Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roDosare Ultrasecrete Pierrepoint – “pedepsitorul” britanic

Pierrepoint – “pedepsitorul” britanic

scris de A.A.
10 afisari

Cei trei călăi care i-au executat pe criminalii de război nazişti (britanicul Albert Pierrepoint, americanul John Chris Woods şi germanul Johann Reichhart) au poveşti extrem de diferite.



Albert Pierrepoint

Albert Pierrepoint (foto: bbc.co.uk)



Au intrat în atenţia jurnaliştilor după cel de-al doilea război mondial, fiind văzuţi ca cei care au făcut dreptate. Britanicul Albert Pierrepoint provenea dintr-o familie în care meseria de călău era o tradiţie, în vreme ce americanul John Chris Woods prefera să spună că a intrat în această meserie printr-o „întâmplare” fără să dea detalii suplimentare. Johann Reichhart făcea parte dintr-o familie care ajunsese la începutul scolului al XX lea la a opta generaţie de călăi. O serie de documente făcute publice de arhivele britanice de curând dezvăluie modul în care erau organizate execuţiile în Marea Britanie şi relaţiile autorităţilor cu călăii. Albert Pierrepoint era în mod normal furnizor de legume – însă nimeni nu ştia că se găsa pe lista călăilor aflată la Ministerul Justiţiei serviciile sale fiind solicitate atunci când era nevoie. Oficialii puneau mare preţ pe discreţie, iar apariţia numelui lui Pierrepoint în presă a declanşat imediat o anchetă.

Meserie de familie


Albert Pierrepoint a trăit între 30 martie 1905 – 10 iulie 1992 şi a fost cel mai solicitat călău britanic, executând în cariera sa desfăşurată între 1932 şi 1956 un număr de 433 de bărbaţi şi 17 femei. Tatăl său, Henry Pierrepoint şi unchiul său Thomas Pierrepoint au fost la rândul lor călăi. În familie nu era discutată „cealaltă meserie” a celor doi bărbaţi, însă Albert a avut ocazia să citească jurnalele ţinute de tatăl şi unchiul său în care cei doi îşi notau detaliile fiecărei execuţii: vârsta şi sexul condamnatului, crima pentru care era executat, plus detaliile tehnice referitoare la execuţie.

Albert Pierrepoint a lucrat începând cu 1920 ca distribuitor de legume, pe care le căra cu o căruţă. În 1930 şi-a obţinut carnetul de şofer şi şi-a continuat cariera de distribuitor de legume conducând un camion. În 1931 Albert Pierrepoint a scris o scrisoare Comisiei Închisorilor din cadrul Ministerului Justiţiei (instituţia care se ocupa de organizarea şi supravegherea execuţiilor) solicitând un post de călău. În toamna acestui an Albert Pierrepoint a trecut toate testele şi a urmat un curs de o săptămână la închisoarea Pentonville din Londra. Procesul de selecţionare pentru postul de călău în Marea Britanie era unul extrem de strict şi învăluit în mister. De fapt autorităţile preferau oameni care mai participaseră la execuţii în cadrul armatei sau care proveneau din familii de călăi, abordarea preferată fiind una informală.


Calităţile unui călău

Autorităţile britanice cereau discreţie mai presus de toate în problema execuţiilor. Candidaţi la postul de călău au fost excluşi de pe listă după ce autorităţile au aflat că aceştia le-au spus prietenilor lor cu ce se ocupau. Un anume Arthur Gill a fost exclus în procesul de selecţionare după ce poliţia a informat Comisia Închisorilor că este cunoscut ca „un om cu moravuri uşoare”. Verificările poliţiei asupra candidaţilor erau urmate de un examen medical şi un interviu cu guvernatorii închisorilor britanice. Interviul era condus cu maximă atenţie, oficialii încercând să afle cât mai multe despre modul de gândire a candidatului. Un poliţist care a reuşit să treacă toate celelate tste a fost exclus în urma interviului, guvernatorul închisorii Brixton afirmând că acesta „nu se va ridica la nivelul postului pentru care candidează, pare să aibă un oarecare interes morbid pentru această activitate, interes trezit de un prieten al său care a dus la îndeplinire mai multe execuţii în Arabia”. Regulamentul cerea călăilor britanici „să evite să atragă atenţia publicului atunci când vin sau pleacă de la închisoare, să înţeleagă faptul că ţinuta şi comportamentul său general trebuie să fie respectabile şi discrete, nu doar la locul şi în timpul execuţiei, ci şi înainte şi apoi; mai ales nu trebuie să dea nici unei persoane detalii referitoare la munca sa”.



Henry Pierrepoint

Henry Pierrepoint



Unchiul lui Albert Pierrepoint – Thomas – a servit în calitate de călău până la vârsta de 75 de ani, timp de 37 de ani, până în anul 1946 – însă în anul 1940 un raport al unui medic punea la îndoială calităţile sale punându-le pe seama vârstei înaintate. Drept urmare, toate execuţiile duse la îndeplinire de Thomas Pierrpoint au fost urmărite cu atenţie maximă, rezultând mai multe rapoarte – însă toate acestea sunt extrem de laudative, cum a fost cel din 10 februarie 1943: „D-l Pierrepoint a dus la îndeplinire execuţia din această dimineaţă şi a fost, calm, uman şi eficient ca de obicei. Se supune în detaliu procedurii prevăzute în instrucţiunile confidenţiale ale Comisiei către guvernatorii închisorilor. Am doar două observaţii critice şi este corect faţă de d-l Pierrepoint să spun că le ofer doar din cauza dorinţei Comisiei Închisorilor pentru un raport detaliat, având un ochi extrem de critic pentru procedură. Aceste observaţii sunt: 1) d-l Pierrepoint, în această ocazie ca şi în celelalte a permis o foarte mică marjă de siguranţă în a se asigura că asistentul său s-a îndepărtat de trapă înainte de manevrarea levierului şi 2) este vizibil că -l Pierrepoint nu mai este un om tânăr deşi nu arată nici un semn de decrepitudine. Ofiţerul medic se referă la recomandarea invariabilă a d-lui Pierrepoint cu privire la o creştere a lungimii sforii şi căderii autorizate. Din mica mea experienţă, recomandările sale au fost justificate de rezultatul obţinut”. Raportul medicului prezent la execuţia din 10 februarie 1943 arată că „În conformitate cu instrucţiunile primite, înaintez următorul raport. D-l Pierrepoint a dus la îndeplinire execuţia într-un mod rapid şi comportamentul său a fost liniştit şi ceremonios. (…) Probabil ar trebui să comentez faptul că el obişnuieşte să adauge câţiva inci la lungimea autorizată a căderii. Spune că face acest lucru pentru a reduce convulsiile refleze care pot urma. În cazul de azi înţeleg că au fost adăugaţi zece inci şi nu au existat nici un fel de convulsii. A fost o fractură completă şi o dislocare a vertebrei cervicale superioare, însă pielea nu a fost afectată, iar ţesuturile moi par să fie intacte”. Rapoartele de mai sus relevă grija autorităţilor britanice ca condamnaţii la moarte prin spânzurătoare să fie executaţi astfel încât să rămână cât mai puţine semne, iar execuţia în sine să se desfăşoare cât mai rapid posibil.

„Pedepsitorul” naziştilor

Între 1945 şi 1949 Albert Pierrepoint a executat 200 de criminali de război nazişti în Germania şi Austria, în zonele de ocupaţie britanică. Presa de la Londra a fost atrasă de „pedepsitorul” Pierrepoint, identitatea sa fiind făcută publică astfel într-o serie de articole. Un astfel de articol chiar a stârnit o dispută între Pierrepoint şi Comisia Închisorilor. Pe 27 august 1946, Pierrepoint scria superiorilor săi: „Acum că procesele de la Nurnberg se apropie de sfârşit şi Guvernul vorbeşte de abolirea pedepsei cu moartea am avut un număr de jurnalişti în jurul meu, însă sub nici o formă nu le-am făcut pe plac. Tocmai ce am aflat că un jurnalist a fost la poliţie, la ultimul meu loc de muncă şi pe la prietenii mei pentru a afla totul despre mine şi a scrie o poveste despre mine. A venit la mine special un corespondent de război spunând că m-a întâlnit la Belsen, ceea ce era greşit deoarece eu nu am fost niciodată la Belsen, eu am fost la Hameln. Am refuzat să conversez cu el, mi-a spus că are povestea mea însă doreşte să o verific. Am refuzat hotărât să spun ceva şi m-a părăsit spunând că sunt un prost şi că va publica un mare articol în Sunday Pictorial despre mine la sfârşitul acestei săptămâni. Motivul pentru care vă scriu este că orice articol va apărea cu siguranţă nu provine de la mine. Rămân servitorul dvs. supus, A. Pierrepoint„.

Articolul a apărut sub titlul „Un portret al călăului”, iar Comisia Închisorilor a declanşat o investigaţie ale cărei concluzii arătau că: „Cel mai serios punct din acest articol este, după câte mi se pare, referinţa la John Amery şi declaraţia care îi este atribuită la execuţia sa. Am verificat-o cu d-l Ball, guvernatorul închisorii Wandsworth şi am fost informat că Amery într-adevăr a întins mâna şi a spus „Oh! Pierrepoint”. Pierrepoint i-a luat mâna şi i-a întors-o la spate pentru a fi legată. Conversaţia a fost în întregime limitată la această remarcă. Cred că scrisoarea lui Pierrepoint poate fi acceptată şi că el a făcut totul pentru a-l descuraja pe corespondent. În orice caz, sunt câteva afirmaţii generale în articol care pot duce la presupunerea că Pierrepoint a dat anumite informaţii intimilor săi, informaţii care au fost transmise mai departe şi care sunt prezentate aici. Sunt de părere că nu pot fi luate nici un fel de măsuri împotriva lui Pierrepoint din cauza acestui articol”.

Printre cei mai faimoşi nazişti executaţi de Pierrepoint se numără 13 gardieni din lagărul de concentrare de la Bergen Belsen, executaţi la Hameln. Pierrepoint a fost cel care l-a executat şi pe John Amery, fiul secretarului de stat britanic pentru India în timpul războiului, care a fost condamnat la moarte pentru trădare.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult