Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roDosare Ultrasecrete Exclusiv: Gheorghe Trutulescu povesteste cum a scapat neimpuscat in decembrie 1989!

Exclusiv: Gheorghe Trutulescu povesteste cum a scapat neimpuscat in decembrie 1989!

scris de Ziua Veche
281 afisari

Contrabandistul din “Tigareta II” s-a ferit in decembrie 1989 de gloantele asasinilor din MApN, insa nu a mai putut scapa de cartusele tigarilor de contrabanda, care l-au doborat la puscarie. Ziuaveche.ro a intrat, in exclusivitate, in posesia declaratiei date de col. (r) Gheorghe Trutulescu (vestitul contrabandist al SPP din “Tigareta II”)  despre peripetiile sale de la Revolutie, in perioada cat era sef de stat major al Batalionului 404 Cercetare – Diversiune.

 

Trutulescu a dat declaratia in fata generalului Dan Voinea, la data de 05.04.1999, in timp ce se afla la Penitenciarul Rahova, in stare de arest preventiv, pentru infractiunea de contrabanda. Din declaratia lui Trutulescu reiese ca a fost la un pas sa fie ucis de militarii din sediul MApN, condus de generalul Stanculescu si apoi de generalul Nicolae Militaru, dupa “modelul Trosca”. MApN, loc in care au fost chemate diverse trupe, pentru a fi ucise premeditat (USLA, Militia Capitalei, militarii de la Academia Militara si cei de la Academia Tehnica,  Directia de Informatii a Armatei si Batalionul 404 cercetare condus de Trutulescu). Declaratia lui Trutulescu constituie inca o proba a faptului ca oamenii pusi de Ion Iliescu in fruntea MApN, incepand cu seara lui 22 decembrie 1989, au ucis premeditat militari ai Armatei romane, pentru a crea impresia ca ar exista teroristi care trag din toate pozitiile. Ca multi altii, si Trutulescu a confirmat ca nu a existat picior de terorist.

Se tragea fara somatie

Iata fragmentele relevante din declaratia lui Trutulescui: “Pe 22 decembrie prin intermediul d-lui colonel Constantinescu am primit ordin sa pregatim un al doilea detasament format din 40 cercetasi, tinuta militara, armament pistoale Carpati, pistoale mitraliera 7,62 mm si PSL-uri cu cate o unitate de foc…. deplasarea cu doua camioane spre Bucuresti a inceput seara, itinerar de deplasare Buzau – Urziceni – Bucuresti; la intrare in Bucuresti la fostul post de control am fost intampinati de catre doi ofiteri trimisi de DIA (n.red. – Directia de Informatii a Armatei) cu o Dacie 1300 pentru a ne conduce la Ministerul Apararii Nationale, evitand zonele de foc din Bucuresti. Cei doi ofiteri erau mr. Roman si un maior de transmisiuni. Ajunsi in fata MApN din Drumul Taberei, ora 23.45 in momentul cand s-au oprit camioanele in fata portii principale, s-a deschis foc asupra noastra fara somatie, fara sa se incerce un dialog sau o identificare a noastra. Am ordonat debarcarea si dispersarea, focul s-a deschis surprinzand militarii in camioane. Practic au existat victime chiar inainte de debarcare. M-am retras intr-un apartament de la parterul blocului de vis-a-vis impreuna cu cpt. Corbu si alti cativa militari si raniti, printre care si plutonierul Gradinaru, care a decedat. Focul a fost deschis asupra noastra de militarii din curtea ministerului, mai exact cei care erau in poarta ministerului si de catre mitraliera aflata pe estacada de de la Dermaht – cladirea aflata imediat in stanga portii ministerului. Adapostindu-ne in apartamentul mentionat l-am sunat pe dl. viceamiral Dinu Stefan si i-am raportat cele intamplate, lasandu-i si numarul de telefon si adresa la care ma aflam. Dupa 10 minute m-a sunat dl. viceamiral si mi-a ordonat sa-mi strang efectivele si sa intru in minister. Dupa intrarea in minister am fost repartizati sa aparam latura ministerului dinspre Ho-Si-Min (…) Mentionez ca la ordin mi-am format o echipa si impreuna cu doua echipaje de tancuri am facut o scotocire a Cimitirului Ghencea. Nu am gasit niciun asa-zis terorist, nicio persoana suspecta si nici macar urma ca s-a tras din cimitir, tuburi, cartuse etc. De asemenea, cat am stat in minister nici eu nici alt subordonat nu am sesizat foc direct asupra noastra sau in apropierea noastra (…) cat priveste blocurile de vis-a-vis de minister pot afirma cu toata certitudinea ca nu s-a tras din ele si nici macar foc la gura tevii nu am sesizat. In urma incidentului din fata ministerului am avut patru morti si sase raniti (…) Mentionez ca imediat dupa ce am patruns in curtea ministerului am realizat ca cei care au tras erau ofiteri elevi de la Academia Militara si retin pe mr. Nae Roman l-a recunoascut pe unul din cei care au tras fiind capital (elev la AMG). Cred ca col. Constantinescu A. poate da detalii privind acesti tragatori. Imediat dupa noi, a doua zi, un incident asemanator cu cei de la USLA, care au fost chemat la ordin, se stia de sosire si totusi au fost intampinati cu foc sub motivatia ca au venit sa cucereasca Ministerul Apararii Nationale, lucru absurd, pana si un civil ar fi in stare sa aprecieze ca nu este posibil cu doua grupe de cadre inarmate cu doua ABI-uri sa atace o unitate unde existau in acel moment peste o mie de guri de foc, cu TAB-uri si tancuri. Cei din curtea ministerului trageau la voia intamplarii si dupa bunul plac, fara a se cere aprobare, fara a se raporta. Era aproape o lipsa fortata a cooperarii si actului de comanda. (…) profitau de lipsa actului de comanda, trageau la bunul plac si aveau satisfactia sa vada vanatul cazut. Imediat dupa incidentul cu uslasii, seara urmatoare, s-a primit un telefon la cabinetul d-lui general Militaru precum ca familia dansului a fost rapita de teroristi. Am primit ordin sa merg la dansul acasa sa-i eliberez familia. Impreuna cu 15 cercetasi si doua TAB-uri am plecat la dansul acasa. Dar inainte de a pleca, stiind despre incidentul cu uslasii ai carui eroi principali au fost echipajul tancului din poarta ministerului si pentru a nu pati si noi la fel am stabilit un mod de cooperare si legatura cu ei pentru faza de intoarcere si intrare in minister. Am stabilit inclusiv varianta de rezerva de comunicare prin faruri (morse) in cazul ca nu merg statiile. Dupa ce am fost la locuinta d-lui general Militaru si am facut scotocirea si verificarile de rigoare am aflat ca familia dansului a fost ridicata de niste prieteni de familie… La intoarcere, pentru a evita surprinderea de a aparea brusc in fata ministerului, venind pe drumul taberei, am venit pe strada paralela, iar in momentul  cand ne-am inscris pe aleea care era perpendiculara pe poarta ministerului, am oprit pentru a lua legatura cu tanchistii, pentru a-i avertiza si pentru a cere aprobare de intrare in minister. Am incercat toate modalitatile posibile, radio, morse, faruri… iar ei nu raspundeau. Inaintam zece metri incercam din nou… ne era teama caci erau in stare sa traga cu tunul in noi… 250 metri i-am parcurs intr-o ora  si cateva minute, ca ajungand in fata portii sa tip sa spun cine sunt si sa nu traga in noi. Ulterior, intrand in minister am constatat ca echipajul de pe tanc dormea. Cred ca daca apaream brusc, prin surprindere, cum se trezeau buimaci din somn ne-ar fi impuscat”.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult