Maia Sandu a fost doar un joc de imagine al liderului PLDM, Vlad Filat care a căutat timp să îşi nominalizeze un om de pluton, din eşaloanele inferioare ale partidului care a fost până la urmă Valeriu Streleţ, actualul premier al Republicii Moldova, care nu se poate lăuda cu mari realizări în politica de la Chișinău, consideră jurnalistul Sebastian Rusu.
Sebastian Rusu
În opinia sa, un premier ca Maia Sandu sau Natalia Gherman ar fi fost incomod pentru Filat şi implicit pentru jocurile de culise pe care acesta le tot pune în scena de la Chişinău, fără a ţine cont de repercursiunile asupra buzunarelor moldovenilor. „Să nu uităm de guvernul minoritar Gaburici susţinut de PCRM care a dus Moldova în pragul unui faliment generalizat. Protestele doar amplifică crizele Moldovei și demonstrează fragilitatea sistemului politic, asta în ideea în care acceptăm că există un sistem politic articulat în dreapta Prutului ”, subliniază Rusu.
Ce măsuri sau decizii urgente trebuie să ia guvernul Streleț. Care este agenda politică care nu mai necesită amânare ?
Sebastian Rusu: Guvernul condus de Valeriu Streleţ este obligat de situaţia economică cu care se confruntă Chişinăul să prezinte oficialilor de la FMI şi BERD un set de reforme sustenabile în economia moldavă pentru a obţine în această toamnă un împrumut care să amelioreze pierderile pe care Republica Moldova le înregistrează în agricultură ca urmare a secetei din acest an şi care să deblocheze creditarea. În plan intern, noul cabinet trebuie să vină cu măsuri concrete de combatere a corupţiei şi de modernizare a Justiţiei pentru a debloca banii europeni destinaţi acestor proiecte şi totodată să continue să atragă fonduri europene deşi va fi dificil în contextul în care partidelor pro-europene de la Chişinău s-au complăcut într-un război intern surd care a afectat în plan extern imaginea Republicii Moldova. În politica externă, Valeriu Streleţ trebuie să întărească relaţiile bilaterale cu Bucureştiul, principalul susţinător al integrării Chişinăului în UE apoi cu Polonia, Ucraina, UE, SUA şi NATO. Pentru aceasta, şeful Executivului moldovean trebuie să-și assume o vizită diplomatică la Bruxelles sau la Bucureşti pentru a marca continuarea obiectivelor pro-europene asumate din 2009 de formaţiunile politice din cadrul AIE.
Vinovații pentru furtul de un milliard de dolari trebuie aduși în fața justiției
Dincolo de aceste vizite diplomatice, Streleţ trebuie să prezinte partenerilor externi un angajament ferm că ancheta din sistemul bancar moldovenesc va continua, iar vinovaţii vor fi deferiţi Justiţiei pentru furtul miliardului de lei, astfel încât să ofere credibilitate şi stabilitate în condiţiile în care Moldova va deveni un avanpost al UE şi al NATO la graniţele unei Ucraine măcinate de războiul din Donbas. Dincolo de aceste considerente, dezvoltarea parteneriatului strategic cu NATO şi modernizarea forţelor armate moldoveneşti trebuie să fie elementul central pe care diplomaţia moldavă trebuie să se centreze în raporturile cu SUA şi implicit NATO. În momentul de faţă, singura măsură pe care Valeriu Streleţ a făcut-o publică şi care cred că pică bine la imaginea de început a cabinetului său este reluarea dialogului cu liderii separatiştilor transnistreni care sufocaţi de criza economică şi de limitarea ajutorului financiar rusesc ar putea deschide un culoar de negociere pe un set de probleme stringente ambelor părţi. Un aspect pozitiv în această primă lună de guvernare a lui Streleţ l-am văzut în reluarea dialogului şi implicit a cooperării cu autorităţile de la Comrat care în vremea cabinetelor Leancă şi Gaburici au fost trecute în plan secund.
Proiectul lui Dan Dungaciu Go for Moldova este sutenabil și bine articulat? Reprezintă acest proiect o reală alternativă pentru Moldova?
Sebastian Rusu: În opinia mea, proiectul propus de către directorul ISPRI al Academiei Române, Dan Dungaciu este bine venit în spaţiul public al ambele state întrucât ar putea deschide noi puncte de discuţii şi acţiuni între Bucureşti şi Chişinău în contextul în care unirea dintre cele două state române nu mai este un proiect utopic ci perfect fezabil în următorii 10-15 ani dacă Republica Moldova va adera în spaţiul comunitar. Problema care se pune în momentul de faţă nu este legată de unirea propriu-zisă ci de modul cum Bucureştiul ar putea pregăti acest moment şi cum elita politică de la Chişinău va pune sau nu umărul la acest deziderat. În momentul de faţă, proiectul profesorului Dan Dungaciu ar putea deschide o dezbatere reală asupra modului cum Bucureştiului ar putea genera un ajutor real pentru Chişinău care să pregătească societatea moldavă de pre-aderare la UE prin investiţii masive în economia moldovenească. Eu cred că pentru moment Bucureştiul nu este pregătit politic, diplomatic şi economic să susţină temeinic Moldova în următorii 15 ani pentru ca visul nostru al celor care gândim româneşte pe ambele maluri ale Prutului să devină realitate : unirea cu Moldova în cadrul marii familii europene.
Visul lui Băsescu, ar trebui continuat
Politicienii de la Bucureşti nu sunt în opinia mea sută la sută conectaţi la Moldova, iar o mişcare de idei pro-unionistă care să angreneze elita politică în acest proiect este slab conturată însă trebuie să evidenţiez eforturile tinerilor din mediul ONG care organizează an de an marşuri pro-unioniste este salutară, dar insuficientă. În opinia mea, drumul deschis de preşedintele Traian Băsescu în plan european pentru susţinerea Chişinăului în cei zece ani de mandat ar trebui continuat şi de actualul şef al statului român, Klaus Werner Johannis, prin nişte măsuri concrete şi mai bine articulate de diplomaţia noastră dacă vrem unire. Întorcându-mă la proiectul profesorului Dungaciu cred că înfiinţarea unui Fond de Investiţii pentru Moldova de către statul român ar putea fi benefică pentru economia ambelor state însă totul depinde de jocul geopolitic din regiune şi de finalul războiului din Donbas întrucât este greu de crezut că Rusia va lasă din zona sa de influenţă Kievul şi Chişinăul.
Ce s-a întâmplat cu liderii pro-europene de la Chișinău, Maia a fost un exercițiu de imagine? A câstigat Vlad Filat capital politic sau au fost alte jocuri? Dar Ghimpu? De ce și-a dat demisia din parlament, controversatul om de afaceri Vlad Plahotniuc? Cum trebuie să interpretăm jocurile de putere de la Chișinau?
Sebastian Rusu: Alegerea Cabinetului condus de Valeriu Streleţ este în opinia mea o soluţie de compromis aleasă de liderii PLDM, PDM şi PL pentru a evita intrarea în incapacitate de plată a Republicii Moldova după eşecul guvernului minoritar condus de Chiril Gaburici şi s-a optat pentru un om de pluton şi nu pentru un om cu rezultate şi imagine precum Maia Sandu, fostul ministru al Învăţământului. Cred că liderii noii alianţe AIE au ratat un moment important pentru viitorul Moldovei dacă ar fi susţinut până la capăt fie numirea Maiei Sandu sau a Nataliei Gherman, un diplomat de carieră activ şi familiarizat cu problemele curente ale Chişinăului. În opinia mea, Maia Sandu a fost doar un joc de imagine al liderului PLDM, Vlad Filat care a căutat timp să îşi nominalizeze un om de pluton, din eşaloanele inferioare ale partidului care a fost Valeriu Streleţ şi care nu are mari realizări în spate. Un premier de genul Maiei Sandu sau de ce nu al Nataliei Gherman ar fi fost incomod pentru Filat şi implicit pentru jocurile de culise pe care le tot pune în scena de la Chişinău, fără a ţine cont de repercursiunile asupra buzunarelor moldovenilor şi aici mă refer la guvernul minoritar Gaburici susţinut de PCRM care a dus Moldova în pragul unui faliment generalizat. Din această mocirlă politică din jurul constituirii cabinetului Streleţ nu a câştigat în opinia mea capital politic nici un lider al noii AIE întrucât pe termen lung a învins Maia Sandu chiar dacă a fost dată la o parte în mod grosolan.
Demisia lui Plahotniuc, o repoziționare pentru desemnarea viitorului președinte al Moldovei
Ca imagine publică, Mihai Ghimpu nu a ieşit şifonat din combinaţia cu Filat şi cu Lupu până în momentul în care Streleţ va trece cu vederea lupta împotriva corupţiei, element central al PL la negocierile de constituire al noii alianţe AIE. În ceea ce priveşte demisia lui Plahotniuc din Parlament este doar un joc de repoziţionare publică a acestuia în contextul în care va dori să se implice în lupta de la anul de desemnare a noului şef al statului moldovean. Pentru moment, Plahotniuc pare prin demisia sa din poziţia de deputat al PDM că doreşte să se detaşeze pentru moment din jocurile politice de la Chişinău, pentru a pregăti în linişte o nouă strategie politică care să îi servească propriilor sale interese, ferit de presiunea publică şi mediatică a mandatului de deputat. În momentul de faţă, la Chişinău apele în cadrul AIE sunt încă tulburi pentru că nu cred că s-a ajuns la un numitor comun în ceea ce priveşte desemnarea viitorului preşedinte al RM, funcţie dorită atât de Ghinmpu cât şi de Plahotniuc, al modificării Constituţiei şi nici al partajării funcţiilor în aparatul central al statului între PLDM, PDM şi PL. Viitorul cabinetului Streleţ este incert şi cred că după liniştirea apelor în ceea ce priveşte desemnarea viitorului şef al statului moldav, Filat va dori să iasă la rampă din postura de premier.
Sebastian Rusu este jurnalist, expert colaborator al Asociaţiei Europene de Studii Geopolitice şi Strategice “Gheorghe I. Brătianu” (AESGS). Din anul 2012, este doctor în ştiinţe sociale cu teza „Confruntări politico-ideologice în alegerile din deceniul al IV-lea 1930-1940”, unde a analizat imaginarul politic şi construcţia electorală a partidelor politice din România Mare. A publicat articole de politică internă, externă precum şi de istorie electorală.
