Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roIntalnirile ZV Azer-Focul Viu de si cu Horia Garbea

Azer-Focul Viu de si cu Horia Garbea

scris de Ziua Veche
23 afisari

Scriitorul Horia Garbea a calatorit nu de mult în Azerbaijan, de unde a revenit cu un capital de impresii pe care le va detalia într-o carte intitulata: AZER-FOCUL VIU, în curs de editare. L-am rugat sa-mi raspunda la cateva întrebari legate de acest insolit voiaj, convinsa fiind ca cititorii romani sunt dornici sa afle cat mai multe despre aceasta tara care timp de cateva decenii a fost înghitita de marele balaur comunist, respectiv Uniunea Sovietica.


Iolanda Malamen: Horia Garbea, în vara lui 2009 ai vizitat, la invitatia unor oameni de cultura,  Azerbaijanul,  tara care pentru foarte multi este un taram îndepartat, misterios. Ce te-a surprins din primul moment, odata ajuns acolo?
.

 

Horia Garbea: Aspectul de noutate izbitoare al orasului nou Baku, de un evident modernism pe  întinderi mari, aproape ca ascunde, desi pe nedrept, Orasul Vechi, de fapt un vast muzeu în aer liber ce conserva partea straveche. În Azerbaidjan, în Baku cel putin, calatorul roman va fi multumit ca nu va întalni cateva lucruri care (eventual) îl stingheresc în patrie: cersetorii, cainii vagabonzi, carnea de porc, troleibuzele si tramvaiele, cazinourile si salile de jocuri. Cainii lipsesc, (nu numai cei vagabonzi),  iar despre porci nu poate fi vorba. Simbolic, emblema poporului azer este pisica, minunata felina care se tolaneste pretutindeni în Baku, precum în insulele grecesti, la fel de supla si scurta la par din pricina climei. Fata de situatia grea, a unei tari în razboi, capitala Baku, port la Marea Caspica este incredibil de frumoasa si de moderna.

Ceea ce uimeste calatorul la prima sa intrare în Baku, capitala Azerbaijanului, este noutatea orasului. Arterele principale par terminate ieri, unele, sau începute alaltaieri sau saptamana trecuta, altele, fiind în curs de finalizare. Totul e nou sau în curs de constructie. Tara si capitala ei sunt în plina transformare dupa suferinte îndelungate, dupa ce dominata sovietica i-a tinut pe localnici într-o stare de înapoiere voita, luandu-le tot fara sa ofere în schimb mai nimic. A urmat eliberarea, platita cu mult sange de la începutul anilor 1990, dar si razboiul ale carui urme dureroase raman si acum la vedere, chiar si în capitala aflata la distanta de zona de conflict din Karabach. Orice azer, în orice împrejurare, nu va uita sa aminteasca vizitatorului ca douazeci la suta din teritoriul national este ocupat de armate straine si un milion de persoane dintr-o populatie de opt milioane este un refugiat. De fapt, oricine va ajunge în Azerbaijan va întalni inevitabil oameni care traiesc în alte regiuni decat cele unde si-au avut casa, pe care adesea au parasit-o peste noapte si fara a lua nimic în afara de propria lor viata.

I.M. Mai exista urme vizibile ale Marii Uniuni Sovietice?

H.G. Urmele sunt tot mai putine si se estompeaza cu fiecare zi. Cladirile vechi din perioada comunista dispar. Sigur, se mai vorbeste limba rusa, se mai vad pe tarabele de suveniruri vestigii ale Armatei Rosii, exista un teatru în limba rusa. si… cam atat.

I.M. Te-as ruga sa faci un scurt excurs al disponibilitatilor  culturale, mai ales ca istoria religioasa a tarii, nu este una lineara..

H.G. Cultura azera este, dupa cum se stie, straveche, religiile antechristice de pe teritoriul actual si partile cedate sau cazute în stapanirea altora fiind tengrinismul (de la zeitatea Tengri), si  zoroastrismul, strans legat de cultul focului, inevitabil într-un loc în care focul iese din pamant de la sine, mai precis gazul natural care se aprinde. Se pare ca, în ceea ce priveste cultul focului si implicit al soarelui, caucazienii de sud l-au exportat în Egiptul antic si însusi numele orasului Baku apare în Cartea mortilor egipteana. A urmat crestinismul, Azerbaijan fiind prima tara care l-a adoptat ca religie de stat dupa ce însa propavaduitorul ei, Sf. Apostol Bartolomeu, a fost martirizat chiar acolo unde oficia, într-un loc pe care   l-am vazut, la doi pasi de Turnul Fecioarei, în anul 71 al Erei Christice. Dar influenta si ocupatia triburilor turcice, începand cu secolul VIII, atestata si de moscheele milenare vizibile si azi din Ihari Seher (Orasul Vechi, literal Orasul Interior),  au impus islamismul si limba, ramasa si azi, o limba turcica, foarte interesanta, cu alfabet latin în prezent, aglutinanta, fara genuri si fara plural cand numeralul îi tine locul, asemeni limbii turce contemporane.

Cultura azera ce se ofera calatorului cu ospitalitate orientala – cinstirea musafirilor fiind o regula imuabila în Azerbaijan – trece si prin papilele gustative. Bucataria azera contine, ca un relicvariu, retete vechi de secole dintre care 90 numai pentru plov (pilaf) si cateva zeci pentru dolma (sarma, umplutura), aceasta devenind chiar un brand disputat. Li se adauga dulceturile de tot felul precum cele de vinete, rosii sau dude, merele padurete si prunele verzi murate, zecile de kebaburi, supele traditionale între care crema de linte e la mare pret si cu dreptate, berbecul copt în coca si puiul copt la put, varianta originala de test vertical, cu focul jos si pasarea atarnata deasupra, în miezul unui ev aprins (lut încins)

I.M. Cum este privita  Uniunea Europeana? Sunt dornici sa faca parte din ea? Mai spera azerii în recuperarea teritoriilor ocupate?

H.G. Cu încredere si cu speranta. Azerbaijan este o tara dinamica si civilizata, integrarea ei în UE ar fi un castig pentru ambele parti. Totul depinde însa de încheierea pacii cu vecinii si asta nu se poate petrece decat daca Azerbaijanului i se vor restitui teritoriile ocupate si care însumeaza peste 20% din suprafata sa.

I.M. Granita comuna cu Iranul influenteaza în vreun fel?

H.G. Nu am simtit o asemnea influenta. E cert ca foarte multi azeri traiesc în Iran, mai multi decat pe teritoriul Republicii Azerbaijan.

I.M. În afara de oamenii de cultura si politicienii pe care i-ai întalnit, ai cunoscut si cetateni obisnuiti?

 

H.G. Am întalnit multi oameni de cultura, oameni politici, functionari înalti, istorici, tehnicieni ca si, fireste multi altii. Toti se comporta ca niste oameni obisnuiti, toti sunt calzi si ospitalieri. Se poarta foarte frumos cu strainii. În orice magazin, clientii obisnuiti care stiau limba engleza sareau imediat în ajutorul meu cand vedeau ca nu ma pot întelege în azera sau rusa. Tinerii sunt bine scoliti, multi stiu acum numeroase limbi straine.

Prima plimbare matinala prin Baku mi-a mai adus o revelatie: tineretea poporului azer. Multimea copiilor si tinerilor mi-a amintit de Vietnam. Peste tot, grupuri mari de copii si de tineri se îndreptau spre scoli si universitati desi, la data aceea era fara îndoiala vacanta. De fapt, am aflat apoi, era vorba de cursuri de vara, de excursii, concursuri sportive, plecari în tabere si alte activitati pe care le organizau scolile. Cand am vizitat Baku a doua oara, în timpul semestrului scolar, am constatat ca noua generatie e înca si mai numeroasa decat am crezut. Mai exact: un sfert din populatia din Azerbaijan are varsta sub 15 ani si vreo jumatate dintre azeri n-au împlinit 30.

I.M. Simt cu adevarat ca sunt liberi, în momentul de fata, locuitorii din Azerbaijan?

H.G. Indiscutabil! Si chiar sunt liberi. Daca nu ar fi acel conflict, prezenta dureroasa a refugiatilor si teribilele lor amintiri, nimic nu ar întuneca bucuria lor si dezvoltarea libera a poporului. Am fost în Parlament. Am cunoscut lideri ai opozitiei. Democratia este garantia dezvoltarii tarii.

I.M. Care este nivelul de trai?

H.G. Nivelul de trai mi s-a parut comparabil cu al unei tari din Estul Europei. Sectorul public e mai dezvoltat decat la noi si protectia sociala e mai buna. Masinile noi sunt pretutindeni chiar daca mai vezi o Volga pe ici pe colo, raportul preturi salarii e ceva mai bun decat la noi. Si nu sunt atatea produse de lux. Societatea noastra excesiv polarizata nu o întalnesti.acolo. Nu exista limuzine sfidatoare si nici, la capatul opus, cersetori. E o nivelare a starii materiale pe care chiar am invidiat-o.

I.M. Ce este evident specific in fiinta acestui popor?

H.G. Specifice si evidente sunt ospitalitatea, cultul familiei si al varstnicilor, patriotismul foarte pronuntat.

O constatare alta care se impune imediat unui vizitator al Azerbaijanului este ca poporul  din Tara Focurilor este foarte muzical. Muzica ocupa un loc important în manifestarile artistice Si în programele televiziunilor. Azerii iubesc în mod special muzica lor nationala, desi sunt deschisi si la alte genuri muzicale si au avut compozitori însemnati, de muzica culta.

Cu toata privirea lor larga asupra muzicii, cea mai de pret le ramane cantarea traditionala, cu instrumente arhaice si în centrul ei sta mugamul. Este imposibil sa nu auzi mugam la Baku ori în provincie. Toate posturile de televiziune au zilnic în program momente de mugam, exista concursuri si cantaretii buni sunt vestiti în Azerbaijan dar si în lume. Exista un Centru National de Mugam, o cladire superba, inaugurata în 2005, la Baku pe Tarmul Golfului, iar genul a fost inclus de UNESCO în patrimoniul universal, ca mostenire de pret a umanitatii. „Cea mai pretioasa perla a culturii azere”, cum o definea Ilham Aliyev,  presedintele Azerbaijanului.

I.M. Stiind cu cat har scriitoricesc poti istorisi, te rog sa flanezi
prin cateva locuri care te-au fascinat.

H,G, Ar fi prea multe de spus. Invit cititorii sa astepte putin pana voi publica volumul pe care îl pregatesc si care se va numi Azer – Focul viu!

I.M. Horia Garbea, ca o concluzie: este Azerbaijan o tara care traieste din plin sansa caderii comunismului?

H.G. Desigur, a fost o mare sansa a acestui popor.  Si e minunat cat de bine au valorificat-o azerii. Au platit-o scump de tot, cu sange, ca si noi. Dar nu au niciodata senzatia ca a fost în zadar. Am vazut albume, am ascultat marturii… E de necrezut ce progres imens a realizat aceasta tara în 20 de ani,.Unde se afla în 1990 si unde a ajuns acum.! Nu uit sa adresez poporului azer si prietenilor mei din Azerbaijan ganduri calde si prietenesti  pentru Ziua Nationala de la 28 mai!

 

(articol aparut in saptamanalul ziuaveche.ro nr.7)

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult