E foarte tânără, are numai 18 ani, dar visele ei sunt cu mult mai mari. Deschid o filmare postată de ea pe internet, un videoclip de la Festivalul Internaţional “Cântecul de Dragoste de-a lungul Dunării”- Brăila 2012, unde a cântat pe scenă alături de maestrul Nicolae Botgros şi Orchestra Lăutarii, din Chişinău.
DIANA SÎRBU: Nu plec fruntea în faţa greutăţilor trecătoare. Cred în victoria coechipierilor - care mă sprijină din dragoste de ţară. Şi nu mă dezic de patria mea - România.
Are o voce caldă şi graiul ei dulce moldovenesc inundă eterul. Îmi spun: iată o româncuţă tânără şi talentată. O cheamă Diana Sîrbu. În câteva zile va începe cursurile clasei a XII-a la Colegiul Naţional “Ştefan cel Mare” din Bacău şi deja colaborează cu Ansamblul Folcloric “Plaiuri Băcăuane”. Studiază chitara în cadrul Şcolii Populare de Artă- Bacău şi a lansat un album de muzică populară, alături de clarinetistul Mihai Năstase şi fratele acestuia, maestrul Cristian Năstase. Diana are bun simţ. Şi o modestie rară.
Muzica mi-e dragă!
– Cum de te-ai apropiat de muzica populară ?
– Părinţii mei iubesc foarte mult muzica populară. Dar spre folclor nu m-au îndrumat doar ei, ci şi doamna învaţătoare . Le mulţumesc!
– Cum se împacă actuala viaţă de artist cu şcoala?
– Cu ajutorul lui Dumnezeu şi pregătindu-mă aşa cum trebuie, pe plan şcolar şi pe plan muzical voi reuşi! În primăvara acestui an , mi-am îndeplinit unul dintre cele mai mari vise – şi anume acela de a colabora cu maestrul Nicolae Botgros si Orchestra Naţională ‘’Lăutarii’’ din Chişinău , în vederea realizării celui de-al doilea album. Albumul este încă în lucru şi sper că în toamna acestui an îl voi putea lansa. Am început cu maestrul Cristian Năstase şi fratele acestuia, clarinetistul Mihai Năstase . Ei mi-au facut primele piese, la întâiul album .
Nicăieri nu-i ca acasă!
– Ce înseamnă pentru tine tradiţia populară?
– Totul . Avem o ţară atât de frumoasă, cu un port atât de minunat, dar care din păcate este uitat în lăzile bunicilor . Avem atâtea obiceiuri şi cântece de excepţie şi un grai atât de dulce! Nicăieri nu-i ca acasă!
– Ai câştigat zilele acestea un premiu la festivalul „Pe marginea Dunării” de la Giurgiu…
– Da. Pentru mine fiecare premiu câştigat la festivaluri înseamnă răsplătirea muncii mele. E ca la şcoală, unde până acum am obţinut numai diplome de premiul I. Şi chiar dacă nu aş obţine niciun premiu la un festival , aş fi mulţumită că am reuşit să trec de preselecţie şi să merg în finala festivalului.
Avem nevoie de sprijin!
– Ce planuri ai pentru viitor ?
DIANA SÎRBU: Avem o ţară atât de frumoasă, cu un port atât de minunat, dar care din păcate este uitat în lăzile bunicilor
– Îmi doresc să iau bacalaureatul cu o notă mare şi să pot merge la facultate. Iar în muzică vreau să finalizez noul album, să reuşesc să îl lansez şi să particip la cât mai multe festivaluri! Toţi cei implicaţi în cultură trebuie să sprijine tinerii artişti. Costurile albumului la care lucrez sunt imense şi le susţin singură; ca să pot finaliza înregistrările mai am nevoie de sprijin! Şi în situaţia mea sunt toţi tinerii artişti.
Iubesc portul popular
– De unde ai cântecele şi costumele populare?
– Cântecele sunt compuse de maestrul Cristian Năstase, iar costumele le am de la bătrânele de la mine din sat; am reuşit să strâng destul de multe şi toate sunt în stare foarte bună, dovadă a faptului că au fost păstrate cu mare grijă; iubesc portul popular şi tot ceea ce ţine de folclor. Din păcate foarte greu se găsesc persoane care să susţină proiectele mele. Până acum m-am descurcat singură.
Artiştii din stânga Prutului sunt deosebiţi!
– Ce crezi despre legătura cu artiştii din Al Doilea Stat Românesc?
– De ce ne-am mai numi români, dacă nu am mai păstra tradiţiile şi obiceiurile noastre? Sper din suflet că voi reuşi să merg mai departe, pentru că muzica este graiul sufletului românesc. Artiştii din stânga Prutului sunt deosebiţi. Pentru toţi, doar cuvinte de laudă!
Nu plec fruntea!
– Care a fost cea mai mare bucurie a ta?
– Am fost fericită pentru fiecare premiu obţinut la festivaluri. Nu plec fruntea în faţa greutăţilor trecătoare. Cred în victoria coechipierilor – care mă sprijină din dragoste de ţară. Şi nu mă dezic de patria mea – România.
Comments are closed.