Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roIntalnirile ZV Cristoiu ( 2): Cel mai simplu este de facut un talk-show anti-Basescu

Cristoiu ( 2): Cel mai simplu este de facut un talk-show anti-Basescu

scris de Ziua Veche
6 afisari

Ion Cristoiu-foto Ziua VecheCreatorul Evenimentului Zilei a declarat, la Întîlnirile Ziuaveche.ro, că singurul concurent al online-ului este un săptămânal. Însă, chiar dacă i s-ar propune nu l-ar face „pentru că patronii de presă au ajuns într-o fază care depăşeşte orice limită. Toţi cei care critică fenomenul mogulizării vorbesc despre comenzile politice. Este mult mai grav, mogulii au devenit directori de gazetă”.

Z.V.: Tot aţi pomenit de dezbaterea de idei, cum vedeţi situaţia presei româneşti din ziua de astăzi?

I.C.: Presa românească s-a întors la o perioadă pe care a satirizat-o Caragiale, poate cel mai mare cunoscător şi comentator al presei. Pe vremea lui apăreau foarte multe ziare care se numeau „Trompeta”: „Trompeta Covurlui” şi tot aşa. Ce era o „trompetă”? Era un ziar pătimaş activistic, adică era pe o poziţie politică şi în locul ştirilor dădeau editoriale. Presa din perioada lui Caragiale era comică prin ea însăşi. Când era câte un moment de bătălie politică, apăreau în chenar negru pe prima pagină… Am văzut şi acuma, la aniversarea unui an de la încheierea mandatului lui Traian Băsescu la Antena 3 moderatorii au apărut în negru… aşa ceva n-am mai văzut, nici în coşmarele satirice… Erau texte de genul „Azi este ziua când maghiarii au împlântat pumnalul în inima fragedă a României”, cam aşa era limbajul. Presa se întoarce la acest activism, la această implicare emoţională…

 Z.V.: Dar de ce se întâmplă aşa? Au fost manipulaţi de aşa natură?

 I.C.: Nu, ci pentru că aşa este cel mai simplu de făcut gazetărie, cel mai simplu este de făcut un talk-show anti-Băsescu: te duci seara, te aşezi în fotoliu, aduci cinci inşi care sunt deja cunoscuţi că trăncănesc pe tema asta şi poţi să şi dormi. Ăia spun, ăia se înjură … ai plecat…

 Z.V.: Adică modelul Dan Diaconescu care îi lasă pe invitaţi să vorbească?

 I.C.: Dan Diaconescu face măcar un efort de a găsi un anumit subiect. După ce îşi termina emisiunea, pe vremea când nu făcea politică, se uita prin ziare, căuta un subiect… Nu, aici în fiecare seară nici nu trebuie să te mai gândeşti, nici nu trebuie să mai citeşti… Seara ai o temă, şi plouă-ninge, vorbeşti despre Traian Băsescu. La Scânteia era prin 88 sau 89 un tip care înnebunise, lucra din anii 50 şi atunci el dădea titluri de genul „Jos imperialismul anglo-american” şi pentru că dăduse atât de multe titluri forma lui de nebunie era că umbla pe coridoare şi striga titluri. Eu cred că oamenii aceştia care 24 din 24 de ore vorbesc despre acelaşi lucru, despre un om, Traian Băsescu, pe de o parte fac un cult al personalităţii pentru că întreţin numele unui om şi pe de alta nu văd cum de nu le vine greaţă. Eu dacă aş fi redactor m-aş duce la mogul şi i-aş spune: hai să discutăm şi despre altceva, adică nu se poate discuta de dimineaţă până seara despre acelaşi om, indiferent de ce face el.

 

Dacă o să vină Apocalipsa, comentatorii tot despre Băsescu o să discute

 

Ceasuri pe biroul maestrului Cristoiu-foto Ziua VecheMarea problemă în perioada Ceauşescu nu era că trebuia să scrii bine despre Nicolae Ceauşescu, este o prostie, găseai elemente şi puteai să scrii inteligent. Nenorocirea era că trebuia să scrii la fel, aşa cum ăştia vorbesc şi scriu despre Traian Băsescu cu aceleaşi clişee, la un moment dat te plictiseşti, simţi nevoia unei nuanţe. De la Nicolae Ceauşescu eu n-am mai întâlnit personalitate care să fie atât de cultivată de presă, sigur, negativ, dar a devenit o obsesie a presei româneşti. Pentru că este comod, te aşezi în fotoliu şi cei cinci înjură… N-are importanţă, şi dacă o să vină Apocalipsa, jurnaliştii şi comentatorii tot despre Traian Băsescu o să discute, dacă a ţinut o cuvântare, dacă a mers cu maşina, dacă a înotat, dacă cheleşte. Nu este firesc.

Şi mai există o implicare emoţională, după părerea mea jurnalistul şi în mijlocul Apocalipsei nu trăieşte Apocalipsa, jurnalistul adevărat transmite: a început Apocalipsa, iată faptele. La noi nu există. La noi, vine fătuca şi, în mijlocul caniculei, gâfâie, trăieşte subiectul. Aşa ceva nu există… Când a murit Adrian Păunescu a fost un eveniment, însă nu l-au tratat ca pe un eveniment, iei memoriile să afli că trăieşte Ioan Toma, fostul prim-secretar care a răspuns de Cenaclul Flacăra, pentru că Cenaclul Flacăra era înscris în acţiunile UTC-ului… Şi îl chemai pe ăla şi vedeai dacă îşi aminteşte ceva. Ăştia s-au îmbrăcat în negru, aruncau flori… Jurnaliştii nu participă la eveniment, nici nu bocesc, nici nu râd. Aceasta este o mare problemă în defavoarea faptelor, a ştirii, a informaţiei. Sau scrii editoriale, toată lumea scrie editoriale pro sau contra, nici măcar analize, iei de pe agenţiile de presă şi dai un titlu mai tendenţios în funcţie dacă eşti pro sau contra, legat de Băsescu pentru că la ora actuală toată viaţa politică este întruchipată de un singur om, pentru că numai despre el se discută.

 Z.V.: Nu mai există acel reporter de teren care să aducă în redacţie informaţia pură?

 I.C.: Azi informaţia pură este foarte greu de găsit, urmăresc ziarele şi nu găsesc nimic dincolo de lucrurile furnizate de adversari, dosarele, celebrele dosare. Stenogramele nu sunt furate, nu sunt scurgeri, s-a dus cineva şi a mituit pe cineva, sunt date. Dovadă că toate stenogramele de până acum sunt trunchiate. Au publicat ce au primit, nu au zis: ia să vedem ce este dincolo. Cum a fost cazul acesta cu Corneliu Zelea Codreanu, nimeni nu s-a interesat ce este în spate, doar nu i s-a ridicat statuie. Apar lunar cărţi despre Corneliu Zelea Codreanu, este editură specializată, se fac manifestări la Tâncăbeşti. Să spunem că acestea poate ar merita reacţia unui ONG de apărare împotriva fascismului. Dacă aş fi fost director de ziar m-aş fi interesat în legătură cu aceste semnături, pentru că fragmentul pe care ei l-au dat, l-au dat chiar trunchiat, pentru că eu am spus că aşa se explică fascinaţia produsă asupra lui Eliade, Cioran şi a tuturor marilor tineri intelectuali de atunci.

 

Singurul concurent al online-ului este un săptămânal

 

O parte din ceasurile aflate in biroul maestrului Ion Cristoiu-foto Ziua VecheZ.V: Dacă astăzi aţi fi în situaţia în care să vi se ofere posibilitatea financiară să porniţi la drum cu o echipă de jurnalişti, în ce aţi investi: într-o ediţie tipărită sau în new-media, în internet?

 I.C.: Aş investi într-un săptămânal. Eu cred că singurul concurent al online-ului este un săptămânal. De ce? Pentru că oricât ne-am strădui, printul nu este omorât în sine, printul este omorât de varianta online a printului. Eu nu mai citesc ziare o dată ce le găsesc seara gratis, de ce să mă duc să le mai şi cumpăr? Poate că o soluţie ar fi aceasta a online-ului plătit. Dar săptămânalul de tip Expres Magazin, Zig-zag Magazin, săptămânalul care are de toate, de 60 de pagini, este foarte greu de concurat de online. Aceasta ar fi singura cale şi cred că este nevoie. Dar paradoxal, nimeni nu vrea s-o facă, nici un investitor, pentru că toţi investitorii vor sau televiziune sau ziar pentru că prin aceste instrumente pot să controleze viaţa politică. Văd un săptămânal care are de toate.

Eu cred că oamenii simt nevoia la sfârşit de săptămână, simt nevoia să citească o sinteză. Care ar fi avantajul săptămânalului? În primul rând că în cazul unor evenimente ai deja o panoramă, ai o pagină întreagă care te lămureşte. După aceea ai avea servicii secrete, istorie, religie, ai avea şi un orizont mai larg. Oamenii simt nevoia să şi citească ceva de gen almanah. Asta presupune că directorul trebuie să ştie de toate, şi servicii şi istorie, trebuie să ştie şi armată şi cultură şi ziariştii să fie ziarişti de top care să poată face o sinteză pasionantă pentru un eveniment din timpul săptămânii. Nu se găsesc investitori pentru aşa ceva, n-am înţeles de ce.

Nimeni nu vrea, dar chiar dacă mi s-ar propune nu aş face, pentru că patronii de presă au ajuns într-o fază care depăşeşte orice limită. Toţi cei care critică fenomenul mogulizării vorbesc despre comenzile politice. Este mult mai grav, mogulii au devenit directori de gazetă. O mare problemă la trusturile de la noi este că peste capul redactorilor şefi vine mogulul care intervine: ăla să apară, ăla să nu apară pe post. Ziarele şi televiziunile au devenit nişte jucării ale lor. E un mogul, are o amantă şi aia îi spune: nu vreau să mai apară aia pe post, nu-mi place că are un colier care mă scoate din sărite şi ăla o scoate de pe post. S-a ajuns că dau şi titluri la televiziuni pe burtiere pentru că având bani se cred şi buni. Asta pentru că noi nu avem economie de piaţă în presă. Pentru că dacă un om investeşte într-o brutărie eu nu cred că se duce şi spune brutarului cum să facă pâinea. Dar la ziare se bagă, pentru că lui puţin îi pasă dacă iese un ziar bun sau un ziar prost. Aceasta este problema din punctul meu de vedere. Şi mai dereglează şi buna funcţionare a gazetei prin dubla comandă pentru că dacă afli că l-a chemat mogulul pe X din gazetă şi i-a dat o ştire şi tu nici nu ştii, în acel moment s-a terminat toată redacţia… Este o implicare a lor directă, ei se joacă… Acum după iahturi, vile, asistente, a venit moda hai să ne facem un ziar, un site, o televiziune, sigur, mă costă, dar mă joc şi eu…

 

Ca şi Caragiale, eu nu scriu pe gratis

 

Z.V.: Cristoiu.ro în ce stadiu se află?

 I.C.: În momentul în care am anunţat că vreau să-mi fac blog au fost luate toate domeniile, nu mai găseşti nici un domeniu Cristoiu. Au luat nişte băieţi mai tineri…

 Z.V.: Şi n-au venit să vă ceară bani?

 I.C.: Nu. După aceasta l-am întrebat pe Vlad Pufu, care vroia să-mi găzduiască blogul, dacă se câştigă ceva şi mi-a spus că nu. Iar eu ca şi Caragiale nu scriu pe gratis. Caragiale ajunsese că lua măsline sau brânză, nici o problemă, cât trebuia să-mi daţi, îmi daţi echivalentul. Caragiale nu scria pe gratis şi mi se pare normal, din asta trăiesc. Şi atunci am abandonat şi pentru că faptul că m-aş fi angajat la un travaliu care m-ar fi făcut la un moment dat să mă întreb care este afacerea pentru că teoria mea era că blogul este un jurnal care nu se publică după moarte, ci în timpul vieţii. Armand Călinescu, mulţi alţii au lăsat jurnale „azi m-am văzut cu majestatea sa…” Ei, imaginaţi-vă că un om politic de la noi ar publica aşa ceva în loc de discursuri politice, de exemplu Adrian Năstase să spună ce a făcut el, ce nu se vede… Şi atunci am abandonat şi este încă un proiect mort.

 

Citiţi şi celelalte episoade din Întâlnirile Ziuaveche.ro cu Ion Cristoiu:

@ Cristoiu despre politicieni: Clasa politica trăieşte într-un bordel

@ Ion Cristoiu:”Nu pot să il judec pe Zelea Codreanu pentru ca nu a ajuns la guvernare”

@ Cristoiu : Baconschi si Cristian Preda sunt personaje de blog. Nu sunt oameni politici

 

0 comentariu

Ionascu Andrei 09-11-2010 - 18:55

Sunt sigur ca basarabenii nostri din Romania sunt cu mult mai informati decit cei din tara! Am multi colegi care invata acolo, si imi spuneau ca pentru un moment renuntasera la ideea de a mai merge la vot!

Dar cind l-au vazut pe Gabriel Stati in lista , si dupa prezentarea campaniei electorale a acestuia, multi studenti de acolo s-au hotarit sa voteze pentru dumnealui! Vad cum creste nr. sustinatorilor acestuia , si pe drept , Gabriel Stati daca se implica in politica la sigur o face cu un scop onest , si nu pt bani sau popularitate!

Asa ca cei care nu s-au decis inca cu alegerea,urmariti atent campania electorala a lui Gabriel Stati , la sigur veti ramine captivati!

Ion Cazacu 23-11-2010 - 21:41

La fel cum PL si PLDM-ul au fost un an in urma partide mici si s-au ridicat, la fel o vor face si altii daca vor avea un program bine structurat care sa vizeze in primul rind principalele probleme ale societatii.

Ionascu Andrei, sunt si eu un sustinator a lui Gabriel Stati, cu sigurava vom avea primul candidat independent care intra in Legislativ!

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult