Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roIntalnirile ZV China este o altă lume

China este o altă lume

scris de Ion Petrescu
4 afisari

General-maior (rt.) Corneliu Pivariu este specialist în informaţii militare, domeniu în care a lucrat aproape 30 de ani, cu misiuni de lungă durată în ţări din Orientul Mijlociu, după care a îndeplinit funcţii de conducere în Direcţia Informaţii Militare/DIM, inclusiv aceea de locţiitor pentru operaţii al Şefului DIM. Recent, a văzut lumina tiparului un tom de interes general –  GEOPOLITICA ACTUALĂ, DESCOPERITĂ ÎN 200 DE EPISOADE – scris de generalul Pivariu, motiv pentru care l-am şi invitat la înâlnirile Ziua Veche.  

Tancuri chinezesti

Ion Petrescu – Cum evaluaţi poziţionarea Chinei, în tandemul acesteia cu SUA, ca state ce se distanţează, de pe acum, de „restul plutonului”?

General-maior (rt.) Corneliu Pivariu – Întrebarea îmi reaminteşte aprecieri ale consilierul prezidenţial Iulian Fota, la recenta aniversare a apariţiei numărului 100 al Pulsului Geostrategic. China este a doua economie în lume, după SUA, cu cea mai mare creştere economică, în medie 10% în ultimii 30 de ani. China este al doilea exportator dar şi importator mondial. Evoluţia sa economică ascendentă, etichetată de multe ori drept „miracolul chinezesc” denotă însă şi o înţelegere insuficientă a situaţiei reale concrete din această ţară. China este o altă lume, pe care dacă vrei să o înţelegi într-o mai bună măsură, este necesar să o cunoşti la faţa locului, nu într-una sau mai multe vizite de scurtă durată, ci să-i dedici ani de studiu. Altfel, vezi şi interpretezi fenomenul chinezesc citindu-l cu ochelarii pe care ţi-i pun la dispoziţie alţii şi care pot prezenta, voit sau nevoit, deformat realităţile.

            Încă din 2010, un raport Goldman Sachs, întocmit după ce China prezentase datele oficiale ale dezvoltării economice pe 2009, estima că aceasta va deveni cea mai mare economie mondială, probabil după 2020. Consumul de petrol al Chinei a crescut cu 8% anual începând cu 2002, în prezent fiind dublu faţă de perioada 1996-2006.

            În ultimii ani China a avut o politică economică expansivă, determinată de necesitatea asigurării resurselor necesare dezvoltării şi de câştigarea a  noi pieţe de desfacere pentru export. În acest sens putem sublinia dezvoltarea fără precedent a investiţiilor în Africa, în Europa  – este bine cunoscută oferta pentru Grecia – şi vizitele recente, ale preşedintelui Hu Jintao, în Ucraina şi Rusia.

            În relaţiile cu SUA, China a beneficiat de gândirea geopolitică a personalităţilor de talie mondială, Henry Kissinger şi Zbigniew Brzezinski, consideraţi prieteni ai Chinei.

            În pofida relaţiilor economice dezvoltate şi a bunelor raporturi politice dintre China şi SUA, nu putem trece peste existenţa unor divergenţe, care periodic iau accente mai tensionate, cum sunt cele legate de drepturile omului, dezvoltarea globală, probleme ecologice şi de mediu, sau unele chestiuni regionale punctuale. Un ultim exemplu sunt recentele declaraţii ale  ministrului adjunct de externe Cui Tiankai care, referindu-se la tendinţa unor state, din Asia de sud-est, de a provoca dispute teritoriale privind unele insule din Marea Chinei de Sud, spunea „Cred că unele ţări se joacă cu focul”, adăugând „sper ca focul să nu ajungă în Statele Unite”. Disputa priveşte insulele nelocuite şi atolii din arhipelagul Spratly, revendicate integral de China, Taiwan şi Vietnam şi parţial de Filipine, Malaezia şi Brunei. Disputa are conotaţii economice, în zonele insulelor respective estimându-se existenţa unor potenţiale rezerve exploatabile de petrol. China susţine că deţine suveranitatea asupra acestor insule de generaţii, iar ţările care le revendică au început aceste acţiuni în jurul anilor 1960, când au început să fie descoperite rezervele de petrol.

            Această situaţie pune în evidenţă una dintre slăbiciunile actuale ale Chinei: dependenţa de transporturile maritime pentru asigurarea importurilor de materii prime şi exportul mărfurilor. Asigurarea securităţii rutelor de transport maritim este de importanţă vitală pentru China. Dar marina militară chineză este mult în urma celei a SUA. Cea mai importantă piesă în acest joc, pentru controlul rutelor de transporturi maritime, este flota de portavioane. Ori China, se pare că abia în 2011 sau 2012, va reuşi să aibă primul portavion operaţional, deşi ar trebui să deţină cel puţin cinci portavioane, pentru a le folosi eficient şi a asigura continuitatea securităţii rutelor sale de transport, având în vedere că durata maximă de serviciu activ a unui portavion este de şase luni şi permanent un portavion se află cu echipajul în refacere, iar altul în reparaţii, cu aceeaşi durată de şase luni a ciclului respectiv. Sigur, China face progrese mari în tehnologia militară, dovadă fiind recenta testare a avionului militar de generaţia a cincea, cu performanţe apropiate de cel al SUA, însă vitală pentru dezvoltarea sa viitoare este dotarea cu o flotă de portavioane.

China este confruntată şi cu unele probleme legate de dezvoltarea economică internă, unul dintre cele mai elocvente exemple fiind zecile de mii de apartamente construite şi neocupate, problemele legate de minorităţi, în ultimul timp detaşându-se nemulţumirile minorităţii uigure, de origine turcofonă, care a şi fost abordată la ultima vizită în China  a premierului Tayyp Recep Erdogan. Sunt de menţionat şi problemele legate de Taiwan, Tibet şi relaţiile cu Rusia, chiar dacă acestea din urmă, mai ales în domeniul economic, înregistrează unele progrese. Este aşteptată poziţia noii conduceri politice chineze, care va începe în 2012, şi eventualele noi orientări, mai ales în domeniul economic, ale acesteia, în condiţiile când creşte corupţia, dar se şi dezvoltă clasa de mijloc.

China va continua să-şi consolideze poziţia pe plan mondial, însă nu va accede, cel puţin în următorii 10-20 de ani, la postura de unică superputere mondială, aşa cum este SUA. „Tandemul” cu SUA va fi marcat de interesele specifice fiecăruia şi probabil Europa va gâfâi din greu, pentru a se menţine în „plutonul fruntaş”, dar destul de mult în urma celor doi.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult