Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roIntalnirile ZV Intalnirile Ziua Veche: Guvernul a fost nevoit sa aleaga calea cea mai grea

Intalnirile Ziua Veche: Guvernul a fost nevoit sa aleaga calea cea mai grea

scris de Ziua Veche
9 afisari

 

.Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului Bancii Nationale, a raspuns intrebarilor cititorilor ziuaveche.ro @ Guvernatorul este membru „Bilderberg”, in Clubul de la Roma etc . Un mare avantaj pentru Romania @ Un deficit mai mare ne-ar duce la blocarea finantarii si la incetare de plati! @ Cresterea TVA la 25% ar urca inflatia la 10% @ Avem nevoie de o crestere economica bazata pe investitii si export @ Este posibila marirea taxelor in urmatoarele 6-12 luni, dar ar fi pacat @ Nu avem dreptul sa sunam demobilizarea atat timp cat inca este posibila trecerea la euro in 2015


alfonso

 

 

Domnule Vasilescu, va admir. Ati cotit-o bine spre banca, dupa ce ati facut jurnalism, altfel acuma mureati de foame. Credeti ca economia Romaniei se redreseaza punand 16 la suta impozit pe dreptul de autor? Daca erati ziarist ce parare ati fi avut?

 

Raspuns: Inainte de a incepe, as dori sa fac o precizare: de 14 ani sunt la Banca Nationala a Romaniei. Sunt avocatul bancii centrale in fata celui mai inalt tribunal: opinia publica. Am un mandat de a dialoga cu publicul, dar nu inseamna ca tot ceea ce spun reprezinta pozitia oficiala a BNR. Pozitia oficiala a bancii centrale o exprima Consiliul de Administratie. Totusi, foarte multe dintre opiniile mele sunt formulate in dialogurile zilnice cu expertii BNR, opinii formate in scoala de la BNR.

In ceea ce priveste drepturile de autor, nu uitati ca si eu sunt autor. De peste 40 ani scriu si public in ziare si reviste. Acelasi impozit il platesc si eu. Imi amintesc ca eram jurnalist, in anii ’90, si, intr-o discutie cu ministrul Vatasescu acesta mi-a spus “si mie imi vine sa injur Guvernul”. Probabil luase o masura care nu-i era convenabila personal. Cum Dumnezeu sa-mi convina ca-mi mareste impozitul. Mai departe, insa, voi spune ca nu lucrez la Ministerul de Finante, n-am acces la toate calculele de buget, dar stiu ca ei cauta acum bani si in piatra seaca. De ce cauta? Motivul e foarte simplu: bugetul n-are bani. Sau, mai bine zis, nu are indeajuns. In ce conditii am putea spune ca bugetul are bani? Intr-unul singur: cand balanta veniturilor s-ar echilibra cu balanta cheltuielilor. Atat timp cat e deficit bugetar si, mai cu seama, atat timp cat acest deficit este mare, bugetul trebuie sa-si finanteze acest deficit. Nu poti sa te imprumuti la nesfarsit. Si atunci incepi sa faci combinatii: pe de o parte tai cheltuieli, pe de alta parte gasesti surse pentru venituri suplimentare. Crestera impozitulu pe drepturile de autor este o astfel de sursa. Mica insa, foarte mica. Sursa aceasta trebuie pusa intr-un pachet, combinata cu altele. Oricum, o incadram intr-o expresie formulata de ministrul Finantelor: “nevoia de largire a bazei de impozitare”.

 

 

honorius

 

Punerea de impozit pe dobanda la depozitele bancare? Cum se va schimba politica bancilor? Ca omul si asa ia maximum de 8 la suta pe an la depozitul pe doua luni….si asta e cea mai mare dobanda aplicata de banci.

 

 

Rapuns: In zorii crizei de la noi, in toamna lui 2008, Guvernul a luat o masura care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2009: renuntarea la impozit pe dobanda la depozite. Acum se contureaza ideea reintroducerii acestui impozit. Ideea cuprinsa in acelasi pachet de largire a bazei de impozitare. N-avem cum sa stim cu precizie matematica ce efecte vor fi la nivelul economisirii populatiei. Sigur ca BNR foloseste modele econometrice, dar atunci cand un indicator are o foarte mare incarcatura emotionala, cum este si cazul impozitului pe dobanda, modelele econometrice nu ne ajuta prea mult. Apoi, nici statistica nu ne poate fi de prea mare ajutor. Daca ne uitam inapoi, o sa vedem ca statisticile surprind fenomene care acum nu mai sunt actuale. Mai intai, daca ne uitam in urma, in anii in care se aplica impozitul pe dobanzile la depozite, vom vedea ca bancile au gasit o cale ocolita de a nu colabora cu MFP si au introdus dobanzi mari la conturile curente, unde acest impozit nu se platea. Am vazut avalanse de mutari ale economiilor populatiei din banci, din depozite in conturi curente. Mai departe, in 2009, primul an de recesiune, bancile au mutat batalia pentru cote de piata, din domeniul creditarii in cel al atragerii economiilor populatiei. Dobanzile la depozite au crescut in salturi mari, devenind extrem de atractive. Nici primul caz, nici al doilea nu mai sunt de actualitate. Acum, tabloul este total schimbat. BNR a redus in mai multe randuri dobanda de politica monetara si totodata face presiuni psihologice asupra bancilor comerciale sa se incadreze cu dobanzile la depozite (asa cum se petrec lucrurile in toata lumea) pe o marja intre rata inflatiei si rata dobanzii – cheie. Sigur ca intrarea pe acest trend e dificila, dar alta cale nu e. Prin urmare, e greu de apreciat cum va reactiona populatia in acest nou tablou.

 

maria selavartea

 

De ce trebuie ca deficitul bugetar sa fie intre anumiti parametri?

Care sunt caile de a ramine intr-un deficit stabilit?

 

 

Raspuns: Noi suntem in Uniunea Europeana, practic intr-un club cu reguli pe care nu le putem incalca oricum. Iar una dintre reguli (mai ales in perspectiva aderarii la zona euro) se refera la incadrarea deficitului bugetar pana la un plafon de 3% din produsul intern brut (PIB). Bineinteles ca acum e criza si multe tari din club tind sa depaseasca plafonul. Comisia Europeana “a inchis ochii” in multe cazuri, intre care si cel al Romaniei. Exista, insa, o regula sfanta: deficitul bugetar, mai mare sau mai mic, trebuie sa fie finantat. Poti sa-l finantezi? Atunci te mai “intinzi” cu el. Nu poti, calea e una singura: il reduci pana la nivelul la care poti sa-l finantezi. De unde il finantam noi? Din imprumuturi. Am ajuns pana si la o exceptie la care nu ne-am fi asteptat niciodata: FMI a acceptat pentru prima data in istoria sa, din 1944 si pana acum, ca trei transe din imprumutul acordat Romaniei sa nu mai ajunga integral pe destinatia sa istorica (rezerva valutara) si sa fie impartite intre BNR si MFP pentru acoperirea deficitului. Desigur, a intervenit aici si imprumutul de la CE si, mai ales, imprumuturile de pe piata interna, de la bancile noastre. Numai ca, toate aceste surse sunt extrem de limitate. FMI nu mai da bani pentru acoperirea deficitului bugetar, CE pune conditii pentru scaderea deficitului, iar bancile au plafoane de expunere pe titluri de stat (imprumuturi acordate Trezoreriei), la nivelul mediei europene de 20%, limita aproape atinsa. Si atunci, ce facem? Reducem deficitul. Nici aici nu pot fi facute interventii brutale. Semnatarii acordului de imprumut cu Romania au admis pentru tara noastra o scadere de la 7,2% (deficitul bugetar de anul trecut) la 6,8% (noua proiectie de deficit pentru acest an). Credeti ca este o scadere substantiala? Nicidecum. Nici nu s-a urmarit asa ceva. Ceea ce s-a dorit este pur si simplu o schimbare de tendinta. Practic, un nou curs al deficitului, de la crestere, la scadere, chiar daca aceasta scadere este nesemnificativa. Tendinta conteaza si, mai ales, inscrierea acestui trend pe un curs de lunga durata. Asa ca, idei cum am auzit rostite, chiar de catre voci sus puse, ca un deficit mai mare, cat mai mare, ne-ar ajuta, pot sa primeasca o singura replica adevarata: un deficit mai mare ne-ar duce la blocarea finantarii si la incetare de plati!

. 

 

De ce s-a ales varianta reducerii salariilor si pensiilor?

O majorare a TVA cu un procent cum ar influenta inflatia?

 

Raspuns: Repet, eu lucrez la BNR. Nu am datele bugetului in fata si nu pot sa dau un raspuns bazat pe cifre exacte. Totusi, nu-mi este greu sa raspund la intrebare. Daca Guvernul ar fi optat pentru o masura care l-ar fi ajutat sa scape de furia populatiei, atunci ar fi trebui sa-l asculte pe Keynes. N-o sa repet ce a spus acest mare economist al secolului 20, in stilul lui sofisticat. Voi incerca sa-l traduc. Iata ce iese: aveti nevoie sa acoperiti un deficit bugetar mare? Nu umblati la salariile nominale! Ce sunt acestea? Acele salarii pe care le primim si le numaram luna de luna. Scria Keynes mai departe: nu umblati la aceste salarii pentru ca salariatii vor simti imediat durerea si se vor revolta. Pacaliti-i! Faceti inflatie pe orice cale si, chiar daca vor plati mai mult si vor suferi mai mult, in sensul ca, cu aceeasi bani, vor cumpara tot mai putine marfuri, nu-si vor da seama imediat, iar cand isi vor da seama va fi prea tarziu. De ce nu s-a ales calea aratata de Keynes? De ce BNR a opinat ca ar fi ideea cea mai rea si cea mai dureroasa sa creasca impozitele principale, precum TVA si cele pe venituri? Ma intrebati ce efecte va avea o crestere a TVA cu 1%. Va spun direct: niciun efect. Sau mai exact, un efect minor. Ca sa rezolvam ceva cu crestrea TVA ar fi necesara o m iscare de cel putin 6 procente, de la 19 la 25%. Ce-ar insemna asta? Un efect benefic pentru balanta veniturilor la buget: s-ar acoperi banii de pensii. Atat. Dar, inflatia ar creste la 10%, puterea de cumparare a romanilor ar scadea dramatic, companiile private ar fi lovite direct si orice speranta de iesire din recesiune – zadarnicita. Iata de ce Guvernul a fost nevoit sa aleaga calea cea mai grea. Adica, sa infrunte furia populara, a salariatilor, pensionarilor si sindicatelor, sa fie nevoiti sa-si asume raspunderea si, in plus, sa mai duca si la FMI garantii ca aceste masuri nu sunt anti-constitutionale.

 

ion ionescu

 

Este posibila o majorare a principalelor taxe in urmatoarele 6 – 12 luni?

 

Raspuns: Inainte de ‘89 era un banc care suna cam asa: “Intrebare la Radio Erevan: este posibila construirea socialismului si in Elvetia? Raspuns: Da… dar ar fi pacat”. Parafrazez bancul si raspunsul este: este posibil, dar ar fi pacat!

 

Ar trebui impozitata si cealalata jumatate de tara, cea care traieste la tara? Nu taranii care fac agricultura de subzistenta, ci aceia care fac agricultura, zootehnie, viticultura, pomicultura etc pentru comert. Ce impozite ar trebui acestia sa plateasca? Este subventia in agricultura un ajutor social mascat (cel putin pentru cei care fac agricultura de subzistenta)?

 

Raspuns: Este neindoielnic faptul ca traim intr-o tara cu foarte multe zone inca nefiscalizate. Este de datoria Guvernulu in general si a MFP in special sa depisteze aceste zone si sa ia decizii de la caz la caz. Precizez insa ca este vorba de un teren fierbinte si orice masura in acest sens impune analize profunde si in deplina cunostinta de cauza. E drept ca din agricultura vin impozite putine, dar, in acelasi timp, nu putem sa ne facem ca nu vedem ca, intr-o tara cu pamant ca al Romaniei si cu milioane de proprietari in agricultura, adunam prea putina valoare aduagata din acest sector. Stim demult ca fara tarani bogati nu vom avea nici sate bogate, si nici tara bogata. Dar degeaba stim, pentru ca facem prea putin pentru o mai buna valorificare a agriculturii. Si apoi, de la studiile lui Dimitrie Gusti, nu mai avem informatii relevante despre tarani. Tot ce stim astazi este aproximativ.

Consensul de la Washington prevedea, la punctul 2, obligatia statelor de a sustine acele activitati care au valoare adaugata mare si care, in urma impozitarii, ar aduce bani la buget pentru sustinerea educatiei, invatamintului, ordinii publice etc. Care ar trebui sa fie acele activitati?

 

Raspuns: Cand ne referim la crestere economica nu luam in calcul numai valoarea adaugata. Mai intervine un indicator, acel celebru FBCF – formarea bruta de capital fix. Cu alte cuvinte, rata acumularii despre care discutam in Romania de atata amar de vreme. Noi avem nevoie de o crestre economica bazata pe investitii si export. Asta este esenta. La detalii, nu am loc sa ma refer acum.

 

 

De ce bancile par sa nu sustina economia romaneasca, investitiile in general?

Este Ministerul de Finante un “concurent neloial” al economiei reale?

 

Raspuns: Daca ma uit la tabloul lichiditatii din bancile noastre – si anume existenta unei lichiditati adecvate, ceea ce inseamna bani la nivelul nevoilor de finantare – atunci as putea sa cad in capcana intinsa de cei care vorbesc despre concurenta neloiala a MFP. Asa insa nu pot sa nu ma intreb despre ce fel de concurenta este vorba: concurenta cu scaderea dramatica a cererii de credite din partea companiilor si populatiei? Sau concurenta cu neincrederea care domina in mediul nostru de afaceri si care determina bancile noastre sa-si mentina reticenta in materie de creditare? E drept ca MFP s-a dovedit in timpul recesiunii un client ideal pentru banci: nu e nevoie de dosar de creditare, nu e nevoie de analiza de risc, nu e nevoie de garantii. O simpla apasare pe tastele calculator si banii trec din banci in conturile Trezoreriei. Dincolo de astfel de facilitati, bancile se aleg cu titluri de stat si cu ele in portofoliu pot veni la finantarea BNR. Afacerea e buna si pentru banci, si pentru Trezorerie. Mai departe, insa, lichiditatea ramane in continuare la nivel adecvat si bancile si-ar dori sa relanseze creditarea in sectorul neguvernamental. Si-ar dori … dar se lovesc, inca, fie de faptul ca ele insele joaca cu garda prea strinsa, fie de un climat adecvat la nivelul economiei generale.

 

emil boc

 

Pretul petrolului, al gazelor naturale de import sunt exprimate in dolari, iar dolarul se apreciaza fata de leu, ceea ce presupune scumpiri ale carburantilor, gazelor naturale, energiei electrice si termice si, din aceasta cauza, practic, la toate produsele si serviciile. Cum va putea BNR “sa tina inflatia in frau”?

 

Raspuns: Toate aceste nominalizari de riscuri legate de fluctuatiile dolarului corespund realitatii. Va asigur, insa, ca Banca Nationala le-a luat in calcul atunci cand a facut prognoza inflatiei pentru acest an. Si precizez : prognoza inflatiei (dependenta intotdeauna de imprejurari si conjuncturi) si nu tintele de inflatie (care reprezinta repere fixe ale razboiului pentru stabilitatea preturilor) si pe care BNR nu le schimba toata ziua buna-ziua.

 

 

Mai este aderarea la zona euro in 2015 de actualitate? Mai poate Romania sa indeplineasca criteriile de convergenta?

 

Raspuns: Tinta 2015 are un regim asemanator cu tintele de inflatie. Ar fi o eroare strategica nu numai daca am schimba aceasta tinta, dar si daca ne-am indoi in legatura cu posibilitatea de a o atinge. Nu avem dreptul sa sunam demobilizarea atat timp cat inca este posibila trecerea la euro in 2015. Si este posibila, chiar daca ne confruntam acum cu o problema pe care o credeam rezolvata inainte de 2008 – deficitul bugetar.

 

Reducerea de 25% din veniturile angajatilor se aplica si celor de la BNR?

 

Raspuns: BNR nu este o institutie bugetara. Ceea ce inseamna ca nu primeste niciun leu de la buget, dar are importante contributii la buget: impozite pe venituri, impozite pe salarii, impozite pe orice cumparatura o face Banca Nationala de pe piata. O precizare as vrea sa fac in legatura cu impozitul pe profit: m-a mirat propunerea potrivit careia BNR ar trebui sa plateasca impozit pe profit. La mijloc este o capcana. In Codul Fiscal, BNR este trecuta in randul institutiilor scutite de plata impozitului pe profit. Masura introdusa “cu schepsis”: acest impozit se incadreaza in sistemul cotei unice si este de numai 16%. Ce inseamna “exceptarea” BNR? Simplu: includerea ei intr-o alta lege, care prevede plata la buget a unei cote din venit de 80%. In 2009, BNR a platit in contul acestei cote 1,4 miliarde de lei. Am auzit reprosul ca la BNR ar fi fost aprobata participarea salariatilor la profit. Total fals. Chiar s-a luat hotararea ca aceasta participare sa fie de zero lei, zero bani. Mai mult, in cazul in care se va infiinta acel Fond de Solidaritate despre care se discuta, normal ca vor participa si angajatii BNR.

 

 

 

Guvernatorul Isarescu face parte din mai multe organizatii internationale, precum Comisia Trilaterala si Grupul Bilderberg. Cum ajuta Romania prezenta sa in aceste organizatii?

 

Raspuns: Ati uitat sa treceti si Clubul de la Roma. Si Consiliul Guvernatorilor BCE. Si UNCTAD. Si multe altele. Adica, faptul ca in astfel de foruri, unde participa elita mondiala, se aude si o voce care vorbeste despre Romania pe baza de analize facute la fata locului – si nu asa cum vedem de multe ori in rapoarte scrise de departe, in care impresiile sunt formulate “din zborul pasarilor” adica de la acea inaltime de unde detaliile se pierd si peisajul se uniformizeaza – e un mare avantaj pentru Romania.

 

jonny bravo

 

Reducerea cheltuielilor este primul pas pe care Guvernul il face pentru iesirea din recesiune. Care ar fi urmatorii pasi?

 

Raspuns: Reducerea cheltuielilor reprezinta o masura de forta majora, luata intr-un timp in care suportam presiuni de forta majora. Dincolo de astfel de masuri, e nevoie sa trecem si la decizii firesti, cea mai importa dintre ele fiind restructurarea bugetului, restructurarea contului curent, restructurarea cresterii economice.

Multi analisti, experti, ba si guvernatorul Isarescu spuneau ca Romania va iesi din recesiune prin cresterea exporturilor. Cursul de schimb a reprezentat un avantaj competitiv pentru exporturile romanesti. Anul trecut, cursul mediu a fost de circa 4,24 lei/euro, iar acum de circa 4,1 lei/euro. Regimul de curs valutar in Romania este de flotare controlata.

 

De ce nu controleaza BNR cursul spre 4,25 – 4,3 lei/euro?

 

Raspuns: Am spus de multe ori si repet acum: BNR nu are o tinta de curs. Singura ei tinta este inflatia. Asta nu inseamna ca BNR nu are o preocupare sustinuta privind cursul de schimb. Dar ceea ce intereseaza BNR pe acest plan este pastrarea stabilitatii pietei valutare – parte integranta a stabilitatii financiare a tarii.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult