Documente sovietice despre diviziile „Horea Closca si Crisan” si „Tudor Vladimirescu” vor fi publicate in premiera

 

Directorul general al Institutului Diplomatic Roman (IDR), Radu Carp, a vorbit, la Intalnirile ziuaveche.ro, despre activitatea editoriala a institutiei pe care o conduce. Sunt in lucru cateva volume-surpriza ce vor starni un mare interes. De asemenea, IDR deruleaza tot mai multe programe de pregatire profesionala pentru diplomati si nu numai.


@ In momentul de fata se lucreaza la volum “Prizonieri de razboi romani in URSS”. Va fi o mare surpriza pentru publicul romanesc, pentru ca se stia ca au existat arestari in masa imediat dupa 23 august, dar volumul va arata cifra exacta a militarilor romani care au fost detinuti si ce s-a intamplat in detentie. Eu am vazut cateva din documentele care vor face parte din acest volum, fise ale unor detinuti, deciziile interne din cadrul URSS care au dus la crearea diviziilor “Tudor Vladimirescu” si “Horea, Closca si Crisan”, precum si jurnale tinute de soldatii romani aflati in captivitate. 

 

@ Un volum la care se lucreaza la IDR va contine documente care privesc urmarirea de catre politia secreta a lui Salazar a diplomatilor romani aflati la post in timpul razboiului, aici fiind vorba de nume de prestigiu, cum ar fi Mircea Eliade – atasat cultural la legatia de la Lisabona, documente care privesc activitatea familiei regale in Portugalia – de exemplu, Carol al II-lea si cei care l-au urmat in exil la Estoril. Toate rapoartele care ii erau destinate exclusiv lui Salazar vor fi publicate in acest volum. Va fi o editie bilingva, lansata la Bucuresti si la Lisabona, pentru ca aceasta este o premiera si pentru Portugalia. 

@ Alt proiect pe care l-am demarat este cel care se refera la Arhivele Hoover de la Stanford. Acolo se afla practic toate documentele care au fost luate din tara de diplomatii romani, dupa al Doilea Razboi Mondial. Dupa 23 august 1944, foarte multi dintre diplomatii romani aflati la post nu au mai revenit in tara. Ei au ramas in tarile respective, luand cu ei si o parte din arhiva misiunii diplomatice de unde se aflau. Dupa 1947 un alt val de diplomati a plecat din Romania. Au dus cu ei o parte din arhiva. Foarte multa vreme in arhivele diplomatice era o veriga lipsa, reprezentata de aceste documente. Ele au fost depozitate integral la Arhivele Hoover, unde exista un fond foarte bogat, care priveste Consiliul National Roman, familia regala, activitatea fostilor diplomati romani etc.  

@ Legat de Arhivele Hoover, un alt proiect se refera la jurnalul lui George Duca, fiul lui I.G. Duca, diplomat roman aflat la Stockholm in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, jurnal aflat la aceste arhive si pe care IDR intentioneaza sa il publice. 

@ In premiera exista un proiect dedicat pregatirii diplomatilor moldoveni.

 @ Scopul pe care il urmaresc este acela de a transforma IDR intr-un think-tank care sa ofere idei de buna calitate pentru diplomatia romaneasca.  

@ Am initiat un parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER) pentru ca si ei sunt interesati de editarea operei complete a lui Grigore Gafencu.  

@ Intreaga opera a lui Grigore Gafencu va fi de aproximativ noua volume 

@ Exista parti inedite din jurnalul lui Grigore Gafencu, din ultimul an al vietii, aflate in arhivele diplomatice ale MAE care vor reprezenta o premiera pentru Romania..

 

Ziua Veche: Ce aduce nou Radu Carp la Institutul Diplomatic Roman?

 

Radu Carp: Am fost numit de catre ministrul de externe Teodor Baconschi la conducerea Institutului Diplomatic Roman (IDR), aflat in subordinea Ministerului Afacerilor Externe pe 23 aprilie, ulterior datei de 15 aprilie cand Consiliul diplomatic al MAE a decis schimbarea de strategie a institutiei (n.r.: Consiliul diplomatic este format din toti fostii ministrii de externe ai Romaniei dupa 1989 si are, potrivit HG nr. 880/205, un rol consultativ in ceea ce priveste numirea si schimbarea din functie a conducerii IDR). IDR are doua componente: partea de formare profesionala pentru diplomati si cursuri cu taxa pentru cei interesati de relatii internationale si partea de cercetare, respectiv editare a arhivelor diplomatice.

 

Pe partea de formare profesionala pentru diplomati am formulat recent o propunere pentru de reforma mai ampla. Pana acum, pentru ca erau angajari practic in fiecare an, se mergea pe ideea de cursuri de perfectionare pe durata de un an. In ultimii ani, fiind practic blocate angajarile in sectorul public, s-a mers doar pe partea de pregatitire a celor care deja sunt in minister. In momentul de fata incerc sa identific care sunt zonele deficitare si ce nivel de pregatire, pe diferitele grade diplomatice, exista. Fiind angajari succesive in ultimii 20 de ani s-au creat mari discrepante, pe acelasi post fiind persoane care au doctoratul sau care au studii in strainatate la institutii de prestigiu, dar si care au terminat doar o facultate care nu avea profl de relatii internationale in urma cu mult timp. Ceea ce imi propun este sa existe o viziune de ansamblu, astfel incat pe acelasi grad diplomatic sa existe, in masura posibilului, acelasi nivel de pregatire. profesionala. Este vorba desigur de un efort de durata. Intentia mea este sa creez un portal intern in care sa existe o oferta de cursuri, materiale de curs, o oferta de lectori, linkuri catre materiale privind relatiile internationale in limbile franceza, engleza, linkuri catre baze de date si institutii din domeniu, samd.

 

Pentru toate cursurile organizate de IDR am demarat procedura de recunoastere a formarii profesionale la nivelul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale. Este o necesitate ca aceste cursuri sa aiba un statut mai bine definit si de asemenea in vederea participarii IDR la proiecte finantate din fondurile structurale alocate Romaniei de UE pe partea de formare vocationala. De asemenea, intentionam sa obtinem din partea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului echivalarea diplomelor obtinute in cadrul IDR in toate statele cu care Romania are acorduri de recunoastere. Pentru diplomatii romani aflati la post care doresc sa continue o forma de pregatire profesionala in tara in care se afla ar fi desigur un avantaj.

Derulam, anual, un curs online pentru personalul diplomatic si administrativ din misiunile diplomatice si consulare. Pe partea de cursuri dedicate celor din afara Ministerului Afacerilor Externe exista un interes foarte mare. In momentul de fata sunt 180 de persoane inscrise, care provin din mai multe institutii ale statului si din mediul privat. Este un interes in crestere de la an la an.

 

 

Z.V: Contra cost?

 

R.C: Da, este o taxa la nivelul celor percepute de orice institutie de invatamant superior. Am incercat sa pun ordine in aceste cursuri, in sensul ca din luna septembrie, cand va incepe o noua promotie, sa existe o scrisoare de motivatie si un interviu pentru a selecta cursantii, deoarece ne asteptam sa fie din ce in ce mai multi doritori si va trebui facuta o selectie.

Am introdus un nou modul de cursuri, de care se simtea nevoia, Protocol si Comunicare. Sunt foarte multe persoane din Ministerul Afacerilor Externe, dar si din alte institutii, care sunt interesate de felul cum diplomatii trebuie sa aiba o comunicare cu presa, cum se redacteaza un comunicat de presa etc.

 

De asemenea, pe partea de protocol, in afara de regulile de protocol clasice care se studiaza am introdus un curs, in cadrul acestui modul, de eticheta, de comportament, pornind de la ideea ca un diplomat trebuie sa cunoasca nu numai protocolul de specialitate dar sa stie si sa se comporte elegant in societate.

Un alt curs se refera la istoria comparata a civilizatiilor, diplomatii trebuie sa cunoasca foarte bine cultura tarii in care isi desfasoara activitatea. Am introdus un alt modul de cursuri, care s-a dovedit a fi de asemenea de succes, in sensul atragerii unui numar mare de cursanti, Diplomatie si Securitate. Modulul este adresat indeosebi institutiilor din sistemul de siguranta nationala. De exemplu, exista un curs depre cum anume se clasifica documentele oficiale, un alt curs despre doctrine de securitate in context comparat, samd.

Intentia mea este sa introduc un alt modul de cursuri special pentru sotiile diplomatilor straini aflati la post la Bucuresti. Am realizat o evaluare preliminara si am observat ca exista un mare interes dinspre aceasta zona pentru pregatire profesionala. Este vorba de persoane care de regula nu sunt foarte ocupate si doresc sa isi continue educatia pe durata aflarii la post. Practic, din toamna IDR va merge in paralel cu patru categorii de cursuri.

 

Z.V: Pe plan extern aveti noutati?

 

R.C: Din fondurile dedicate asistentei pentru dezvoltare, Romania are ca prioritati trei tari pentru anul acesta, Republica Moldova, Serbia si Georgia. Pentru prima data din 2007, Romania are o strategie coerenta in vederea alocarii sumelor de bani pentru aceste tari pe diverse proiecte. Pentru Republica Moldova sunt alocate 2 milioane de euro in 2010. In premiera exista un proiect dedicat pregatirii diplomatilor moldoveni. Am fost la Chisinau pentru a face selectia celor zece functionari de rang inalt care vor veni incepand cu 15 august in Romania. Este o premiera pentru ca diplomatii moldoveni au facut cursuri in Romania, la inceputul anilor 90, intr-un mod structurat, dupa care, incepand cu 1996, nu a mai fost o preocupare constanta la nivelul Ministerului de Externe de la Chisinau. Au mai fost diplomati care prin propriul lor efort au facut pregatirea in Romania, insa in general pregatirea se facea traditional in tari din spatiul ex-sovietic. Oferta este de 10 locuri, dar tinand cont ca intregul personal al Ministerului Afacerilor Externe si Integrarii Europene din Republica Moldova este de aproximativ 300 de persoane, este o oferta consistenta. Vom avea in acest grup nu doar diplomati, dar si angajati de la cancelaria Guvernului, de la Ministerul Apararii, de la mai multe ministere, in asa fel incat functionarii care sunt implicati in procesul de integrare europeana sa invete din experienta celor care au fost angrenati in mod direct in negocierile de aderare ale Romaniei la UE. Am discutat, de altfel, la nivelul Departamentului pentru Afaceri Europene, ca structura cursurilor sa corespunda capitolelor de negociere ale Republicii Moldova. Programul va dura pana la sfarsitul lunii decembrie.

 

Z.V: Cine sunt lectorii?

 

R.C: In ceea ce priveste selectia lectorilor, exista o foarte mare oferta. In acest domeniu strategia mea a fost pe de o parte totala transparenta in recrutarea lectorilor (dealtfel, exista un anunt in acest sens pe pagina de web a IDR), iar pe de alta parte exigenta in privinta recrutarii: cei care doresc sa predea, in functie de prioritatile noastre de cursuri desigur, le cerem, la fel ca in toate universitatile de prestigiu, o fisa a cursului, cv, o bibliografie a cursului detaliata pe saptamani, in asa fel incat sa avem o imagine exacta a ceea ce se ofera.

 

Am pastrat o mare parte din lectorii care au fost si inainte in cadrul IDR . Am angrenat foarte multe persoane care nu mai fusesera invitate sa predea. In momentul de fata aproximativ jumatate din lectori provin din Ministerul Afacerilor Externe, personal calificat care preda si in invatamantul universitar. Pentru dreptul international l-as aminti pe Cosmin Dinescu, care a facut parte din echipa care a pregatit procesul de la Haga impotriva Ucrainei, am o foarte buna colaborare cu Iulian Fota, l-am invitat pe Dan Dungaciu, pentru spatiul rasaritean. Este o lista foarte variata de lectori.

 

Z.V: Pe partea de cercetare ce se intampla la IDR?

 

R.C: In perioada 2003-2005 am condus Departamentul de Cercetare la Academia Diplomatica, al carei succesor este IDR. Atunci se reusise o legatura mai stransa cu MAE, in sensul ca existau proiecte de lunga durata ale ministerului care erau preluate de acest departament. De exemplu, cand s-a lansat politica europeana de vecinatate era nevoie de un raspuns care sa exceada cumva preocuparilor zilnice ale diplomatiei si atunci materialul care a devenit pozitia Romaniei in legatura cu acest proiect a fost redactat in cadrul acestui departament.

De asemenea, in perioada respectiva se lucra foarte mult legat de Conventia Europeana care a redactat prima versiune a Tratatului Constitutional, foarte multe pozitii ale celor care au participat din partea Romaniei s-au conceput in acest laborator de gandire.

Din 2005, practic s-a intrerupt aceasta legatura. Au existat mai multe studii, cercetari elaborate in cadrul IDR dar care nu aveau corespondenta in prioritatile strategice ale MAE. Am avut discutii in cadrul ministerului pentru ca activitatea cercetatorilor din IDR sa se suprapuna acestor directii strategice si de asemenea sa se propuna asemenea directii. Scopul pe care il urmaresc este acela de a transforma IDR intr-un think-tank care sa ofere idei de buna calitate pentru diplomatia romaneasca. Un prim pas in aceasta directie l-am facut in luna iunie cand am organizat o masa rotunda despre rolul OSCE, cu ocazia implinirii a 35 de ani de la Actul Final semnat la Helsinki, ocazie cu care care au fost formulate recomandari ministerului in legatura cu un rol mai activ al Romaniei in cadrul organizatiei. Voi incerca, in masura posibilului, sa urmaresc, felul in care eventuale recomandari de politici publice elaborate la nivelul IDR se vor transpune in actiuni concrete.

 

Z.V: In librarii vom gasi ceva din munca celor de la IDR?

 

R.C: Cea mai consistenta parte a Institutului Diplomatic in momentul de fata o reprezinta proiectele editoriale. Am initiat un parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER) pentru ca si ei sunt interesati de editarea operei complete a lui Grigore Gafencu. In momentul de fata am adunat informatii din toate arhivele existente, din arhivele nationale, din arhivele diplomatice si din ce s-a editat din scrierile inedite. Am stabilit un plan editorial pentru 2010 si 2011, in asa fel incat anul acesta ne-am propus sa editam trei volume. Unul dintre volume este sub tipar si am toate sperantele ca va aparea la inceputul lunii septembrie. Este vorba de articolele scrise de Grigore Gafencu in presa timpului, in Romania, inainte de perioada exilului. Un alt volum va grupa tot ce s-a editat in Romania pana in momentul de fata, desigur, cu un aparat critic mult mai consistent – este vorba de jurnalul sau din timpul razboiului si o serie de alte articole. Un alt volum va reprezenta o scriere fundamentala a lui Grigore Gafencu, “Preliminarii la razboiul din Est”. In Romania a aparut o traducere din limba franceza cu foarte multe erori. Noi intentionam sa reeditam, daca vor fi fonduri suficiente, aceasta lucrare fundamentala, atat in limba romana cat si in limba franceza, deci o versiune bilingva, iar la versiunea in limba romana sa se adauge un aparat critic profesionist.

 

Z.V: Aveti o editura proprie?

 

R.C: Pentru acest proiect editorial a fost selectata editura Curtea Veche. Ei au avut intreaga disponibilitate pentru acest proiect, care, repet, este unul foarte amplu. Estimez, alaturi de intraga echipa redactionala, ca intreaga opera a lui Grigore Gafencu va fi de aproximativ noua volume. Exista toate conditiile pentru ca anul viitor sa editam celelalte sase volume ale colectiei, astfel incat la sfarsitul anului 2011 sa putem avea intrega opera. Acest lucru ar fi o premiera pentru Romania, si anume sa avem operele complete ale lui Grigore Gafencu in limba romana. Exista parti inedite din jurnalul lui Grigore Gafencu, din ultimul an al vietii, aflate in arhivele diplomatice ale MAE care vor reprezenta o premiera pentru Romania.

Un alt proiect important este legat de un volum care se va intitula “Prizonieri de razboi romani in URSS”. Este vorba de prizonierii care, in timpul razboiului, au fost arestati de Armata Rosie imediat dupa 23 august, mai exact in perioada 23 august – 15 septembrie – data semnarii armistitiului. Am fost la Moscova pentru a semna un acord de cooperare cu Arhivele Militare ale Federatie Ruse. Pana acum aceste arhive nu erau disponibile publicului, dar, dupa evenimentul de la Smolensk, Arhivele Militare ruse au avut o deschidere mai larga, inclusiv pentru ultimele documente care nu erau disponibile in privinta masacrului de la Katyn, ceea ce a favorizat si deschiderea aproape totala a arhivelor.

Desigur, mai exista parti care inca nu sunt disponibile (de exemplu, in privinta etnicilor germani originari din Romania capturati ca prizonieri de razboi) dar noi, cu ajutorul unui cercetator roman aflat la Moscova, detasat de la Institutul Nicolae Iorga, vom edita un volum care va cuprinde fisele detinutilor de razboi romani si toate documentele care au condus la arestarea in masa a ofiterilor si soldatilor romani aflati atunci pe front. Este un proiect mai vechi al MAE, initiat de Mihai Razvan Ungureanu, despre care a inceput sa se discute inca din anul 2006, dar care nu s-a putut realiza, partial din cauza reticentei partii ruse, dar si din cauza lipsei unei coordonari intre institutiile romanesti implicate. In momentul de fata acordul este semnat, se lucreaza la volum si el va fi o mare surpriza pentru publicul romanesc, pentru ca se stia ca au existat aceste arestari in masa imediat dupa 23 august, dar volumul va arata cifra exacta a militarilor romani care au fost detinuti si ce s-a intamplat in detentie. Eu am vazut cateva din documentele care vor face parte din acest volum, fise ale unor detinuti, deciziile interne din cadrul URSS care au dus la crearea diviziilor “Tudor Vladimirescu” si “Horea, Closca si Crisan”, precum si jurnale tinute de soldatii romani aflati in captivitate, urmand ca noi sa publicam dupa caz fragmentar sau integral din aceste documente.

 

Un alt volum inedit se refera la documentele aflate in arhivele portugheze. Am avut contacte cu directorul Institutului Cultural Portughez la Bucuresti si cu ambasadorul Portugaliei, avand in vedere ca anul trecut s-au desecretizat arhivele politiei secrete a lui Salazar. Vorbim despre un eveniment atat pentru cercetatorii romani, cat si pentru cei portughezi. Acestea sunt documente care privesc urmarirea de catre politia secreta a lui Salazar a diplomatilor romani aflati la post in timpul razboiului, aici fiind vorba de nume de prestigiu, cum ar fi Mircea Eliade – atasat cultural la legatia de la Lisabona, documente care privesc activitatea familiei regale in Portugalia – de exemplu, Carol al II-lea si cei care l-au urmat in exil la Estoril. Toate rapoartele care ii erau destinate exclusiv lui Salazar vor fi publicate in acest volum. Va fi o editie bilingva, lansata la Bucuresti si la Lisabona, pentru ca aceasta este o premiera si pentru Portugalia.

 

Un alt proiect pe care l-am demarat este cel care se refera la Arhivele Hoover de la Stanford. Acolo se afla practic toate documentele care au fost luate din tara de diplomatii romani, dupa al Doilea Razboi Mondial. Dupa 23 august 1944, foarte multi dintre diplomatii romani aflati la post nu au mai revenit in tara. Ei au ramas in tarile respective, luand cu ei si o parte din arhiva misiunii diplomatice de unde se aflau. Dupa aceea, a urmat imediat dupa 1947 un alt val de diplomati care au plecat din Romania si care au dus cu ei o parte din arhiva. Foarte multa vreme in arhivele diplomatice era o veriga lipsa, reprezentata de aceste documente. Ele au fost depozitate integral la Arhivele Hoover, unde exista un fond foarte bogat, care priveste Consiliul National Roman, familia regala, activitatea fostilor diplomati romani etc.

 

In anul 2002 s-au adus in tara fragmente din aceasta arhiva uriasa, referitoare exclusiv la activitatea lui Nicolae Titulescu, aceasta pentru ca, printre altele, la momentul respectiv se infiinta Fundatia Europeana Nicoale Titulescu si era nevoie ca aceste documente sa ajunga in tara cu prioritate. Totusi, marea majoritate a documentelor ramase la Arhivele Hoover au ramas si sunt inedite. Ele au mai fost publicate fragmentar in presa romaneasca sau in reviste de specialitate, dar niciodata integral. Am avut surpriza placuta ca, in urma unui demers al ministrului Teodor Baconschi, cei de la Arhivele Hoover sa nu aiba pretentii financiare in aceasta privinta, cerand doar sa fie mentionat in toate scrierile ce vor fi publicate in Romania faptul ca ei detin drepturile de autor. In luna august, un cercetator de la IICCMER se va afla la Stanford pentru a identifica volumul exact al documentelor, pentru a vedea ce inseamna in termeni practici fotocopierea lor si pentru a ne oferi elemente suplimentare care vor conta atunci cand se va decide varianta optima de aducere a acestora in tara.

Am mai stabilit ca in luna octombrie un cercetator de la IDR sa se deplaseze la Stanford, astfel incat in jur de 1 noiembrie sa putem aduce intrega arhiva in Romania, urmand apoi partea de editare a acesteia. Primul volum va fi dedicat activitatii Consiliului National Roman in exil.

Legat de Arhivele Hoover, un alt proiect se refera la jurnalul lui George Duca, fiul lui I.G. Duca, diplomat roman aflat la Stockholm in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, jurnal aflat la aceste arhive si pe care IDR intentioneaza sa il publice. Primele doua volume din aceasta colectie ar fi reprezentate prin urmare de jurnalul lui George Duca, de peste o mie de pagini, si un volum despre activitatea Consiliului National Roman, in Statele Unite.

Cititi aici cine este Radu Carp