyula Rebreanu a fost caracterizat de superiorii săi ca fiind „bun la gimnastică, se distinge la dueluri cu sabia, călăreşte bine”. În acelaşi timp avea şi trăsături care nu erau lăudabile: „caracterul său nu este stabil şi este uşuratic, prin urmare nu este speranţă ca deocamdată să ajungă un bun ofiţer de trupă”. În anul 1908 Rebreanu avea să demisioneze din armata maghiară, după o afacere neclară din anul precedent, consemnată în fişa sa personală în următoarea formă „Ca maistru-bucătar al popotei a administrat uşuratic banii încredinţaţi lui şi nu i-a putut deconta. Suspendat din serviciu de la 13 octombrie până la sfârşitul anului”. Cel mai probabil Rebreanu a intrat în această încurcătură din cauza datoriilor la masa de joc.

De la Gyula, Rebreanu se retrage la casa părinţilor săi la Prislop, iar de acolo trece în România în anul 1909. Însă în 1910 avea să fie arestat de autorităţile române în urma unei cereri de extrădare venită de la Budapesta. După o perioadă de detenţie la Văcăreşti, Rebreanu ajunge din nou la Gyula. Zilele petrecute în închisoarea de aici au fost descrise în scrisorile lui Rebreanu cu următoarele cuvinte: „Toată ziua o petrec într-o celulă care e curată şi spaţioasă, dar care totuşi e celulă. Mi-e frică însă că o să mor de foame. Oricât de caraghios ar părea aceasta, dar aşa este. Hrana ce se dă aici e incomparabil mai bună ca la Văcăreşti, dar e puţină. Eu am câteva hatâruri speciale, să citesc orice vreau, în afară de ziare. Dimineaşa până la 12 lucrez la bucăţi originale, după amiezile traduc”. În închisoarea de la Gyula Rebreanu a scris nuvela Golanii, şi după 6 luni de detenţie a fost eliberat fără ca fişa lui să consemneze o încheiere juridică a cazului său.

Oraşul Gyula, oraşul românilor

La Gyula trăiesc cei mai mulţi români din Ungaria. Comunitatea românilor de aici, de doar 7500 de suflete conform ultimului recensământ, dar apreciată de localnici la aproape 20.000, este una dintre cele mai active comunităţi româneşti din afara graniţelor ţării. La Gyula funcţionează Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria care organizează un simpozion anual, ajuns în 2010 la a XX a ediţie. Fără lucrările publicate ale acestui simpozion nu aş fi putut afla despre peripeţiile expuse mai sus ale lui Rebreanu, documentate riguros de dr. Cornel Sigmirean, cancelarul Universităţii Petru Maior din Târgu Mureş. Coordonat de Maria Berenyi, Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria realizează de mulţi ani ceva ce nu există în restul comunităţilor româneşti din afara graniţelor ţării: asigură o cunoaştere profundă a trecutului şi prezentului românilor autohtoni.