Excelenţa Sa, Oleg S. Malginov, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar, al Federaţiei Ruse, în România, mi-a acordat un interviu, în care s-a dovedit a fi franc, dar nuanţat, prietenos, dar consecvent cu propriile convingeri, diplomat în exprimare, dar promovând principii clare, conforme cu mandatul său, într-o ţară la ai cărei oameni a afirmat că ţine sufleteşte.
Ion Petrescu: Un singur popor, în două state... Oleg S. Malginov: Este conceptul dumneavoastră. (Foto: Mircea Socolov)
Decizia regelui Mihai de a fi de partea corectă a istoriei
– La 23 August 1944, Armata României s-a alăturat forţelor coaliţiei anti-hitleriste, contribuind la scurtarea, cu şase luni, a celui de-Al Doilea Război Mondial. Cum vă raportaţi, azi, la veteranii români, care au luptat alături de trupele sovietice?
– Ei constituie un segment al cetăţenilor României, care contribuie la extinderea relaţiilor bilaterale, la cooperarea noastră. Istoria celui de-Al Doilea Război Mondial a fost, pentru noi şi pentru români, o perioadă foarte tragică şi dificilă. Nu voi discuta despre asta acum.
Dar, în 1944, aici, în Sud-Estul Europei a fost un timp al marilor bătălii. Şi, desigur, a mai fost decizia regelui Mihai de a fi de partea corectă a istoriei, de a salva ţara de devastare, de a salva viaţa a zeci de mii de soldaţi şi civili români. A fost cea mai înţeleaptă decizie la nivel înalt, o contribuţie la victoria globală a coaliţiei anti-hitleriste, în cel de-Al Doilea Război Mondial. Au fost şi alte contribuţii majore, dar România a avut rolul său. Ca urmare a acestei decizii şi a paşilor pe care i-a făcut ulterior, regele Mihai a fost distins cu cel mai înalt ordin acordat de Moscova, pe care îl deţin doar 20 de personalităţi în lume. Pe cei care au luptat, în ultimele luni de război, alături de trupele sovietice, îi onorăm invitându-i de 9 Mai, la ambasada rusă. Din nefericire, ei sunt tot mai în vârstă, iar unii au trecut Styxul. Este o onoare, un privilegiu, de a nu uita contribuţia lor, la victoria comună.
În România sunt numeroase locuri unde soldaţii sovietici au fost îngropaţi alături de cei români. Sunt multe monumente ce cinstesc lupta lor. Suntem recunoscători pentru faptul că, în majoritatea locurilor, autorităţile locale şi structurile corespunzătoare ale Ministerului Apărării Naţionale, din România, au grijă de aceste cimitire. Asemenea chestiuni sunt printre motivele care determină pe oamenii din ambele ţări să privească, cu mai mult optimism, în viitor. Şi să înţeleagă că istoria noastră nu conţine doar lucruri negative, ci şi aspecte pozitive. Lupta comună, împotriva fascismului, este unul dintre exemplele care probează asta.
Priorităţile stabilizării cooperării ruso-române
– Care ar fi priorităţile ameliorării relaţiilor dintre Federaţia Rusă şi România?
– Viziunea mea este că, în primul rând, trebuie să acordăm atenţie pentru dezvoltarea, în continuare, a relaţiilor economice. Este adevărat că în epoca socialistă, legăturile economice erau mai puternice. Dar nu se bazau pe principiile de piaţă. Acum trăim într-o piaţă mondială, şi trebuie să stabilim, în aceste condiţii, relaţii economice bune. Există oameni de afaceri români, care conlucrează cu parteneri din Federaţia Rusă. Avem un comerţ bilateral, ce nu este prea mare, dar nici prea mic, comparativ cu alte state…
– Şi care ar putea fi mai bun…
– Dar acesta este de abia începutul. Trebuie să continuăm pe calea cooperării, aspect la care lucrez de când am venit aici, în România, în luna februarie. Voi continua să conlucrez, cu autorităţile române, respectând pe cine este în guvern, pe cine ia deciziile, o asemenea cooperare fiind în interesul ambelor ţări.
A doua prioritate ar fi restaurarea legăturilor culturale. Doar cultura reflectă caracterele oamenilor. Anul trecut am avut, aici, Zilele Culturii Ruse în România. Iar în septembrie-octombrie anul acesta, vor fi Zilele Culturii Române, în Federaţia Rusă. Trebuie să extindem schimburile de artişti, să publicăm mai multă literatură, română şi rusă, în ţările noastre. Să facilităm cunoaşterea ambelor naţiuni de către generaţia tânără.
A treia prioritate este contextul existent între oameni. Avem în plan, după alegerile parlamentare din România, să punem în practică încurajarea cooperării parlamentare şi a experţilor români de a efectua studii moderne în Federaţia Rusă şi a specialiştilor ruşi de a întreprinde demersuri ştiinţifice similare în România.
– Este o informaţie interesantă…
– Vreau să extind legăturile dintre reprezentanţii generaţiei tinere. Am semnat un protocol, în acest sens, la sfârşitul lunii aprilie, ce va fi treptat materializat, în următorul an. Şi deja avem realizate vizitele unor copii, în Federaţia Rusă, îndeosebi cei din comunitatea rusească a lipovenilor, din România. Vrem să extindem schimburile de studenţi, precum şi cooperarea, la nivelul universităţilor din România, unde am dori să avem centre deschise pentru cei interesaţi de limba, cultura şi istoria Rusiei.
Priorităţile menţionate vor contribui la întărirea şi stabilizarea cooperării bilaterale.
Este o problemă, cu Transnistria şi Republica Moldova
– Pe 22 august, cancelarul german Angela Merkel va poposi la Chişinău, în Al Doilea Stat Românesc. Există informaţii conform cărora ar putea pleda pentru federalizarea acestei republici ex-sovietice. Sprijină Moscova un asemenea proiect? Întrebarea se justifică, deoarece, recent, preşedintele Vladimir Putin afirma că locuitorii Transnistriei trebuie să îşi decidă singuri soarta, printr-un referendum.
– Mai întâi aş vrea să spun că eu sunt ambasador al Federaţiei Ruse în România. Prin urmare, nu este subiectul meu ce va discuta cancelarul german, în Republica Moldova. Avem reprezentantul nostru, în Republica Moldova. Este responsabilitatea sa de a informa despre asta.
Dar pot înţelege întrebarea… Ştiţi istoria şi nu am să discut despre asta acum. Dar avem două state, asta a fost şi afirmaţia preşedintelui Traian Băsescu…
– Un singur popor, în două state…
– Este conceptul dumneavoastră.
– Da.
– Eu sunt din Federaţia Rusă.
– Am înţeles.
– Noi ştim că este o problemă, cu Transnistria şi Republica Moldova. Federaţia Rusă este garantul şi facilitatorul procesului de a încerca să se găsească o soluţie politică. În ultimii 20 de ani au fost câteva propuneri, planuri despre cum să se rezolve această problemă. Din nefericire, acestea încă nu au fost implementate. De ce? Depinde de specialişti să decidă. Opinia mea? Fiecare chestiune trebuie reanalizată de oamenii pe care-i privesc negocierile. Este foarte rău că unele chestiuni artificiale sunt abordate într-o altă capitală. În acest context, preşedintele Rusiei a spus că, desigur, oamenii din Transnistria trebuie să participe la luarea deciziei. Şi cei din Republica Moldova trebuie să participe la luarea deciziei. Depinde de ei. Avem deja un mecanism de negociere care merge. Să-i lăsăm să discute. Noi facilităm asta. Dar, Germania nu este o parte a acestui mecanism. Ca alte ţări – Ucraina, Federaţia Rusă, OSCE şi Uniunea Europeană şi Statele Unite – ca observatori.
– Altfel spus, „It’s a Long Way to Tipperary”/ “Este un drum lung spre Tipperary”…
– Ştiţi cum este? Uneori, în politică, a distruge este mult mai uşor decât să se creeze soluţii funcţionale. Trebuie un timp, şi uneori generaţii noi.
Ambasadorul Malginov către realizatorul interviului:"Nu mi-e teamă de întrebări. Aş vrea să văd, într-adevăr, că noi făurim un alt tip de relaţii." (Foto: Mircea Socolov)
– Părerea mea este că Transnistria a fost teritoriu rusesc şi ar putea avea, în viitor, un statut precum Kaliningradul…
– Nu este cazul. Poziţia noastră, confirmată de numeroase documente şi declaraţii politice, este că, după decembrie 1991, când s-a desfiinţat Uniunea Sovietică, o serie de state, care au făcut parte din URSS au devenit independente. Şi noi recunoaştem integritatea teritorială a acestor state. Înţelegem că multe republici devenite independente au multe probleme. Acum, Federaţia Rusă nu poartă întreaga responsabilitate pentru a găsi soluţii. Am fost parte a unui singur stat. Ne place, sau nu, eram în Uniunea Sovietică.
– Asta a fost istoria…
– Dar nu sunt de acord că Transnistria este parte a Rusiei. Noi am declarat că suntem în favoarea găsirii unei soluţii, care să fie acceptată de ambele părţi implicate în acest conflict, în această situaţie de criză. Noi am declarat că Republica Moldova este un stat cu frontiere recunoscute. Cum vor găsi soluţii? Este o problemă a oamenilor de pe ambele maluri ale Nistrului, cele ale Republicii Moldova.
– Şi dacă liderii politici de la Chişinău vor continua să meargă pe calea integrării, în Uniunea Europeană, timp în care, la Tiraspol, liderul Transnistriei, Evgheni Şevciuk a spus că ar prefera integrarea în Uniunea Euro-Asiatică?
– Şi care-i întrebarea? Aceasta este politica externă a unor state independente. Nu le putem impune altceva. Noi construim Uniunea Euro-Asiatică, care generează avantaje pentru statele membre şi cetăţenii lor. Noi înţelegem motivele atracţiei, către această uniune, a unei părţi din politicienii din Transnistria, pentru că este o zonă industrializată.
Dar noi trăim într-o singură Europă. Federaţia Rusă nu construieşte un zid, o competiţie, nu impune un lucru sau altul. Pentru noi, Uniunea Europeană este un partener strategic, iar membrii U.E. sunt parteneri strategici, pentru noi.
Cu cât vor fi găsite soluţii mai bune pentru criza economică, cu atât mai eficiente vor fi măsurile luate. Deci, a afirma că este mai bună o cale, sau alta, constituie o modalitate foarte restrictivă, de abordare.
Rusia nu este interesată să facă probleme Ucrainei
– Sunteţi an open mind/ o minte deschisă. Apropo de federalizare, presa de la Kiev a scris că Moscova ar dori acest lucru şi pentru Ucraina. Ştiu că nu este problema dumneavoastră, dar probabil că un comentariu puteţi face.
– Această viziune, că Rusia, poate este interesată în probleme adiţionale, în statele vecine, este foarte stranie, absolut incorectă. Formarea unui stat este dreptul suveran al ţării respective. Rusia este o federaţie. A fost alegerea noastră. Este foarte dificil să ai o federaţie. Avem propriile noastre probleme, pe care încercăm să le rezolvăm. Nu le putem soluţiona pe toate şi pentru totdeauna.
Când cineva încearcă să insinueze că Rusia este interesată să facă probleme Ucrainei, atunci asta este total contrar politicii externe ruse. Logic, de ce ar stimula Federaţia Rusă probleme la graniţele sale, în state cu care avem comerţ de miliarde de dolari şi cu care dezvoltăm relaţii economice, politice, umanitare?
Un pod al cooperării între Moscova şi Bucureşti
– Care este strategia politică a Federaţiei Ruse, în zona Mării Negre?
– Regiunea Mării Negre, din punctul nostru de vedere, este foarte importantă, deoarece aici trebuie să construim un climat politic pozitiv. Care include elemente de construire a încrederii necesare, a interacţiunii politice. Fiind importante atât relaţiile economice, cât şi cele ce ţin de contextul interacţiunii umane. Trebuie să construim o vibrantă…
– …reţea…
– …a variaţilor factori de cooperare. În Marea Neagră avem teme comune precum securitatea – pe care ţările riverane trebuie să le rezolve singure -, cooperarea economică – facilitată de noi căi rutiere şi alte căi de transport -, facilităţile energetice, pe diferite conducte prezente şi viitoare, precum South Stream şi Nabucco.
Am să vă spun franc că nu sunt în favoarea unor soluţii găsite în afara acestei regiuni, pentru problemele sale, deoarece sunt neproductive. Noi putem găsi împreună iniţiative utile. Le putem combina şi munci împreună. România joacă şi ea un rol important, în această privinţă.
Şi noi dorim să construim un pod al cooperării între Moscova şi Bucureşti, şi alte capitale ale statelor riverane Mării Negre.
Am fost forţaţi să fim în Georgia
– Este posibil ca, în perioada următoare, să fie ţinute referendumuri în Abhazia şi Osetia de Sud, pentru integrarea lor în Federaţia Rusă? Anterior, când actualul preşedinte rus era premier, în anul 2011, a indicat că o asemenea perspectivă ar fi posibilă.
– Aceasta nu este pe agendă…Nici speculaţiile pe tema asta. Dezintegrarea Georgiei, ca stat, nu a fost în interesul Federaţiei Ruse. Nu a fost decizia lideranţei ruse de a fi ucişi zeci de militari destinaţi menţinerii păcii, trimişi de Rusia, dar şi a sute de localnici. Am fost forţaţi să fim acolo. Şi decizia de a recunoaşte Abhazia şi Osetia de Sud, ca ţări, a fost una forţată, deoarece nu se aflau în situaţia de a coexista într-un singur stat.
Acum este o nouă realitate geopolitică. Cele două arealuri sunt state independente. Dar nu se pune problema, în viitorul apropiat, de a se organiza referendumuri, în cele două state, pentru a se uni cu Federaţia Rusă.
Ceea ce se va întîmpla, în deceniile următoare, nu pot prezice, deoarece, poate noi politicieni vor veni, în timp, la conducerea Georgiei şi vor analiza situaţia fiind mai deschişi spre dialog, pentru a vedea cum se poate coexista, în viitor.
Rusia mizează pe dialogul cu Statele Unite
– Cum vede Rusia, acum, viitoarea amplasare, la Deveselu, a unor elemente ale sistemului american anti-rachetă?
– Nu voi discuta despre baza de la Deveselu. Rusia a afirmat, de mai multe ori, că sistemul anti-rachetă, care a fost propus de NATO, de Statele Unite, a fost determinat – doar sunteţi colonel – de ameninţări adiţionale la securitatea Federaţiei Ruse. Noi am mai declarat că, din această perspectivă, rachetele ruseşti vor deveni vulnerabile. Şi va fi schimbat echilibrul strategic.
– În acelaşi timp, NATO a propus Rusiei să fie două centre comune, cu ofiţeri aliaţi şi ruşi, care să facă schimbul necesar de informaţii.
– Nu este exact ceea ce s-a propus. Dar nu sunt specialist în chestiuni militare. Sper că, în trei-patru luni, va fi o posibilitate de a începe discutarea acestor chestiuni, din nou. După cum ştiţi, acum este campanie electorală, pentru alegeri prezidenţiale, în Statele Unite.
– După care ar putea fi o nouă abordare.
– Nu afirm că nu este şi o responsabilitate a conducerii României, în luarea acestei decizii. Cunosc poziţia preşedintelui Traian Băsescu. Şi a ministerului român al apărării. A altor lideri politici români. Înţeleg că există un consens, în România, în această problemă.
Ideile politice majore au fost discutate la Washington şi când va fi şansa să le discutăm din nou vom aduce noi argumente, cu care poate vom găsi soluţiile. Propunerile noastre au fost să avem un scut anti-rachetă comun, un comandament comun, un sector de responsabilitate. Dar nu au fost acceptate.
– Aliaţii nu au acceptat dreptul la veto, solicitat în situaţia contracarării unei rachete venite din afara spaţiului european.
– Ştiu. De pildă, România, dacă vorbiţi de ameninţări cu rachete, venind din…
– …Iran.
– Cum vor veni rachetele altor ţări spre Europa, nu peste teritoriul Rusiei? Deci Federaţia Rusă va zări prima racheta. De aceea ar trebui să participăm la luarea deciziei de distrugere a rachetei, fie că avem sau nu un scut anti-rachetă comun.
“Iubesc această ţară”
"Cu cele mai bune gânduri pentru poporul român. Cu stimă Oleg Malginov Ambasadorul Rusiei"
– Ce mesaj aveţi pentru cititorii noştri, în această vară cu temperaturi atât de…ridicate?
– Mesajul meu este acela că încercăm să construim şi să perfecţionăm percepţia fiecăruia dintre noi. Tradiţionalele stereotipuri pot fi substituite de mai modernele viziuni ale celor două părţi. Observ, din când, în când, cum, de pildă, vechea imagine a Rusiei este utilizată pentru a timora oamenii de aici.
– Dar trebuie să recunoaşteţi că sunteţi un ambasador atipic! Deschis la un schimb de idei necenzurat, cu răspunsuri limpezi, deloc defensiv la întrebările dificile.
– Nu mi-e teamă de întrebări. Aş vrea să văd, într-adevăr, că noi făurim un alt tip de relaţii. Nu este uşor. Dar merită să investim eforturi, în această direcţie. Iată de ce aş dori să urez tuturor cetăţenilor României fericire şi să depăşească toate greutăţile la nivel personal şi naţional.
Iubesc această ţară. Credeţi-mă. Şi sunt sigur că multe lucruri vor fi îmbunătăţite.
– Domnule ambasador, vă mulţumesc pentru acest dialog, marcat de un spirit cu adevărat european.
Comments are closed.