Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roIntalnirile ZV Fondatorul PNA: Un „mogulas” avea un dosar de santaj. Unde e acum?

Fondatorul PNA: Un „mogulas” avea un dosar de santaj. Unde e acum?

scris de Ziua Veche
21 afisari

Ex-procurorul Adrian Horia Miclescu – fondator al Parchetului National Anticoruptie – a comentat pentru ziuaveche.ro bilantul pe 2009 al Directiei Nationale Anticoruptie, (fostul PNA) dat publicitatii miercuri, precum si unele probleme cu care se confrunta acest parchet. Horia Miclescu considera ca legislatia si strategia anticoruptie dupa care functioneaza DNA sunt depasite de vremurile actuale, acesta fiind motivul pentru care rezultatele judiciare nu sunt pe masura asteptarilor publicului. Horia Miclescu a nominalizat pentru ziuaveche.ro si o serie de dosare de mare coruptie pe care le-a lasat „mostenire” DNA-ului, atunci cand a fost debarcat din PNA impreuna cu o mare parte din echipa sa, dosare despre care acuza ca nu se mai aude nimic. Fostul procuror Miclescu a a coordonat activitatea de infiintare si organizare a Parchetului National Anticoruptie, din septembrie 2002 cand a luat fiinta PNA, si pana in vara lui 2005 cand a fost debarcat din functia de procuror general adjunct al acestui parchet. Amanunte despre bilantul activitatii DNA pe 2009, puteti citi in sectiunea „Lumea justitiei”.

Reporter: Ati citit bilantul DNA? Ce va frapeaza la el, pozitiv sau negativ?

Miclescu: Am avut acces la documentele prezentate cu ocazia bilantului, care nu reprezinta decat statistici judiciare preluate dupa tipologia procuraturii de tip socialist, metoda perpetuata din pacate si in perioada post decembrista. Nu voi face o analiza a datelor prezentate, care in aparenta reprezinta o crestere in eficienta fata de anul 2008. Sistemul acesta de prezentare are un caracter festivist, birocratic si nu releva problemele reale, actuale, ale sistemului judiciar romanesc din care face parte si DNA. Ma refer la problemele generale ale sistemului cat si la problemele specifice ale activitatii de urmarire penala ale infractiunilor de coruptie si cele asimilate acestora.

Reporter: Adica vreti sa spuneti ca s-au prezentat cifre, ca la planurile de partid?

Miclescu: In aparenta da, insa acest lucru nu trebuie imputat conducerii DNA sau Ministerului Public, ci faptului ca in ultimii 20 de ani nu s-a gasit o alta modalitate de a analiza obiectiv aspectele pozitive si negative din sistem, precum si tendintele fenomenului infractional, pentru a se lua  masuri adecvate.

Reporter: Cum comentati numarul mare de achitarii: 22. La fel era si pe vremea cand conduceati PNA-ul?

Miclescu: Poate dau dovada de cinism, dar un procuror nu se sperie neaparat de aceasta cifra statistica, care in aparenta are un efect devastator asupra activitatii sale. Trebuie analizate cauzele reale care au dus la aceste solutii pentru ca procesul penal este un duel judiciar, iar in situatia in care actele de urmarire penala au fost intocmite corect, cu respectarea drepturilor procesuale este posibil ca in faza dezbaterii judiciare sa apara elemente de fapt noi, necunoscute la momentul rechizitoriului, care sa schimbe total soarta unui dosar. Este posibil ca in dosare in care procurorul uziteaza de acte tehnice (expertize) datele acestora sa fie totalmente contrazise in instanta de noi rapoarte de expertiza, situatia in care solutia este de achitare. Raportat la cifra de 22 de achitari definitive este posibil ca o parte din aceste dosare sa provina din perioada PNA, pentru ca ciclul judiciar in perioada 2003 – 2005 a fost foarte lung, ajungandu-se si la sapte ani – vezi cazul Buzau – Ceptura, in care inculpatii au fost trimisi in judecata in noiembrie 2002, fiind condamnati in prima instanta in 2004, dupa care dosarul a fost stramutat de mai multe ori si nu s-a dat solutie nici pana in prezent.

Reporter: 168 de rechizitorii la 120 de procurori intr-un an. Vi se pare ca s-a muncit cu adevarat?

Miclescu: Nu pot aprecia daca s-a muncit eficient sau nu pentru ca nu cunosc natura si complexitatea cauzelor. Problema eficientei am avut-o in vedere in perioada in care coordonam sectia de combatere a coruptiei, sectia militara si serviciul tehnic din PNA, mai precis in iunie 2005 cand am propus un plan de restructurare a PNA-ului in sensul desfiintarii serviciilor teritoriale, crearii a cinci centre zonale. Propunerea mea a nemultumit atunci pe unii, mai ales pe cei din structurile teritoriale, care in trei ani de functionare 2002 – 2005 reusisera „performanta”de a ajunge la trei sau patru rechizitorii in trei ani si acelea nesemnificative sub aspectul importantei inculpatilor trimisi in judecata. Cred ca aceasta greseala organizatorica a fost perpetuata de actuala conducere a DNA, motiv pentru care exista un dezechilibru in privinta volumului de dosare instrumentate, a celeritatii urmaririi penale si calitatii actului de justitie, intre structura centrala si unitatile teritoriale.

Reporter: Daniel Morar s-a plans jurnalistilor ca pedepsele administrate de instante pentru cazurile de coruptie ar fi prea blande, si a argumentat ca se dau prea multe pedepse cu suspendare, in loc de detentie. E un argument plauzibil?

Miclescu: Consider ca este pararea sa personala, pentru ca el nu are capacitatea si mijloacele sa determine politica penala a instantelor. Acesta e un atribut exclusiv al judecatorilor, care stabilesc pedeapsa in raport cu persoana faptuitorului, iar scopul pedepsei nu este de a distruge un om tinandu-l cu anii dupa gratii, ci de a-l reintegra social. Practica anumitor instante in materie de infractiuni contra vietii a fost de a cobori pedeapsa sub minimul legal al pedepsei prevazute de lege – 10 ani, ajungandu-se si la cinci sau sapte ani de inchisoare, pentru un om care a comis un omor. Nu cred ca un functionar public, indiferent de pretul coruptiei poate fi asimilat unui criminal si nici nu este normal ca pedeapsa pentru un act de coruptie sa depaseasca pedeapsa pentru o fapta de omor.

Reporter: Marea problema a parchetului anticoruptie a fost ca nu se ajunge mai niciodata la condamnarea greilor din politica. De ce are lumea aceasta parere?

Miclescu: Acest mod de abordare al problemei este gresit. In 2002 cand a fost infiintat PNA, devenit din 2005 DNA, scopul a fost de a combate fenomenul de coruptie, care tindea sa scape de sub control, si aici ne referim si la marea, cat si la mica coruptie. Pentru a se instrumenta intr-un mod profesionist faptele de mare coruptie, raportat atat la functiile persoanelor, cat si la sumele de bani, s-a constituit aceasta structura specializata, al carei obiectiv este si trebuie sa ramana lupta impotriva coruptiei si nu imixtiunea in viata politica, prin vanarea oamenilor politici. Cadrul initial legal instituia premise in acest sens, dar dupa modificarile efectuate in anul 2005 de ministrul Monica Macovei asupra Legii 78/2000 si a OUG 43/2002 au fost introduse prevederi legale care asimileaza faptelor de coruptie infractiuni ce nu au nicio legatura cu aceasta: abuzul in serviciu, neglijenta in serviciu, cu prejudiciu peste un milion de euro, permitand cercetarea demnitarilor pentru faptele din mandatul lor, altele decat cele de coruptie. Aceasta modificare a avut un vadit caracter politic, represiv impotriva adversarilor politici ai actualei puteri. Totodata, a fost extinsa competenta DNA-ului si pentru infractiunile de inselaciune si evaziune fiscala cu prejudicii peste un milion de euro, pentru a anihila posibilii sponsori sau sustinatori materiali ai zonei politice ostile. Acest mod de abordare a dus la o extindere nejustificata a competentei DNA si la concluzia ca aceasta institutie se afla in slujba puterii. Din statistica prezentata, raportat la functii si persoane, nu rezulta cati din acestia fac parte din partidul de guvernamant si cati din partidele de opozitie, pentru a ne da seama daca exista echilibru si echidistanta fata de factorul politic.

Reporter: Da, ce, pe perioada PNA era altfel, atunci nu erati voi acuzati ca sunteti ai PSD?

Miclescu: In totalitate fals. Pentru ca la doar doua luni de la infiintarea PNA, avand un efectiv de circa 20 de procurori cu tot cu sefi (nu 120 cat sunt acum la DNA) am reusit una dintre loviturile de imagine si substanta, respectiv flagrantul care a dus la arestarea si condamnarea definitiva a consilierului guvernamental PSD Fanel Pavalache. Astfel de situatii s-au repetat, exemplu fiind fostul director de la Drumuri Dolj, Petre Ciubotea, finul unui ministru PSD pe atunci in functie si sponsor al acestui partid, care a incasat sase ani cu executare. Si i s-au confiscat si 15.000 euro care apartineau unui alt deputat PSD, cu functie de conducere in Camera Deputatilor. Singura noastra vina a fost ca am instrumentat dosarul „Flota”. Acest dosar nu a fost creatia PNA, fiindu-ne declinat de Parchetul General, la 16.09.2002, cu toate ca in acel moment nu existau indicii pentru preluarea cauzei, raportat la vreo fapta de coruptie. In acest dosar in afara de Traian Basescu erau cercetati ministri si apropiati ai PSD la acel moment, unii fiind chiar lideri de filiala. Asa-zisa conspiratie impotriva lui Traian Basescu este o poveste servita presei si folosita in campania electorala ca element de victimizare. Ma intreb retoric, ce fel de victimizare, cat timp singurii care au scapat de masurile asiguratorii din dosarul de urmarire penala au fost Traian Basescu si Florin Pandele, primar PSD la Voluntari si apropiat ministrului Gabriel Oprea.

Reporter: Daca ati compara PNA-ul pe care l-ati condus din postura de procuror-general adjunct cu DNA-ul de acum, dincolo de cifrele statistice, exista un progres sau un regres in lupta anticoruptie?

Miclescu: Daca ne raportam strict statistic, cifrele sunt in favoarea DNA, care culege activul si pasivul PNA. Sub aspectul combaterii coruptiei, nu cred ca sunt mai eficienti decat am fost noi, dar au invatat foarte bine ca mediatizarea poate fi anihilanta pentru adversarii politici decat instrumentarea unui dosar in sine. Exemplul: „Dosarul Caltabosul”, unde din motive fie de incompetenta, fie de alta natura a fost ratat cel mai important flagrant din istoria moderna a Romaniei, in sensul prinderii unui ministru in functie si a unui fost ministru cu plicul de bani in mana.

Reporter: Toata lumea s-a mirat de ce Remes si Muresan apareau pe filmulet cu un plic, si nimeni n-a sarit pe ei sa-i prinda cu banii in buzunar. De ce credeti ca procurorii DNA n-au inhatat o asemenea prada?

Miclescu: Din datele „oficioase” pe care le am, echipele operative erau in teren, si aici ma refer la ofiterii de politie judiciara de la Serviciul tehnic al DNA si de la unitatile de informatii, lipsind doar procurorul de caz, singurul in masura sa actioneze intr-o asemenea situatie. Pentru ce anume s-a produs o astfel de discordanta, mi-e greu sa va spun, mai ales ca e vorba de un procuror de valoare cu care am conlucrat foarte bine pana in 2005 in astfel de situatii.

Reporter: Multe dosare mari, despre care se vorbea odata au intrat in „silentio stampa”. Chiar au fost unele intrebari la sedinta de bilant din partea presei. Ati lasat in lucru mari dosare dupa ce echipa care ati format PNA-ul a fost debarcata ca urmare a unui raportului „Freedom House”, si despre care nu se mai aude azi la DNA?

Miclescu: Ma voi referi la dosare pe care le stiu de pe zona de combatere a coruptiei, pe care am coordonat-o personal pana pe 02.08.2005. Unul dintre dosarele importante despre care nu am mai auzit nimic se referea la o fapta de coruptie, de 50.000 dolari, comisia de un membru din conducerea centrala a PD, care detinea functia de primar de municipiu, si care azi urmeaza o cariera de succes ca euro-parlamentar. Nu-l nominalizez. Un alt dosar important lasat in lucru, intr-o faza avansata, viza un important patron din mass-media, sef de televiziune, implicat in santaj si coruptie, suma pretinsa fiind de 100.000 dolari, din care o parte de bani fusesera deja remisi. Nu am mai auzit nimic despre acest dosar, dar am constatat ca persoana respectiva a avut o ascensiune profesionala fulminanta mai ales in campania electorala prezidentiala si o situatie materiala din ce in ce mai infloritoare. In acest caz mai era implicat si un alt om de presa care participase la operatiunea Trutulescu.

Reporter: Nu vreti sa dati si nume? Banuiesc cine ar fi…

Miclescu: Nu vreau sa dau nume, dar puteti solicita oficial pe Legea 544 daca exista acel dosar, in ce stadiu se afla. Si in situatia in care e nesolutionat, pentru ce s-a batut pasul pe loc, pentru ca dosarul era aproape finalizat. Va ajut cu cateva detalii: faptele incriminate s-au petrecut in perioada aprilie 2005 (Saptamana Mare), denuntator fiind un important om de afaceri, implicat in probleme judiciare in legatura cu BCR Novaci.

M-as mai referi la un dosar extrem de mediatizat privindu-l pe Mihai Necolaiciuc. Acesta are multiple dosare la DNA, dar intr-unul din ele aflat la Sectia I existau si inregistrari oficiale efectuate de serviciile autorizate, privind participarea la fapte de dare de mita a unui important om de afaceri din Ardeal, simpatizant si sustinator PD-L.

Reporter: Iar nu dati nume?

Miclescu: Nu pot sa dau nume pentru ca nu vreau sa „compromit” cumva activitatea analitica a procurorilor de caz de la DNA.

Reporter: Daca ati fi fata in fata cu Daniel Morar si vi s-ar cere sa-l consiliati sa mearga mai bine DNA, ce l-ati sfatui?

Miclescu: Este o ipoteza ce pleaca de la o premisa total falsa, pentru ca dl. Daniel Morar in 2005 a facut tot posibilul ca eu sa plec din PNA, cu toate ca dupa schimbarea mea din functie solicitasem, si exista dovada, sa raman in structura, dar sa fiu transferat ca procuror de executie la structura teritoriala Bucuresti. Nu direct, ci prin interpusi, oameni pe care in perioada 2002 – 2004 cand erau prigoniti pantru ca facusera parte din echipa procurorul sef Ovidiu Budusan, i-am protejat, mi s-a spus ca nu e de dorit prezenta mea in institutie pentru ca as putea sa-mi „timorez” colegii.

Reporter: Si totusi ce ar trebui la DNA ca sa avem o anticoruptie mai eficienta?

Miclescu: O reforma structurala, in sensul unificarii DNA cu DIICOT, crearea unei structuri care sa cuprinda maximul 40% din numarul actual de procurori si politisti, modificarea competentei legale, atat prin modificarea  Legii 78/2000 si a OUG 43/2002, cat si a Codului de procedura penala, in scopul cercetarii exclusive a faptelor de mare coruptie, atat raportat la calitatea persoanei, cat si la pretul actului de coruptie.

Reporter: Ce nota finala dati bilantului DNA?

Miclescu: Avand in vedere ca am interese judiciare la DNA, ca avocat care vrea sa i se mai permita accesul in institutie, nota este maxima. Lasand gluma la o parte, nu pot sa nu apreciez faptul ca o structura profesionala cu oameni competenti si corecti, face tot ceea ce poate pentru a-si  indeplini obiectivele. Deficientele mentionate de mine nu sunt imputabile si nici procurorilor. Este rolul legislativului, al ministrului Justitiei si Procurorului General sa gandeasca o alta strategie, mai eficienta si cu costuri mai mici de la buget.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult