La Întâlnirile Ziuaveche.ro, Ion Cristoiu a spus că Elena Udrea este tipul de om politic care va cădea tot timpul în picioare, iar Adrian Năstase suferă de sindromul ”Traian Băsescu”.
Z.V.: Are un viitor Elena Udrea în politică?
I.C.: Sunt primul care am descoperit-o. Eu am descoperit omul politic din Elena Udrea printr-o întâmplare care a fost la o emisiune. Şi toată lumea mă întreabă de ce am spus că este om politic bun. Păi să vă spun de ce. Au dat-o afară de la Cotroceni. Eu o criticasem şi spusesem ceva dur de genul « Elena Udrea îi dă cu sutienul lui Pleşu ». Eram eu în faza pamfletară. Foarte interesant. şi eu, în naivitatea mea de scriitor sensibil, mi-am zis: hai să fac în aşa fel că dacă e un om căzut să-l schimb, să-l reabilitez. Am chemat-o la emisiune. Şi aici am avut primele semne de cât de bun om politic este. În primul rând că vorbise cu Oancea (directorul Antenelor – n.red.) ca o parte a interviului de 15 minute de pe Antena 3 să-l dea pe Antena 1. Numai aşa negociase. Şi aţi înşeles surpriza mea : eu credeam că e o femeie care se târăşte, care era pe moarte. Cum să spun, eu credeam că fac un gest romantic, d-ăla de salvare frumos, adică uite dom’le un om care a căzut în toată presa, vine unul şi îl reabilitează. Bun. Foarte interesant a fost asta. De ce ş Pentru că în acele 15 minute ea avea de transmis celebra întrebare, mai ţineţi minte cu Tăriceanu : « Poate să ne răspundă domnul prim-ministru la întrebarea… »,nu mai ştiu, a fost o întrebare celebră, era ceva cu Patriciu, când s-au întâlnit. Ăsta a fost primul semn. Al doilea, începe emisiunea, eu am o fază de două, trei întrebări de încălzire şi i-am pus întrebări, cum era la liceu, când şi o observam. La un moment dat mi-am dat seama că ea nici nu era atentă la ce o întrebam eu, pentru că ea era tot timpul cu gândul la planificarea aia, că ea are de transmis un mesaj. Dom’le un om d-ăsta…un om care teoretic e căzut, teoretic era într-o emisiune cu un adversar… ea de fapt m-a folosit pe mine, nu eu pe ea. Este din punctul ăsta de vedere genul de om politic cinic. Poate că la ora actuală are prea mult. După părerea mea, e o greşeală. Este prea mult şi prea repede, cum v-ar spune Traian Băsescu, dacă l-aţi întreba, pentru că, am citit undeva, Băsescu are o teză mai nouă şi anume că îţi trebuie o experienşa de viaţă, de politică.
Ea are un minister foarte greu, a mai luat şi PDL Bucuresti, sper că nu are de gând să candideze împotriva d-lui Sorin Oprescu, că n-are nici o şansa şi atunci faci de toate şi nimic. A mai renunţat în ultimul timp la acea imagine care i-a adus nişte fani ai ei, mai ales tineri barbaţi care o admiră pentru felul în care umblă, felul cum se îmbracă, o admiră din acest punct de vedere. A renunţat foarte bine la acea celebră invocare a lui Traian Băsescu, de care deja ne şi plictisisem, aţi văzut că acum este pe cont propriu. Oricum este un om politic care va pica tot timpul în picioare. N-am nici o îndoială. V-am dat exemplul ăla că era pentru prima dată la un interviu, fusese şi după povestea cu Turcescu şi la acel interviu ea venise de fapt cu un calcul politic rece şi nu venise înlăcrimată la gândul că Ion Cristoiu îi ia un interviu. Ea m-a folosit, ea m-a tras de fapt pe sfoară atunci, nu eu. Ea avea de gând să folosească acest interviu ca să transmită un semnal.
Udrea va pica tot timpul în picioare
Z.V.: Va ajunge România să aibă vreodata preşedinte sau premier femeie?
I.C.: Premier, poate. Preşedinte, nu. Eu cred că modelul de preşedinte, viitorii candidaţi după Traian Băsescu, trebuie să plece de la imaginea de preşedinte pe care a creat-o Traian Băsescu. De preşedinte jucător. Eu am scris în Adevărul că toşi au fost preşedinţi jucători. Avem o Constituţie schizofrenică pentru că se alege preşedintele prin vot universal secret şi prerogativele sale sunt de republică parlamentară. De doua lucruri trebuie ţinut cont: toţi preşedinţii după ’89 au lărgit prerogativele, adică ce înseamă desemnarea de către preşedinte a premierului ş Şi-au lărgit prerogativele. Traian Băsescu a impus prin exerciţiu practic desemnarea premierului. Toate zonele ambigue ale Constituţiei în raportul preşedinte-premier, raportul preşedinte-Constituţie, deci implicarea preşedintelui în viaţa politică internă au fost nesigure. Şi atunci, fiecare preşedinte a mai câştigat teritoriu. Şi ultimul care a transformat România din republică semi-prezidenţială în republică prezidenţiala pe şest a fost Traian Băsescu. Cel care vine trebuie să ţină cont că orizontul de aşteptare este ca cel faţă de Traian Băsescu şi oricum nu se va renunţa la prerogative. Adică Traian Băsescu a dat pe faţă că e preşedinte. Adică preşedintele este un jucător care trebuie să se implice. Ori nu cred că românii vor fi de acord ca după ce au votat prin vot direct-universal un preşedinte la Cotroceni, ăla să stea şi să culeagă flori. În plus, noi trebuie să ţinem cont că toţi preşedinţii, şi Ion Iliescu, şi Emil Constantinescu, şi Traian Băsescu sunt personalităţi unice. Eu când îl văd pe domnul Crin Antonescu sau pe domnul Victor Ponta încercând să-l imite pe Traian Băsescu la replică îmi dau seama că este o prostie. Replica lui Traian Băsescu nu poate fi imitată, pentru că ea vine cu tonul şi cu personalitatea. Adică glumele lui, replicile sau tonul sună într-un fel la el şi în alt fel sună la Ponta. Ei încearcă să imite. Trebuie să pastreze formula de preşedinte mână de fier, preşedinte tătuc, n-ai ce să faci în România, dar nu cred că-i obligatoriu să aibă aceste replici mai mult sau mai puţin tăioase…
Adrian Năstase suferă de sindromul ”Traian Băsescu”
Z.V.:În afară de Crin Antonescu şi Adrian Năstase, un alt candidat la Preşedinţie ?
I.C.: Adrian Năstase nu poate fi, deoarece Adrian Năstase suferă de sindromul ”Traian Băsescu”. Politica, după părerea mea, este un joc al inteligenţei. În America, echipa de campanie care a pierdut se întâlneşte cu echipa de campanie care a câştigat la o bere şi spune: asta-i viaţa. La noi a devenit pasională şi cu cea mai mare simpatie faţă de Adrian Năstase, care este totuşi un foarte bun politician, este obsedat de Traian Băsescu. Marii politicieni se vor naşte sau se vor contura în România când vor scăpa de această obsesie. Această obsesie este şi ură, despre care Marian Preda spunea: “nu-mi pot permite să urăsc, deoarece înseamnă că sunt legat de el”. În momentul în care urăşti pe cineva, eşti legat, este ca şi iubirea. Şi Adrian Năstase şi alţi politicieni trebuie să scape de obsesia asta.
Are şanse Crin Antonescu, deoarece el încearcă să ia un electorat de dreapta, dar eu cred că deocamdată mai avem până la alegerile din 2014.
Z.V.: E posibil să apară un nou politician până în 2014 ?
I.C.: Poate să apară. Traian Băsescu a apărut pe ultima sută de metri…
Z.V.: Baconschi?
I.C.: Nu. E un intelectual. Nu cred eu că o să-l văd pe domnul Baconschi luându-se de gât cu Leliţa Catrina din Cocârlaţi din Deal. Nu are acest talent. Nici Cristian Preda.. Sunt personaje de blog. Nu sunt oameni politici.
Z.V.: Pentru că aţi vorbit de blog şi mai devreme de cristoiu.ro… dacă acum aţi avea acest blog, ce-aţi scrie pe el ?
I.C.: Păi, în primul rând, aş scrie asta cu Zelea Codreanu. M-aş întreba ce a apucat-o pe Mariana Codruţ, poetesă onorabilă din Iaşi, să semneze o scrisoare de protest. Sau pe Şerban Nechifor, compozitor. Nu-l cunosc, nu l-am văzut, n-am citit nimic de el şi nici nu am ascultat nimic. Am înţeles că e un compozitor chiar foarte bun. În al doilea rând, aş comenta faptul că faţă de Republica Moldova noi, presa şi mai ales Televiziunea Română, avem o mare parte de vină prin prezentarea falsă a realităţilor de acolo, prin diabolizarea comuniştilor. Noi nu cunoaştem realităţile şi această teză că acolo învinge mereu Moscova, este o prostie. Acolo au învins sau stau destul de bine comuniştii, tocmai pentru programul lor de stânga, tocmai pentru că în timp ce Alianţa se ducea la televizor şi spunea: “Europa” sau alte slogane abstracte, comuniştii s-au dus şi le-au promis pensii.
Revenind la aşa zisul scandal cu Zelea Codreanu am văzut multe reacţii chiar, antisemite, care mă amuză. Eu nu pot să fiu nici antisemit, nici prosemit pentru că de regulă sunt prea inteligent ca să am asemenea pasiuni. Eu nu cred în faptul că ăla e ungur, ăla e evreu, ăla e român. Şi nici o dată nu m-am interesat. Dar mi s-a întâmplat un lucru asemănător, foarte interesant. Când eram mai tânăr, am început un serial celebru de istorie a literaturi prolecultiste. Am şi scris 1500 de pagini.M-am documentat enorm. Am citit tot ce a fost literă scrisă. Eu dădeam citate din scriitori, cu o anumită ironie. A fost un serial de mare vogă la vremea respectivă. La un moment dat s-a apucat Eugen Barbu cu Vadim şi au început să facă comentarii, care sunau cam aşa:”Bravo, Ion Cristoiu că îi dă în gât pe evrei! Iată ce scrie Ion Cristoiu că scria Maria Banu” şi punea în paranteză numele ei de evreică. Nici nu ştiam lucrul ăsta. Şi, încetul cu încetul, eu am devenit, prin interpretarea celor doi, un tip care mi-am propus să arat ce rău au făcut evreii culturii române. Dar, repet, eu nici nu ştiam că cel despre care scriam a fost evreu. Deci, aşa şi dincoace.
Dacă mai continuă campania din partea Mişcării Legionare în apărarea mea, o să se creadă că eu sunt un fel de lider. Mie mi-au făcut un mare rău, pentru că m-au vârârt într-o bătălie. M-am amuzat când au început interpretările. Deci adversari lui Eugen Barbu. O altă grupare, unde era şi Nicolae Manolescu. Erau interpretările aşa: ”Nu întâmplător a scris Ion Cristoiu cartea asta. Pe el l-a pus Nicu Ceauşescu şi partidul să scrie această carte pentru că toţi ăia din carte despre care arătam eu cu modestie ce au scris la vremea respectivă, deveniseră adversari ai puteri, mai ales în ’87, ’88‚ ’89. Şi rezulta că eu am încărunţit în bibliotecă, că am citit zeci de colecţii, am fişat, am scris, pentru că m-a pus partidul ca să dovedesc cât de prolecultişti erau ăia la vremea respectivă. Nimeni nu şi-a pus întrebarea: măi, dar totuşi nu poţi fi aşa de nebun să te apuci să scrii o carte de 1500 de pagini, când cu un asemenea efort poţi să pui mâna pe un ciomag şi să-i baţi.
Mineriadele, demonstraţiile, toate erau organizate. Nu există mişcare spontană
Z.V.: Revenind puţin în actualitate, televiziunile de ştiri au făcut nenumărate apeluri mai mult sau mai puţin mascate ca românii să iasă în stradă. Şi, totuşi, toamana a trecut, manifestările sindicale au fost minime. Românii nu au ieşit în stradă. Ce părere aveţi faţă de acest fenomenş Mămăliga explodează greu?
I.C.: Nu-i adevărat. În primul rând, eu cred că şi puterea a exagerat în legătură cu aceste mişcări. Având în vedere măsurile de austeritate, aceste mişcări trebuiau să fie mult mai ample şi chiar mult mai violente. Aţi văzut demonstraţiile din Anglia, Franţa, Grecia…. Acolo chiar au fost mişcări… unele chiar violente. La noi care a fost violenţa ş Păi a împins un jamdarm. Stai puţin. Câtă vreme nu s-au folosit tunuri de apă şi gaze lacrimogene, Puterea nu a avut nicio problemă. De ce nu au ieşit în stradă aşa de mulţi cum ne aşteptamş Există o decădere a sindicatelor şi e clar că liderii sindicali nu mai au autoritate asupra bazei. Foarte multe din victimele măsurilor de austeritate erau conştiente că iau salariul degeaba. Şi atunci şi-au zis că decât să ies în strada mai bine cu salariul redus şi bine că nu m-a dat afară. La noi nu există o tradiţie a mişcărilor de stradă. Şi în Decembrie 1989 s-a tras de poporul român până a ieşit în stradă…. După părerea mea, atunci, dacă ningea şi era ger în zilele alea nu mai ieşea lumea. Ţineti minte că zicea şi Caramitru că Dumnezeu şi-a întors faţa către români. Nu avem o tradiţie a ieşitului în stradă. Mineriadele, demonstraţiile, toate erau organizate. Nu există mişcare spontană. Vă mai spun un lucru: a contribuit la blocarea acestor manifestări chiar televiziunile de ştiri, care au fost manipulate fără să-şi dea seama de Putere, creând ideea de Apocalipsă. În această situaţie, oamenii normali nu mai vin la manifestare.
Eu cred în continuare că televiziunile de ştiri sunt cel mai bun instrument al domnului Traian Băsescu de a manipula această ţară.
Z.V.: Indiferent că se cheamă Realitatea sau Antena ?
I.C.: Păi ei nu ştiu. Cel mai greu de manipulat este atunci când un jurnalist este corect. Dar când el este incorect, chiar împotriva ta fiind, el este foarte uşor de maipulat. Comportamentul adversarilor din presă şi din politică ai lui Traian Băsescu e previzibil.
Traian Băsescu va fi înfrânt când nu vor mai fi previzibili, când el va spune: Aoleu, cum o să reacţioneze ălaş Şi când se va da peste cap să afle ce vrei tu, ce vei zice tu, ce vei face tu (adversarul-n.r.). Traian Băsescu foloseşte această previzibilitate pentru a-şi transmite diferite mesaje. El când s-a dus să ţină discursul în Parlament ştia că Opoziţia va pleca. Şi asta a urmărit. Dar dacă Opoziţia rămânea în sală, putea să fie descumpănit.
Z.V.: L-a afectat criza economică pe Ion Cristoiu ?
I.C.: Da. Pentru că nu mai am atâtea colaborări. Mulţi nu mai vor să plătească. În rest nu m-a afectat. La biblioteca Academiei nu se simte criza. Au rămas aceaişi oameni. Nu conduc ziare şi nu am nicio afacere, deci nu pot să zic că m-a afectat criza.
Citiţi şi celelalte episoade din Întâlnirile Ziuaveche.ro cu Ion Cristoiu:
@ Ion Cristoiu-Nu pot să îl judec pe Zelea Codreanu pentru că nu a ajuns la guvernare
@ Cristoiu despre starea presei: Cel mai simplu este de făcut un talk-show anti-Băsescu
@ Cristoiu despre politicieni: Clasa politica trăieşte într-un bordel
