Victoria Ungureanu: "Românismul trăieşte în inimile noastre" | Ziua Veche
Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roIntalnirile ZV Întâlnirile ZV: Victoria Ungureanu – “Românismul trăieşte în inimile noastre”

Întâlnirile ZV: Victoria Ungureanu – “Românismul trăieşte în inimile noastre”

scris de Doru Dragomir
55 afisari

Născută la Ialoveni, în Republica Moldova, Victoria Ungureanu este o jurnalistă tânără şi ambiţioasă. La numai 23 ani are în palmares colaborări consistente, ce vorbesc de la sine despre calităţile sale: prezentatoare de ştiri la Radio LOLO, reporter şi editor de ştiri la prima revistă online pentru femei „PentruEa.md” din Republica Moldova, corespondent la Teleradio-Moldova, editor de ştiri la portalul Moldova.ORG şi reporter voluntar la Jurnal TV, la Radio Chişinău, reporter şi editorialist voluntar la ziarul Literatura şi Arta, scrierea unor articole după participarea la evenimente organizate de Societatea pentru refugiaţi, voluntar în cadrul grupului ”European Leadership Academy”, proiectul ”Dăruieşte un zâmbet”.

Victoria Ungureanu

A primit recent Diploma de excelenţă pentru performanţe excepţionale obţinute pe parcursul anilor de studii 2009-2012, în cadrul Facultăţii de Limbi Străine şi Ştiinţe ale Comunicării, specialitatea Jurnalism. Spiritul special ce o caracterizează se confirmă şi în dialogul următor.

Cea mai mare motivaţie

– Ţi-am urmărit ascensiunea ca jurnalistă. Ce anume te motivează să te implici în atât de multe activităţi şi ce a devenit jurnalismul pentru tine?

Numesc această evoluţie mai degrabă un început şi nici pe departe nu cred că am reuşit să fac ceva remarcabil. Doar ceea ce îşi doreşte  orice tânăr jurnalist: să deţină puterea cuvântului. Şi ce te poate dezvolta mai mult decât experienţele, comunicarea şi poveştile oamenilor despre care scrii? Cea mai mare motivaţie a mea este ziua de mâine. Îmi spun mereu că e loc de mai bine şi că acel bine mi-l pot construi doar prin propriul efort. Ştiu că nimeni nu va ajunge să lupte vreodată pentru visele mele, cea care trebuie să lupte sunt eu. Iar eu am vise şi asta mă face atât de ambiţioasă şi dornică de noi descoperiri. Am început să-mi testez abilităţile încă din primul an de studiu neştiind multe dintre regulile presei. Au trecut 3 ani de atunci şi eu continui să joc pe terenul jurnalismului din Moldova, semn că mi-am ales profesia potrivită. Între timp, jurnalismul a devenit nu doar o sursă de venit, ci şi o lecţie de viaţă, pe care ajung să o învăţ de la oamenii despre care scriu.

Pentru Anim’est, la Bucureşti

– La ce lucrezi acum ?

De mai bine de o lună sunt studentă la Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism şi etichetez această experienţă ca fiind un început ce va genera alte începuturi. Cel puţin aşa îmi doresc şi când spun începuturi, nu mă refer la călătoria mea de la o instituţie media la alta. Mă refer la proiectele în care îmi doresc să fiu implicată. Pe lângă şcoală activez, în calitate de jurnalist, la o revistă online. Iar cea mai nouă realizare este că o animaţie a cărui scenariu l-am scris participă anul acesta la Festivalul Internaţional al Filmului de Animaţie Anim’est, la Bucureşti.

Mama, dorul şi patria

– Ai publicat, în cadrul unui concurs, pe pagina Forumului Internaţional al Jurnaliştilor Români, un text intitulat “Fiecare dintre noi poate lupta pentru continuitatea valorilor româneşti „.  Este o pledoarie pentru românism şi menţinerea spiritului românesc în Basarabia. Ce înseamnă astapentru tine, Victoria?

O relaţie culturală şi spirituală foarte strânsă! Nu văd România ca o şansă de emigrare spre Europa, aşa cum o percep, din păcate, mulţi dintre moldoveni. Oricum n-ar spune politicienii, oamenii de ştiinţă, cetăţenii din Moldova sau România, noi vorbim o limbă în care ne putem înţelege. Altfel cum aş fi ajuns să vă acord un interviu? Avem aceleaşi cuvinte în vocabularul sufletului: mama, dor şi patrie. Muzica, dansul, portul naţional, sunt puţinele dintre dovezile moştenite de la străbuni, care cântăresc mult, mult mai mult decât orice replică a unui politician. Identific românismul ca fiind ceea ce mereu ni se spune că nu avem şi că nu ne aparţine, dar care totuşi trăieşte în inimile noastre!

Uniţi spiritual

– Cum vezi viitorul legat de cele două state româneşti? Ce simt şi ce îşi doresc tinerii români din Basarabia?

Suntem tot mai aproape de a fi uniţi spiritual şi asta ne-o demonstrează cele câteva marşuri unioniste organizate, în acest an, la Bălţi, Cahul şi Chişinău. Nu cred că hotarele sunt cele care ne despart. Cea mai grea şi dureroasă despărţire fiind atunci când refuzi să îţi recunoşti apropiatul, aşa cum o fac mulţi dintre moldoveni! Nu vreau să-i acuz, pentru că sunt părinţii noştri, care au crescut într-un mediu în care românismul n-a fost pus în cea mai bună lumină. Schimbările continuă, chiar dacă sunt paşi mici, dar mari pentru o generaţie nouă, care a avut posibilitatea să cunoască, de pe băncile şcolii, care este adevărul istoric. Tinerii români din Basarabia îşi doresc să nu li se mai spună că mama, dorul şi patria, cuvinte rostite în limba română, nu sunt de fapt în limba română, ci într-o limbă inexistentă. Această generaţie este una liberă, echilibrată şi care nu tolerează minciuna!

Soarta Unirii

– Dincolo de factorii de decizie politică, crezi că soarta Unirii stă şi în mâinile tinerilor români de pe cele două maluri ale Prutului?

Da! Totul începe de la noi. Este lăudabil faptul că tinerii încearcă activ să promoveze românismul în Basarabia şi să organizeze astfel de marşuri unioniste, care sunt un strigăt sincer, răsunător şi convingător, ce spune : ”noi suntem români”. Aceşti tineri ne fac să nu uităm cine suntem şi de unde venim, chiar dacă mulţi dintre noi ne simţim români. Acest strigăt comun este unul necesar, în condiţiile în care, de cealaltă parte sunt grupuri, tot felul de partide, care acuză românismul. Soarta Unirii e în mâinile fiecăruia dintre noi, atât a românilor din România, cât şi a românilor din Moldova!

Visez de mică să trec Prutul

– Zilele acestea ţi s-a îndeplinit un vis, acela de a obţine o viză de şedere în România, pentru 60 de zile. Ce importanţă are viza aceasta pentru tine şi care ar fi „normalitatea”, în opinia ta, când vorbim de libertatea de a „trece Prutul” ?

A fost o adevărată bucurie, pentru că e prima mea vizită în România. Visez de mică să trec Prutul, să cunosc oameni, să simt ceea ce ştiu chiar şi de la distanţă şi anume faptul că suntem un singur popor. Mă simt dublu fericită, pentru că plec la Bucureşti, la un festival de film, acolo unde sunt invitată în calitate de participantă. Nu se întâmplă, pentru prima dată, când am o prietenie frumoasă cu românii de peste Prut, însă organizatorii evenimentului mi-au demonstrat încă odată că nu există limite culturale, când e vorba de Moldova şi România. Ce ţine de procedura obţinerii vizei, cred că ar trebui să aibă mai multă încredere în noi, mai ales cei care vrem să construim această punte culturală participând la astfel de festivale sau alegând să ne continuăm studiile în România. Am să fiu sinceră, poate s-a întâmplat doar în cazul meu, însă la Consulat s-au uitat la mine foarte îndoielnic, ca la un potenţial emigrant, întrebându-mă :”dvs. chiar aţi făcut un film?”. Dacă e să mă refer la etapele până la depunerea dosarului, pentru comoditatea cetăţeanului ar fi mult mai bine dacă programarea s-ar face online. Am întâlnit şi aici dificultăţi, fiind nevoită să sun o săptămână, zi de zi, până când să fie linia disponibilă şi să mi se răspundă. Şi ştiu că această experienţă o trăiesc majoritatea moldovenilor, care îşi doresc să obţină viza. Aici am să mai vin cu un exemplu, anul acesta mi-am dorit să fac masterul în România, însă pentru că persoana care m-a invitat a întâmpinat mai multe dificultăţi şi nu a putut să îmi trimită dovada domiciliului, am fost nevoită să renunţ la viză şi la ideea de a continua studiile, cel puţin pentru acest an. Şi aici cred că ar trebui să aibă mai multă încredere în noi, mai ales pentru că eu am menţionat că vreau să plec la studii. Poate am trăit această experienţă mai puţin plăcută pentru că era prima mea viză, aşa explică majoritatea moldovenilor care au o experienţa legată de obţinerea vizelor. Sunt fericită că totuşi mi-a reuşit, în mare parte, datorită organizatorilor festivalului de film.

Peste orice limită

– Ai scris pe blogul tău :” Când începi să lupţi cu renunţările la vis, atunci toate joacă dansul în favoarea împlinirii acestuia.” Care este visul Victoriei Ungureanu?

Visul meu este să muncesc cu jurnalişti şi pentru presa din afara Republicii Moldova. Vreau să trec peste orice limită, hotar sau barieră şi să cunosc bucătăria media, de exemplu, din România. Fraza citată de dvs. a fost inspirată din propria experienţă. Foarte des tot ce mi se întâmplă este încă o confirmare în favoarea drumului ales.

Libera

– Ce a însemnat pentru tine blogul tău „Libera”? Dincolo de libertatea personală am senzaţia că numele blogului are conotaţii mai profunde, luând în considerare istoria Basarabiei şi dragostea ta faţă de tot ce înseamnă român, românesc, românitate.

Mi-am botezat blogul fără ca să mă gândesc prea mult la semnificaţia care se ascunde în spatele numelui acestuia. Poate să sune banal, însă acum 3 ani în urmă, când blogosfera în Republica Moldova nu era atât de activă, ”Libera” s-a născut din întâmplare. Între timp a devenit unica mea cale de exprimare, cu adevărat liberă, când e vorba de tot ce este românesc. ”Libera” mi-a deschis foarte multe uşi, fie ele şi virtuale. Feedback-ul pe care l-am primit de la cititorii mei m-a încurajat foarte mult, chiar dacă şchiopătam la capitolul gramatică şi exprimare. Nici acum nu sunt de nota 10, dar mereu tind spre perfecţiune. Cel mai important este să accepţi criticile, să recunoşti greşelile şi să înveţi, să înveţi şi iarăşi să înveţi. Asta încerc eu să fac.

Redescoperă Moldova”

– De ce ai iniţiat proiectul „Redescoperă Moldova” ?

Nu am fost iniţiatoare, ci participantă! Vă înţeleg de ce mă includeţi în lista iniţiatorilor, pentru că am oferit mai multe interviuri şi-am făcut mai multe relatări pentru radioul naţional. Astfel, am vrut să promovez nu doar proiectul, dar şi faptul că în Moldova dacă se vrea şi se caută, atunci cu adevărat se găseşte ceva de văzut. ”Redescoperă Moldova” a fost un proiect care a dorit să promoveze turismul local şi să le demonstreze moldovenilor că, în weekend, pot vizita şi alte locuri pitoreşti, cu o importanţă istorică la nivel naţional şi internaţional, decât râul de la marginea satului. Pe lângă asta, acest proiect a avut ca public ţintă şi românii de peste Prut, cei ce ne-au citit impresiile – de pe blog. Mai ales pentru că au participat şi doi bloggeri din România.

Matematica sentimentelor sincere

– Care sunt valorile fundamentale ale Victoriei Ungureanu? Cum ai defini patriotismul?

Într-o discuţie cu unii cetăţeni, chiar am ajuns la o polemică despre valorile noastre. Le spuneam că pentru mine valoare este tot ceea ce a rezistat în timp, cum sunt tradiţiile, limba, istoria. Sigur, au încercat să mă convingă că nu e aşa, însă nu le-a reuşit. Patriotismul este matematica tuturor sentimentelor sincere şi dezinteresate faţă de moştenirea patriei noastre. Şi cel mai important, să ştii, să respecţi şi să iubeşti trecutul ţării. Abia atunci îţi respecţi strămoşii, ştii cine eşti şi în ce limbă vorbeşti.

Adevărul este bine mascat

– Într-o lume feroce şi bântuită de superficialitate, interese, bani şi manipulare, cât de greu este să spui adevărul, ca jurnalist şi cât te „costă” asumarea acestei responsabilităţi?

Am să fiu sinceră, mă simt un jurnalist liber doar pe blogul meu ”Libera”, pentru că politica editorială, dacă e să fac o conexiune cu presa, este definită printr-un cuvânt – libertate. Mai sunt câteva site-uri pentru care scriu şi mă simt jurnalist, chiar dacă sunt considerat blogger. Din păcate sau din fericire, în prezent nu activez la o instituţie media, unde aş avea posibilitatea să lucrez cu teme politice. Însă am o altă responsabilitate, şi anume aceea de a descoperi şi de a scrie povestea de succes a femeilor, care sunt un exemplu de conduită în faţa greutăţilor din ţară. Iar dacă revin la riscurile ce ţi le asumi activând la o instituţie media, după ce am deschis uşile mai multor redacţii, pot spune ferm: libertate absolută în presă nu există. Adevărul, mai ales când e vorba de politică şi politicieni, este bine mascat!

– Dragă Victoria, îţi mulţumesc frumos pentru confesiunea ce confirmă opţiunile fundamentale ale generaţiei tale, de români ce vor trăi, probabil, clipa reunificării naţionale. Fie ca tu să ai şansa de a relata, în direct, acel moment firesc, aşteptat, posibil a fi materializat în următorii cinci ani.

4 comentarii

Tury 01-10-2012 - 20:18

Tot respectul pentru tânăra Victoria!

jan dinu 02-10-2012 - 19:17

Chiar shi EA poate fi o regina …..!-:))))
JD-USA

utzu 02-10-2012 - 18:38

Felicitări şi succes în continuare!
Vă mulţumim pentru astfel de articole!

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult