Hienele de presa se reped sa sfartece prin articole scrise dibaci un mogul ridicat de politie, incatusat si aruncat dupa gratii. La Palat, Elena isi freaca mainile de bucurie si asteapta urmatorul mogul cu care sa faca noi contracte. Suveranul, multumit ca a scapat de un ghimpe in coasta, parca simte o unda de regret: mogulul era un tip simpatic, la urma urmei… Intreaga tara se bucura: bratul lung al legii nu iarta pe nimeni! Intre timp, ministrul Justitiei isi bate capul sa contorsioneze legea pentru a putea obtine condamnarea mogulului, procurorii primesc telefoane si Suveranul e nemultumit de viteza cu care este judecat cazul. Un nou mogul se aseaza de-a dreapta Suveranului si aranjeaza cu Elena noi afaceri. Nimic nou in istoria Romaniei.
Lumea afaceristilor si politicienilor de la Bucuresti era zguduita in urma cu 70 de ani de un scandal cu implicatii majore. Max Auschnitt, unul dintre cei mai mari industriasi din Romania acelor ani era arestat, judecat si condamnat la 6 ani de inchisoare pentru frauda. O scurta incursiune in acest scandal scoate la iveala tare ale conducerii Romaniei care sunt extrem de actuale si in ziua de azi: contracte cu statul in care banii erau deturnati spre conturi personale, interventii directe ale ministrilor Justitiei asupra procurorilor, dirijarea politica a anchetelor, mituirea jurnalistilor. Razboiul dintre afaceristii de varf ai Romaniei interbelice se ducea fara manusi – miza averii si puterii era mult prea mare, asa cum a fost din totdeauna.
Afaceristii si politicienii de la Bucuresti erau socati de rasturnarea brusca de la sfarstul anului 1939: cu doar cateva luni inainte de arestare Auschnitt juca poker in fiecare seara cu regele Carol al II lea si nefasta amanta a acestuia, Elena Lupescu. Auschnitt pierdea milioane la masa de poker regala – o mita mascata – si platea din greu pentru placerile suveranului. In acele zile de toamna a anului 1939 Polonia disparea de pe harta Europei, atacata de nazisti si bolsevici, iar Romania risca sa ii impartaseasca soarta. La Bucuresti era asasinat in strada premierul Armand Calinescu si regele Carol al II lea ordona omorarea a cate trei legionari din fiecare judet. In acelasi timp granitele tarii erau lipsite de orice fel de garantii externe, iar armata romana ducea lipsa de armament modern – tancuri, artilerie grea, aviatie si arme automate.
Tot acest vartej a avut efecte in lumea oamenilor de afaceri: Max Auschnitt si Nicolae Malaxa se infruntau pentru obtinerea de contracte in fabricarea de armament. Iar aceasta infruntare nu se ducea pe terenul licitatiilor publice – ci in alcovul regal, intr-o competitie pentru favorurile Elenei Lupescu si ale lui Ernest Urdareanu (primul amant al Duduii). Deciziile importante pentru tara erau luate in afara oricarei legalitati. Pana la urma acest razboi a fost castigat de Malaxa – iar Auschnitt a luat drumul puscariei, fiind silit sa-si cedeze toate afacerile din Romania. Afacerea Auschnitt a fost instrumentata de justitia de la Bucuresti prin comanda directa de la Carol al II lea, care nu s-a sfiit sa modifice legislatia pentru a putea obtine condamnarea omuluide afaceri. Afacerea Auschnitt a constituit o culme a coruptiei din perioada interbelica: in conditiile in care norii Razboiul Mondial planau asupra Romaniei, suveranul tarii era preocupat sa arunce in inchisoare un pierzator in cursa pentru contractele de armament. Dezastrul din 1940 – cand Romania a pierdut aproape o treime din suprafata tarii – isi are radacinile in disparitia legalitatii si justitiei din anii anteriori.
Romania sub moguli
Industria romaneasca interbelica a fost dominata de doua mari nume: Max Auschnitt si Nicolae Malaxa. Cei doi afaceristi nu se dadeau in laturi de la nimic pentru a putea controla economia Romaniei: mita, articole comandate, trafic de influenta pe langa autoritati. Premiul cel mare pentru amandoi a fost intrarea in cercul intimilor regelui Carol al II lea. Din preajma suveranului care in opt ani de domnie a schimbat 17 guverne, jocurile de influenta si controlul asupra bugetului de stat deveneau mult mai facile. Malaxa si Auschnitt se concurau reciproc in a pierde la masa de poker a regelui sume cat mai mari si in a face cadouri cat mai scumpe Duduii – amanta regala Elena Lupescu. In joc se mai amesteca si Ernest Urdarenu, maresalul palatului, si amant la randul lui al Elenei Lupescu. “Totul in tara asta se invarte in jurul p…i lui Urdareanu si al p….i Lupeascai” exclama cu ura generalul Gavrila Marinescu (un alt membru al camarilei regale) in fata lui Constantin Argetoianu.
Insa aliantele de alcov si prieteniile din jurul regelui Carol al II lea aveau sa fie de scurta durata: in vara anului 1939 s-a declansat “afacerea Auschnitt”. Industriasul evreu avea sa fie scos in doar cateva luni de zile din toate afacerile pe care le detinea in Romania (afaceri preluate una dupa cealalta de Malaxa, ramas in gratiile regale), arestat si incarcerat la Vacaresti si in mai putin de un an de zile avea sa fie condamnat definitiv la 6 ani de inchisoare pentru frauda. Din cabinele iahtului regal, Max Auschnitt avea sa ajunga in celulele de la Doftana, imbracat in zeghe vargata. Foarte probabil ca ar fi putut sa fie si lichidat de regele Carol al II lea – care nu a avut retineri sa ordone executarea fara judecata a sute de legionari – insa Max Auschnitt a stiut sa isi ia masuri asiguratorii din timp: si-a trimis fiul la Paris, alaturi de o suma de documente care dovedeau implicarea regelui, a lui Ernest Urdareanu si a Elenei Lupescu la preluarea in stil mafiot a mai multor afaceri din Romania.
O informatie de presa
Scandalul Auschnitt incepea pe 19 august 1939 cu o simpla informatie in ziarul Universul: „Dl Max Auschnit si-a dat demisia din Consiliul de Administratie al „Resitei”. Demisia a fost primita”. Pentru marele public cele cateva cuvinte nu spuneau nimic, insa omului politic Constantin Argetoianu i-au trezit imediat o serie de intrebari: “Era de mai bine de un an in razboi cu Malaxa. Pentru asta a fost dat afara? Sau pentru ca era ovrei? Sau pentru ca era ovrei, primise Malaxa ordin sa se certe cu el? Nu cunosc inca exact dedesubturile dar de asta-primavara, de cate ori avea prilejul, Urdareanu — care are nas — il injura. Inseparabil de la poker si de la chefuri, tovarasul de croaziera de anul trecut, devenise „un jidan puchios” si era „dat dracului”! Ce s-a intamplat in Serai?” Informatia din Universul a fost urmata de un articol injurios la adresa lui Auschnitt publicat la Berlin de oficiosul nazist Volkischer Beobachter, iar Argetoianu se intreba daca nu cumva articolul din Germania nu fusese comandat de Malaxa, care avea obiceiul sa mituiasca ziaristii.
Sperturi regale
Seria de articole impotriva lui Auschnitt avea sa-l faca pe Argetoianu sa noteze in insemnarile sale zilnice: “De mai multa vreme „carutul se stricase”. Fie, cum se spune, ca Regele s-a suparat pe Max din cauza „uzului” pe care 1-a facut de numele Suveranului in procesul pe care Eidinger i 1-a intentat la Paris pe chestiunea actiunilor Lujani (se stie ca aceste actiuni au fost vandute Regelui de consortiul Auschnit-Kaufmann) — fie, ca Malaxa, cu care era la cutite de aproape doi ani, 1-a lucrat Sus — fie ca Regele vrand sa recastige increderea lui Hitler a hotarat sa-si sacrifice jidanii — fie altceva, fapt este ca „intimitatea” dinainte a inceput sa se „relaseze” de vreo sase luni. Inseparabilii de acum un an, poftiti pe croaziera „Luceafarului” vara trecuta, au fost lasati mai la o parte. S-au agatat ei cat au putut de d-na Lupescu si la balul Clubului Miliardarilor din iunie au venit inca cu dansa si au pironit-o la masa lor, dar indata dupa aceasta ultima seara fericita, Dama a primit ordin sa nu-i mai frecventeze si Urdareanu ii trata de jidani puchiosi fara sa se jeneze. Ceea ce era o dovada de neagra ingratitudine caci Auschnit a fost de o mare generozitate fata de perechiuta Regala. Vila Chrissoveloni de la Sinaia a fost oferita d-nei Lupescu de Malaxa si de Auschnit care au platit-o fiecare pe jumatate; armasarul „Firdussi” cumparat cu 6 milioane lei de la Aga Khan a fost oferit Regelui de Auschnit, de data asta singur, fara Malaxa — si cate si mai cate, fara sa mai vorbim de pokerul saptamanal unde Max facea pe ghinionistul… Dar in fine, sa lasam fleacurile. O data executia hotarata, ea a fost savarsita in cateva ceasuri, cu prilejul unei iregularitati intamplate la „Resita”.
Un premier habarnagiu
Constantin Argetoianu avea sa ajunga premier al Romaniei in toamna anului 1939 – dupa asasinarea lui Armand Calinescu de catre legionari. Instalat in noua functie Argetoianu s-a ferit cat a putut de doua chestiuni: masacrarea fara judecata si fara forme legale a legionarilor si afacerea Auschnitt. Razbunarea impotriva fostului partener de poker venea direct din porunca regala. Pe 4 octombrie 1939, regele Carol al II lea intervenea direct pe langa ministrul Justitiei Victor Iamandi pentru modificarea legislatiei astfel incat sa fie posibila condamnarea lui Auschnitt. Argetoianu nota in jurnalul sau: “Iamandi a fost chemat la Palat si i s-a cerut sa promulge in 24 de ore articolele din noul Cod de Comert referitoare la administratia societatilor anonime. „Seraiul” vrea numaidecat aceste articole ca sa sugrume pe Max Auschnit, devenit inamic public nr. 1. Pana sa se promulge zisele articole, „pretenul” de ieri a si fost chemat la Parchet si interogat pe chestiunea cunoscuta de la „Resita”, si pe cateva altele. Toata inscenarea are de scop sa ingenunche pe Max si sa-1 sileasca sa vanda „in conditii acceptabile” consortiului Malaxa-Casa Regala, pachetul sau de actiuni „Resita”… Iamandi a venit la mine cam plictisit. Pe mine ma preocupa textul promulgat, nu scopul promulgarii: inteleg sa nu-mi bag nasul in afacerile Seraiului… Bietul Auschnitt a fost frecat ieri 5 ceasuri la Instructie. Toata afacerea e o urata inscenare, pornita de Sus, dupa indemnul lui Malaxa Trist, trist…” In insemnarile sale Carol al II lea vorbeste de intalnirea cu ministrul Victor Iamandi in urmatoarele cuvinte: “a mai fost vorba de unele proiecte de lege pentru accelerarea judecatii in ce priveste crimele impotriva sigurantei de stat”. De fapt insemnarile zilnice ale lui Carol al II lea din acea perioada au fost “plivite” cu grija, din manuscrisul original disparand toate filele cu referiri la Elena Lupescu sau Urdareanu. Lucru lesne de inteles, daca avem in vedere faptul ca aceste manuscrise au fost mostenite de Elena Lupescu si mai apoi de Monique Urdareanu, sotia fostului maresal al Palatului.
O arestare zgomotoasa
Pe 8 noiembrie Max Auschnitt avea sa fie arestat. Argetoianu nota cu naduf in jurnal: “Spalatura de rufe murdare in Serai… Am stat trei ore ieri dupa-amiaza la Cotroceni si nici Regele, nici Urdareanu nu mi-au spus nimic. Mai bine asa… Nu-mi place sa ma amestec in tarata. Poate ca masura luata de Iamandi din ordin sa fie cam drastica, dar Auschnit e vinovat… Lucru ciudat: efectul arestarii, in public, a fost excelent. Si-a zis lumea ca nimeni in aceasta tara cinstita nu e crutat (!!) si ca poti trece usor din cabina „Luceafarului” in alta mai putin confortabila la Vacaresti…
Un ministru slugoi
Pe 16 noiembrie Argetoianu isi nota: “Afacerea Auschnit continua. Max cel rosu e tot la Vacaresti urmarit de ura implacabila ce porneste de Sus — fara sa se poata preciza daca de la Rege, de la Urdareanu sau de la Malaxa… Eu unul nu cunosc dedesubturile, caci n-am primit Guvernul decat cu conditia ca masacrele efectuate si procesul Auschnit sa ramana in afara de competenta si de controlul meu… Avem doar dictatura: sa-si ia si Regele raspunderile sale. Urmarirea lui Auschnit a fost primita cu entuziasm in cercurile nationaliste si antisemite si a creat chiar Regelui o adevarata popularitate in aceste cercuri; in cercurile bancare-industriale, cu ingrijorare — iar in cercurile filosemite, cu consternare”. O alta dezvaluire a ministrului Justitiei Victor Iamandi arunca lumina asupra afacerii Auschnitt: “Iamandi mi-a destainuit ca toata inscenarea juridica impotriva lui Auschnit e menita sa-1 faca sa primeasca tranzactia prin care cedeaza toate actiunile sale de la „Resita” „grupului roman” in conditiile cerute de acest grup. In fapt, Auschnit consimtise la aceasta tranzactie inainte de a fi arestat, dar a cerut in schimb o scrisoare prin care sa i se garanteze ca dupa ce va fi semnat va fi lasat in pace – scrisoare care i s-a refuzat. Refuzandu-i-se scrisoarea, a refuzat si el sa semneze tranzactia si a doua zi a fost inchis… Mi se mai povestise aceasta istorioara dar nu vrusesem sa o cred. Auzita din gura ministrului de Justitie, ea castiga caracter de autenticitate. Iamandi mi s-a vaitat de meseria lui de coada de topor. De ce o face?”
Misterul lui Carol al II lea
Afacerea Auschnitt a marcat viata publica din Romania si in anul 1940 – in timp ce restul lumii era preocupata de Razboiul Mondial. Argetoianu nota pe 19 ianuarie 1940: “In Romania de azi totul se invarteste in jurul afacerii Auschnit. Afacerea Auschnit a ajuns sa fie singura preocupare a trinitatii care domneste peste tara, Regele, Malaxa si Urdareanu. Caci, pupaza peste colac, Lupeasca nu e decat un simplu instrument in mana celor doi din urma… Nimic nu se mai rezolva, nici o numire nu se mai face decat in vederea condamnarii lui Auschnit. Se pun doua intrebari. Cum a putut ajunge aceasta tara intr-un asa grad de abjectie ca sa tolereze un asemenea regim? Ce poate fi intre cei trei banditi si al patrulea, Auschnit, ca sa fi provocat o asemenea ura de moarte? Despuierea ovreiului? Dar omul a dat tot, de ce-l mai urasc, de ce l-au mai inchis, de ce vor sa-l condamne? Afacerea Auschnit va fi misterul domniei Regelui Carol”.
In timpul procesului lui Auschnitt avea sa zboare din functie un alt ministru al Justitiei, Istrate Micescu. “Despre mazilirea lui Micescu mi se spune ca, pe langa potlogariile pe care le facea, ea a fost provocata printr-o declaratie imprudenta pe care a facut-o fostul logofat al Dreptatii intr-un cerc indiscret. Dansul ar fi spus „ca acum nu-i mai pasa de nimic caci are o ipoteca asupra Regelui: afacerea Auschnit. Fara dansul, Auschnit n-ar fi fost condamnat, caci nu exista nici un motiv legal…”, nota Argetoianu. Pe 10 iulie Max Auschnitt a fost imbracat in zeghea vargata a condamnatilor si dus la Doftana unde trebuia sa stea inchis vreme de sase ani. Argetoianu, in ciuda faptului ca fusese prim-ministru la inceputul afacerii Auschnitt, nu reusea sa inteleaga dedesubturile care declansasera acest scandal. Explicatia avea sa vina de la Gavrila Marinescu, un alt om de casa al lui Carol al II lea, fost prefect al Politiei Capitalei si ministru de Interne, despre care se spunea ca a intrat in gratiile regale aducand suveranului femei de strada. De fapt in spatele afacerii Auschnitt stateau neintelegeri de budoar intre triunghiul amoros Carol al II lea – Elena Lupescu – Ernest Urdareanu.
P…a Duduii
Argetoianu a trecut in insemnarile sale o lunga destainuire facuta lui de Gavrila Marinescu pe 4 februarie 1940, in timpul procesului Auschnitt: “Ne-a mancat Urdareanu, caci totul in tara asta se invarteste in jurul p…i lui Urdareanu si p.z…i Duduei. (Reproduc cuvintele lui Gavrila in toata trivialitatea lor – caci in materie de documentare trebuie sa fim exacti…) Ea e nebuna dupa el, si i-a facut toata cariera. Intr-o zi in care bause un pahar prea mult, mi-a marturisit mie ca nimeni n-o reguleaza ca Urdareanu. Noaptea, cand se culca Regele cu ea, paraseste patul si se duce la Urdareanu… E ca o catea dupa el… Nu stiu daca Regele stie; poate nu stie, sau se face ca nu stie – poate stie, si fac chiar figuri in trei… Sunt toti atat de depravati, incat sunt in stare de orice. Regele nu exista, e un slab; cand nu face ceva ce au hotarat ei doi, Duduia striga la el si-l injura de se aude de afara; Regele surade, ii saruta mana si ii spune: Iarta-ma, maica! Daca ea e o curva fara rusine, el (n.red. Urdareanu) e un peste fara obraz, dar destept si mincinos. A uitat de unde a iesit magarul, parca-l vad si acum ofiteras pudrat la usa mea, ciupind un sutar de aici, un sutar de colea. Tot ala e, numai putina spoiala peste murdaria de ieri. Bine i-a spus Kerciu la Eforie: „Ma, cum te zgarie putin cineva, da de solzi…” Peste, peste, domnule Consilier Regal – dar peste artagos. Cum s-a stricat carutul, nu stiu nici eu, dar e la mijloc o porcarie de alcov. Stiu ca odata Urdareanu a dat la Auschnit peste o straina, care i-a placut, si a ademenit-o la el acasa. Lupeasca, care sta peste drum, a aflat si s-a dus ca o furie noaptea peste ei! Straina – i-am uitat numele – a fugit in camasa, cu parul valvoi si a dus-o politia la hotel! Domnule ministru, astia sunt saltimbaci (sic) sunt in stare de orice cand ii apuca… Sa fie asta? Sa fie ca i-a fost Duduii teama de d-na Auschnit, caci placuse Regelui (s-a vorbit si despre asta), sa mai fie altceva? In tot cazul, mai este Malaxa. Malaxa e intotdeauna inteles cu Duduia si cu Urdareanu, cu care imparte castigurile. Domnule ministru, cand s-ar afla odata lucrurile, nu mai scapa unul, nu mai scapa nici Regele – si-mi pare rau. Oamenii care stiu au socotit: doua miliarde a inghitit Malaxa de la Stat in avansuri si, din doua miliarde, n-a investit decat 600 de milioane, restul s-a impartit cum trebuia”.
Epilog
Max Auschnitt a fost eliberat din inchisoare in timpul regimului Antonescu si se va refugia in Occident, ajungand in Statele Unite, insa nu a mai revenit la puterea financiara detinuta inainte de izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Pe de alta parte, adversarul sau neimpacat, Nicolae Malaxa avea sa ramana in Romania in timpul regimului antonescian, cu care a colaborat bine, fara insa sa aiba aceeasi influenta. Dupa nationalizarea uzinelor sale, guvernul comunist l-a mentinut pe Nicolae Malaxa sub titlul de specialist. In anul 1948, Malaxa a facut parte dintr-o delegatie comerciala la Viena si a refuzat sa se intoarca, emigrand apoi in Statele Unite si stabilindu-se in orasul New York. La Bucuresti Malaxa a fost acuzat in contumacie de colaborare cu Garda de Fier, fiind condamnat la moarte de catre regimul comunist pentru crime de razboi.
Malaxa cere drept de rezidenta permanenta in Statele Unite ale Americii. In anul 1948, senatorul republican Richard Nixon (viitor presedinte al S.U.A.) a incercat sa introduca in Congres o lege care sa-i permita industriasului sa obtina dreptul de sedere pe teritoriul american, dar Congresul s-a opus. La scurt timp, obtine totusi cetatenia americana si incepe noi afaceri, dar fara a mai avea succesul de dinainte de razboi. Max Auschnitt avea insa sa-l urmareasca in continuare pe Malaxa, aflandu-se la originea acuzatiilor aduse acestuia peste ocean de colaborare cu nazistii. Autoritatile americane au incercat sa-l deporteze pe Malaxa, insa acesta s-a aparat invocand “afacerea Tilea” din martie 1939 – atunci cand omul de afaceri de la Bucuresti avertizase guvernul britanic cu privire la o posibila invadare a Romaniei de trupele germane. Pana la urma, atat Malaxa cat si Auschnitt aveau sa ramana si sa moara in Statele Unite.
Articol aparut in editia de prin ziuaveche.ro
Comments are closed.