Adevărul istoric cu privire la Mareşalul Ion Antonescu | Ziua Veche
Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roIntalnirile ZV Jipa Rotaru despre adevărul istoric cu privire la Mareşalul Ion Antonescu

Jipa Rotaru despre adevărul istoric cu privire la Mareşalul Ion Antonescu

scris de Ion Petrescu
12 afisari

Prof. univ. dr. Jipa Rotaru a acordat un interviu cotidianului Ziua Veche despre Mareşalul Ion Antonescu.  La cei  70 de ani, istoricul şi comandorul în rezervă Jipa Rotaru este mărturia vie a unui mod lucid de raportare, la memoria Mareşalului ce a condus România în cei mai grei ani de război, din veacul trecut.

Unde sunt idealurile naţionale?

 
 
 

Jipa Rotaru despre Adevărul istoric cu privire la Mareşalul Ion Antonescu

Ion Petrescu- Ce mai înseamnă, în România de azi, un recurs constant, obiectiv, la cunoaşterea istoriei naţionale, în general şi a celei militare în special?

 

Jipa Rotaru – Întrebarea e  extrem de dificilă. În condiţiile în care banul reprezintă etalonul tuturor valorilor societăţii şi globalizarea a devenit unic obiectiv al forţelor politice româneşti, nu se mai poare vorbi de recursul la istorie şi la valorile tradiţionale. În contextul în care, în calitatea de cetăţean, dascăl sau pur şi simplu român ai îndrăzni să atragi atenţia cuiva că raportarea la trecut reprezintă totuşi o obligaţie absolută pentru a-ţi însuşi prezentul şi  a încerca o eventuală prospectare a  viitorului, devii desuet şi rişti să fii tratat ca un paria, sau ca un inadaptabil. Şi atunci stai şi te întrebi unde sunt idealurile naţionale atât de puternic amprentate într-o vreme nu prea îndepărtată, în care recursul la istoria neamului reprezenta un fundamental punct de referinţă aproape pentru toţi fiii naturali sau adoptivi ai acestei naţii. După o viaţă pusă numai din pasiune în slujba muzei Clio, răspunsul nu poate fi altul decât acela că încă mai sper într-o revitalizare a spiritului  onest, cinstit, al tuturor celor care, chiar sub presiune, mai pot gândi româneşte. Că deocamdată recursul la istorie rămâne un deziderat absolut îndepărtat, este de netăgăduit. Istoria a rămas în afara obligaţiilor de studiu ale copiilor şi tinerilor noştri. Şi cel mai grav, chiar în instituţiile militare de învăţământ, unde, prin tradiţie, ar trebui să se facă educaţie patriotică, istoria naţională şi mai ales cea militară este scoasă  din planurile de învăţământ. Bine că se predă în schimb istoria holocaustului şi cea a comunismului! Este o mare ruşine şi probabil că vinovaţii pentru acest adevărat atac la fiinţa naţională vor plăti curând.

Nu pot să nu-mi amintesc acum cu câtă pasiune şi dragoste de neam colectivul catedrei de Istoria poporului român, din Academia Militară – din care am avut onoarea să fac parte -,  aborda temele de istorie naţională, evidenţiind în faţa studenţilor  noştri, la cursuri sau la seminarii, reperele  acestui neam oropsit, aşezat în „poarta furtunilor” precum: vechimea, permanenţa pe aceste meleaguri frământate de nenumărate războaie duse între marile imperii ale vremii, în diferite epoci istorice, cu consecinţe dintre cele mai grave pentru noi, românii, care nu am manifestat niciodată tendinţe expansioniste acaparatoare, ci am luat arma în mână numai atunci când fiinţa naţională ne-a fost pusă în pericol; continuitatea – lupta neîncetată pentru apărarea fiinţei naţionale şi pentru eliberare socială, obiective multimilenare ale unui popor paşnic şi iubitor de Dumnezeu şi dreptate. Că ne-am îndeplinit atunci şi în acele condiţii mult mai vitrege decât acum menirea, este de netăgăduit şi o demonstrează însăşi raportarea  ofiţerilor de atunci, mai tineri, la valorile pe care noi le susţineam. Viaţa de zi cu zi ne convinge că acest lucru n-ar mai fi posibil astăzi, când sistemul de valori este inversat. Rămân la convingerea că va mai curge multă apă pe Dunăre până ce ne vom regăsi în aceeaşi matcă. Dumnezeu fie cu noi!

Ion Antonescu şi-a onorat, cu conştiinciozitate, toate îndatoririle

I.P.- Care este motivaţia focalizării propriilor cercetări, în arhivele istorice, pe perioada în care Conducătorul Statului era Mareşalul Ion Antonescu?

J.R.–  Resorturile declanşatoare ale predilecţiei mele, pentru cercetarea perioadei celei mai negre din istoria noastră naţională se leagă nemijlocit de cunoaşterea şi înţelegerea personalităţii care a avut curajul să-şi asume răspunderea conducerii ţării şi a armatei sale în acea etapă, când toţi liderii politici, poate cu excepţia Conducătorului Mişcării Legionare, refuzau cu abilitate implicarea în conducerea statului. Este vorba de generalul şi apoi mareşalul Ion Antonescu, cel ce a fost chemat la începutul lunii septembrie 1940 de un rege corupt şi compromis, Carol al II-lea, să preia conducerea statului.

Documentarea în Arhivele Militare de la Piteşti, în vederea elaborării tezei de doctorat, din anii ′80, mi-a facilitat un contact direct cu un noian de documente originale referitoare la viaţa şi cariera mareşalului. Eu însumi militar de carieră prin convingere şi pasionat de istoria militară, căutam ca orice tânăr ofiţer modele. În anii de început ai carierei, m-am oprit ca mai toţi colegii mei la personalităţile militare care ne-au îndrumat paşii, ofiţerii profesori sau comandanţi. Atunci când am avut însă şansa de care am amintit, de a studia cariera de excepţie a Mareşalului, el a devenit pentru mine mai mult decât un model, un ideal. Dacă la început îl descopeream întâmplător, etapă cu etapă, în documentele colbuite de arhivă, încet – încet am început să-l caut tot mai insistent în lucrări de specialitate. Trebuie să mărturisesc că am  fost determinat la un studiu profund al personalităţii Mareşalului şi de dumneavoastră, cei ce îmi eraţi ofiţeri – elevi, prin anii ′ 82-88. Şi iată de ce. Conform rigorilor  învăţământului din Academia Militară, din acei ani, noi, profesorii, în preziua seminariilor trebuia să asigurăm după-amiaza, ore de consultanţă la cabinetul de istorie. Cum ofiţerii-elevi nu prea se îmbulzeau să vină la cabinet, mergeam noi prin clase. În acest context mi s-a întâmplat de nenumărate ori să fiu întrebat despre personalitatea şi cariera militară a lui Ion Antonescu. Sigur că în  programa de învăţământ nu aveam asemenea teme.

Interesul manifestat  de ofiţerii-elevi, cadre militare tinere, viitorii comandanţi şi stat-majorişti, m-au determinat să trec peste rigorile unei tematici închistate şi să prezint destul de amănunţit, atât la consultaţii, cât şi la prelegeri şi seminarii, adevărul istoric cu privire la Mareşal, dar şi la acea perioadă grea din istoria României precum subiectele: pactul Ribbentrop-Molotov; rapturile teritoriale din vara anului 1940, România stat naţional legionar, participarea armatei române  alături de cea germană la campania din Est, împotriva Uniunii Sovietice, pentru eliberarea teritoriilor naţionale răpite ş.a., subiecte tabu în istoriografia perioadei.

A fost necesar să apelez la  surse cu totul clandestine, în acele vremuri pentru a mă documenta. Utilizam şi acele „fonduri speciale”, dar şi  fotocopiile unor lucrări apărute în străinătate, sau retrase de pe piaţă, a doua zi, după ce ajungeau în librării. Atunci am luat contact cu  opera generalului Platon Chirnoagă, cea extraordinar de vastă, editată de Iosif Constantin Drăgan, cu tomurile regretatului Aurică Simion,  ale lui Gheorghe Barbul, N. Creţianu, şi cu unele memorii ale personalităţilor militare de excepţie din anii războiului. Toate acestea mi-au fost de un nepreţuit sprijin în înţelegerea, la adevărata lor valoare, a personalităţilor unor mari comandanţi, între care Mareşalul Ion Antonescu predomina prin patriotism, curaj, capacitate de muncă,  inteligenţă şi dăruire exemplară, calităţi ce i-au permis să urce, pas cu pas, toate treptele ierarhiei militare, de la sublocotenent la mareşal.

În funcţiile îndeplinite, de la comandant de secţie (pluton), la comandant suprem al armatei române (în vreme de război), Ion Antonescu şi-a onorat, cu o conştiinciozitate demnă de invidiat, toate îndatoririle, devenind pentru toţi, atunci şi acum, unul dintre cele mai strălucite exemple de înalt profesionalism, corectitudine, camaraderie, dăruire, disciplină şi ordine militară. Abia descoperind toate acestea, lucruri pe care le-am valorificat pe deplin în lucrările publicate după 1990, înţeleg acum că acea focalizare a propriilor cercetări pe perioada istorică 1940-1944 şi pe  personalitatea Mareşalului nu a fost întâmplătoare. Aceste resorturi m-au determinat ca atunci când, prin anii ′90, se constituia Liga Mareşal Ion Antonescu (la numai câţiva ani după apariţie fiind distrusă de o neghioabă ordonanţă  de urgenţă semnată Adrian  Năstase) în timp ce unii dintre colegi se eschivau înscrierii în ligă, eu să  fiu ales prim vice-preşedinte a acelei organizaţii şi să mă pun în slujba propovăduirii personalităţii Mareşalului, cu toate laturile acesteia, model de conduită pentru oricare dintre cei ce s-au consacrat sau se dedică nobilei cariere militare.

“Ce mai este cu putinţă de salvat din Coroană, din ordine şi graniţe”

I.P – Încredinţarea, pe 5 septembrie 1940, a principalelor prerogative regale, de către Regele Carol al II-lea al României, generalului  Ion Antonescu, care, a doua zi, l-a obligat să abdice, constituia atunci singura soluţie de salvare a statului român?

J.R.– Au curs tone de cerneală, mai ales după 1990, în legătură cu evenimentele de la începutul lunii septembrie 1940. Situaţia internă a ţării fiind grav afectată de cedările teritoriale, în faţa pretenţiilor expansioniste ale Rusiei Sovietice, Ungariei horthyste şi Bulgariei monarho-fasciste, Carol al II-lea este nevoit să-l cheme pe cel mai înverşunat adversar al său, generalul Ion Antonescu, încredinţându-i conducerea guvernului şi a ţării prin atribuirea unora dintre prerogativele regale, în funcţia de Conducător al Statului. Vezi decretele regale 3051, 3052, 3053 din 5 septembrie 1940, în Monitorul Oficial p.I-a, nr.205/ 5 septembrie 1940 şi publicate parţial de mine în Ion Antonescu.Cariera militară, încă din 1993. Odată cu abdicarea regelui Carol al II-lea şi încredinţarea tronului fiului său Mihai I, pentru a restabili ordinea şi fiind confruntat cu refuzul partidelor istorice de a i se alătura la guvernare, generalul Ion Antonescu a fost nevoit să accepte să împartă puterea cu Mişcarea Legionară, decretând, la 14 septembrie, România Stat Naţional-Legionar.

Primele măsuri întreprinse de Conducătorul Statului, chiar înainte de formarea noului guvern cu legionarii, erau destinate să consolideze situaţia internă a statului şi să salveze ţara. Prin justeţea şi profunzimea lor, acestea veneau să întărească convingerea că, într-adevăr, în condiţiile date, soluţia chemării generalului Antonescu a fost salvatoare pentru neamul românesc. Prin fermitatea cu care Ion Antonescu a abordat, încă din primele ore, problemele fundamentale ale salvării stabilităţii ţării, el şi-a atras adeziunea tuturor forţelor  politice, cu excepţia P.C.d.R., care era, după cum  se ştie, obedient Moscovei şi Internaţionalei a III-a încă.

El însuşi adept şi sprijinitor al  necesităţii „schimbării sistemului” – evident era vorba de regimul politic al dictaturii regale, care dusese ţara în pragul catastrofei, Ion Antonescu îi scria regelui, după ultimatumul şi raptul sovietic din iunie 1940: „Ţara care simte, ţara care vede, ţara care presimte, ţara toată este consternată şi în panică (…). Trebuie schimbat imediat sistemul şi oamenii. Dacă Majestatea Ta nu va apleca nici în acest ceas suprem urechile la durerile neamului, prăbuşirea totală, prăbuşirea iremediabilă – cu tot cortegiul ei sinistru de crime şi distrugeri – va urma. Am prevenit ani de zile, în scris şi verbal şi guvernele şi şefii militari răspunzători, şi pe Majestatea Ta că va veni catastrofa de azi. Am fost însă socotit răzvrătit şi lovit ca atare”, pentru ca în finalul scrisorii, trecând peste toate nedreptăţile şi suferinţele, să se pună la dispoziţia ţării, încercând să salveze ce se mai poate salva. „În faţa catastrofei am uitat totul. Sunt gata să dau concursul, dar la atitudine cinstită trebuie să mi se răspundă cu atitudine cinstită. Nu mă voi răzbuna pe nimeni. Voi încerca numai să salvez ce mai este cu putinţă de salvat din Coroană, din ordine şi din graniţe”.

Poate că şi aceste slove pornite dintr-o profundă dragoste de neam, lăsând de o parte propria-i fiinţă, l-au determinat pe Carol al II-lea să-l aducă pe general de la  Mănăstirea Bistriţa, unde se afla cu domiciliu forţat, şi să-i încredinţeze conducerea statului.

Măsurile adoptate de General, în prima săptămână de după preluarea puterii. precum şi comunicatele sau apelurile adresate populaţiei şi armatei aveau să-i atragă adeziunea compatrioţilor, creându-i imaginea salvatorului naţional. Din cele mai variate zone i se arăta aprecierea, recunoştinţa şi încrederea că va salva ţara. Ca şi în zilele noastre, unii o făceau din oportunism, mulţi însă din convingere. Unele mesaje veneau dinspre lumea intelectualilor de marcă, o parte chiar foşti susţinători ai dictaturii regale, altele dinspre întregi categorii sociale. În toate situaţiile, cei ce i se adresau  – după cum se semnala în numeroasele note informative ale  S.S.I. – îl încredinţau pe Ion Antonescu de sprijinul lor, în greaua sarcină pe care şi-a asumat-o, de a salva ţara şi neamul.

Din prima categorie este emblematică atitudinea marelui savant Nicolae Iorga, despre care S.S.I. afirma: „Domnul profesor Iorga înţelege să dea concursul nelimitat d-lui general Ion Antonescu; în acest sens, a dat dispoziţiuni intimilor săi, cerându-le să susţină şi să ajute pe noul conducător al statului la opera de redresare a Ţării, cu condiţia însă, ca acesta să nu se bazeze, în guvernarea sa, numai pe Mişcarea Legionară”.

În multe note ale S.S.I. şi rapoarte ale Poliţiei şi Siguranţei sunt consemnate poziţiile adoptate de baza societăţii, muncitorii, care, în unanimitate îşi  manifestau părerea că „acţiunea de guvernare ce va întreprinde  dl. general Antonescu va fi de mare prestigiu naţional şi va aşeza administraţia ţării pe baze noi”. De altfel, aşa cum sublinia şi presa vremii, „Populaţia din toate structurile sociale a primit cu mare speranţă de mai bine, venirea d-lui general Ion Antonescu la conducerea statului, apreciind că domnia sa este ultima rezervă pe care o avea Ţara în actualele împrejurări, de aceea se aşteaptă cu mare nerăbdare constituirea noului guvern şi măsurile ce urmează a se lua.”

Într-un asemenea consens, cu întreaga naţiune (reamintim cu excepţia comuniştilor şi a simpatizanţilor lor), s-au pronunţat şi conducătorii partidelor istorice, Iuliu Maniu şi Constantin Dinu Brătianu, chiar dacă se aflau în opoziţie.

Adaug doar că – prin preluarea puterii de către Ion Antonescu – şi pe plan extern poziţia ţării a fost consolidată. Măsurile ferme enunţate de General şi semnarea Pactului Tripartit, au asigurat menţinerea stabilităţii, în condiţiile în care state mai mari şi mai puternice cădeau, rând pe rând, sub ocupaţia fascistă.

Generalul Ion Antonescu a salvat ţara de la pieire, iar drept recunoaştere a fost executat ca „vinovat de dezastrul ţării şi criminal de război”.

“V-o cere neamul, Regele şi generalul vostru!”

I.P –  Ce legitimitate mai are azi ordinul “Ostaşi, vă ordon: Treceţi Prutul!”? După eliberarea Basarabiei, era practic posibilă oprirea trupelor române la Nistru?

 
 
 

Maresalul Ion Antonescu

Maresalul Ion Antonescu

J.R.

– Privind legitimitatea de azi a ordinului Ostaşi, vă ordon treceţi Prutul, cred că, vrând-nevrând, trebuie să fim de acord că Preşedintele României, Traian Băsescu, a dat în această vară cel mai potrivit răspuns, atunci când, la o emisiune în direct, pe un post naţional de televiziune, afirma răspicat  că împărtăşeşte întrutotul valabilitatea acestui ordin şi apreciază hotărârea şi determinarea cu care Ion Antonescu (care a fost executat drept criminal de război în timp ce regele punea ţara la dispoziţia Rusiei Sovietice) a acţionat, iar dacă    astăzi  ar fi pus în  aceleaşi condiţii, să dea un asemenea ordin, nu ar ezita nicio clipă să o facă.

Este un răspuns pertinent, la care subscriu, nu înainte de a reaminti majoritatea pasajelor cuprinse în document, pentru că  numai în integralitatea lui, acest ordin ne trimite, din nou, la personalitatea de excepţie a celui ce l-a conceput, l-a adresat din  trenul Patria, garat la Piatra Neamţ, armatei şi întregii naţiuni, în noaptea de 21 iunie 1941.

Prin cuvinte simple, pe înţelesul fiecărui oştean, încărcate însă de patriotism, generalul Ion Antonescu cerea militarului român, de la general la soldat, să pornească la luptă pentru a zdrobi  duşmanul din răsărit şi miazănoapte, să dezrobească, din jugul bolşevismului, pe fraţii cotropiţi şi să reîmplinească, în trupul ţării, glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali ai Bucovinei.

„Ostaşi – îşi încheia Comandantul de căpetenie al Armatei, ordinul – să luptaţi pentru gloria neamului; să  muriţi pentru vatra părinţilor şi a copiilor voştri; să cinstiţi prin vitejia voastră amintirea lui Ştefan cel Mare  şi a lui Mihai, a martirilor şi eroilor  căzuţi în pământul veşniciei noastre cu gândul ţintă la Dumnezeu; să luptaţi pentru dezrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieţii şi căminelor batjocorite de păgânii cotropitori; să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi nedreptatea. V-o cere neamul, Regele şi generalul vostru!”

Prin asemenea nobile obiective vizând refacerea teritorială şi  apărarea identităţii naţionale, la fel de preţioase azi ca şi atunci, ordinul Generalului Ion Antonescu ar trebui să fie afişat în instituţiile noastre politice şi administrative.

Personal, în anul 1990, îndeplinind o funcţie importantă în nou intitulata Academie de Înalte Studii Militare, am reuşit să determin comanda de atunci a instituţiei să afişăm în aulă, pe partea dreaptă a scenei, bustul regelui Carol I, iar în stânga bustul Mareşalului Ion Antonescu şi un scurt citat din ordinul de zi. Din păcate, după sclerozata ordonanţă a lui Adrian Năstase, un alt „român patriot” ajuns în capul oştirii, pe funcţia pe care o îndeplinea cândva,  cu atâta dăruire şi răspundere, generalul Ion Antonescu, a ordonat, iar noua comandă a Academiei de Înalte Studii Militare, spre ruşinea ei, l-a executat pentru a doua oară pe Mareşal, dând jos şi bustul şi citatul amintit. Iată de ce e necesar, mai mult ca oricând să ne raportăm, prin tot ceea ce întreprindem, la ce a avut mai bun de-a lungul istoriei acest neam şi nu la cozile de topor de genul celor mai sus amintite.

Cât priveşte cea de-a doua întrebare, socot că trecerea Nistrului de către Armata Română şi continuarea războiului alături de armta germană a fost magistral explicată de Mareşal la procesul său: „Când o ţară se găseşte în război, armata acestei ţări trebuie să meargă până în fundul pământului , ca să câştige războiul. Este unul din  principiile capitale care s-au aplicat de la romani până-n ziua de azi. Căutaţi în istoria războaielor, la toate popoarele, în toate secolele şi veţi vedea că nimeni nu se opreşte cu armata la frontieră, ci merge mai departe, căutând să distrugă armata inamică. Aşa a făcut Scipione, care a dus armata până la distrugerea Cartaginei, aşa a făcut Napoleon, care a pătruns până în centrul Rusiei, aşa a făcut Alexandru al Rusiei, care a mers până la Paris”.

Ce frumoasă lecţie de istorie, a artei militare, ţinută în faţa unui complet de judecată incapabil să o priceapă! Asemenea principii generale de ducere a războaielor, mai ales a celor de coaliţie, sunt cunoscute şi de ultimul sublocotenent, aşa încât sunt stranii luările de poziţie, din zilele noastre, ale unor pseudo-istorici, care afirmă, pe micul ecran, că ei  socot ordinul Mareşalului, de trecere a Nistrului, drept una dintre greşelile acestuia. Este tot atât de adevărat că, în epocă, şi reprezentanţi ai partidelor istorice, Iuliu Maniu şi Constantin Dinu Brătianu în special, au  criticat trecerea Nistrului, departajându-se de poziţia oficială, pe care o adoptaseră la intrarea ţării în război, de sprijinire a Mareşalului în opera de refacere a unităţii naţionale cu arma în mână.

Pentru Ion Antonescu, întreruperea sau suspendarea acţiunilor militare, înainte ca adversarul să fi fost înfrânt, era de neconceput, cu atât mai mult cu cât uriaşul potenţial de care continua să dispună Uniunea Sovietică şi după loviturile primite în faza iniţială a războiului, lăsa să planeze dacă nu ameninţarea, oricum incertitudinea asupra frontierei estice a României. Oprirea acţiunilor militare era socotită de Conducătorul Statului nu numai ca o greşeală militară, dar şi una politică, deoarece o asemenea acţiune ar fi creat tensiuni în raporturile româno-germane, ceea ce ar fi pus în primejdie politica Mareşalului de refacere a patrimoniului naţional.

Nu intrăm în detalierea argumentaţiei continuării războiului dincolo de frontiera naţională de la Est; reamintim doar că a făcut-o la timp Mareşalul însuşi, în scrisorile de răspuns adresate lui Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu, în iarna anului 1942, ca replici la depeşele acestora, prin care îl învinuiau pe Antonescu pentru ordinul dat armatei române de trecere a Nistrului în toamna lui 1942.

La 23 august 1944, Regele Mihai a pus ţara, cu bună ştiinţă, la dispoziţia URSS

I.P – Care este opinia dumneavoastră în legătură cu cele întâmplate la 23 august, 1944, în Bucureşti?
J.R.– Despre evenimentele       petrecute la 23 august, în România, s-a publicat o literatură istorică extrem de bogată şi variată. Ilustrul nostru specialist în domeniu, domnul profesor Gheorghe Buzatu a inventariat, până în anul 2006, peste l0.000 de titluri demne de luat în consideraţie. Abordările, diferite, dar deseori complementare, au cuprins variile planuri politico-diplomatice, militare, economice, ideologice şi propagandistice ale evenimentului. Majoritatea studiilor insistă însă pe consecinţele strategice ale evenimentului.

Personal am publicat mai multe studii pe această temă, susţinând adevărul de necontestat al scurtării cu 6 luni a măcelului mondial prin întoarcerea armelor şi realinierea României la Naţiunile Unite începând cu 24 august 1944. De altfel, este locul să ne reamintim că însuşi Hitler evalua actul românesc de la 23 august ca una dintre cele trei mari crize ale ultimilor doi ani de război, după debarcarea din Normandia, la 6 iunie 1944 şi pierderea Grupului de Armate german „Centru” din Polonia. Pe baza studiului şi a analizei întreprinse, am ajuns la concluzia, pe care am exprimat-o în nenumărate lucrări, că trecerea Românie, dintr-o alianţă în cealaltă, a provocat mutaţii fundamentale în raportul de forţe dintre cele două tabere beligerante precum: pierderea de către Germania a sud-estului Europei şi a Balcanilor; deschiderea liniei Dunării pentru înaintarea Armatei Roşii; încetarea aprovizionării economiei de război a celui de-al III-lea Reich cu o materie primă strategică vitală – petrolul românesc.

Din  păcate, pentru societatea românească, actul de la 23 august nu a fost decât o lovitură de stat,  care a reprezentat anticamera unui lung şir de suferinţe şi nedreptăţi politice, economice, militare, teritoriale, demografice etc. Deschiderea a noi arhive româneşti sau străine (în special cele ruseşti, ex-sovietice) facilitează extinderea perspectivei de cercetare a condiţiilor concrete ce au înlesnit actul de trădare al regelui şi camarilei faţă de propria ţară şi conducătorul ei în funcţiune – Mareşalul Ion Antonescu. Este de acum pe deplin demonstrat, prin cercetările şi opera vastă a unor nume de prestigiu în ale istoriografiei româneşti contemporane, precum   academician Florin Constantiniu, academician Dinu C.Giurăscu, profesor Gh.Buzatu, profesor Ion Scurtu, general (r.) Nicolae Ciobanu, colonel (r.) Alessandru Duţu ş.a. că ordonând arestarea Conducătorului Statului şi a principalilor săi colaboratori, pe motiv că refuză semnarea necondiţionată a armistiţiului cu puterile aliate, în după-amiaza zilei de 23 august 1944, Regele Mihai a pus unilateral, cu bună ştiinţă, ţara cu întregul ei potenţial uman şi material la dispoziţia Rusiei Sovietice.

Complotul urzit de camarila regală şi pus în aplicare de un rege imatur s-a săvârşit, după cum se ştie, cu acordul şi în cârdăşie cu conducerile partidelor istorice. Iuliu Maniu, Dinu Brătianu, Ion Mihalache, Constantin Titel Petrescu, dar mai ales  George Brătianu au devenit astfel complici la un act de profundă trădare naţională, iar răsplata istoriei pentru aceştia a fost pe măsură: aproape toţi şi-au găsit sfârşitul în groaznicele temniţe comuniste.

Şi nu asta a fost consecinţa cea mai gravă a actului de trădare de la 23 august 1944, ci ocupaţia brutală a ţării de către Armata Roşie şi declanşarea procesului de comunizare forţată, care avea să arunce România, pentru aproape o jumătate de veac, în negura comunistă.

Jertfa de sânge a ostaşului român

I.P – În fiecare an, la Carei, pe 25 Octombrie se depun, de către oficiali civili şi militari, coroane de flori. Ce semnificaţie mai are azi acea clipă, din anul 1944?

J.R.– 25 octombrie 1944 rămâne un moment de referinţă în istoria neamului românesc. În acea zi, ostaşii noştri, participând de acum la zdrobirea fascismului germano-ungar alături de noii aliaţi, au reuşit, după lupte grele, să elibereze ultimele brazde ale pământului strămoşesc, cotropit în vara anului 1940 de Ungaria horthystă, cu sprijinul direct al Germaniei naziste şi Italiei fasciste.

Semnificaţia zilei de 25 octombrie este mult mai profundă decât o prezintă, în ultimii ani, unii jurnalişti. Ea nu reprezintă doar aniversarea zilei de naştere a regelui Mihai, ci, mai ales, jertfa de sânge a ostaşului român, în grelele lupte duse în toamna anului 1944, pentru eliberarea părţii de nord-vest a ţării.

Încă din 9 septembrie, Armata 4 română, iniţial doar cu forţele proprii, apoi în cooperare cu trupele sovietice, intrate între timp în dispozitivul de luptă în Transilvania, a trecut la contraofensivă respingând trupele hitleristo-horthyste dincolo de râurile Mureş şi Arieş, între oraşele Târgu Mureş şi Turda. Ostaşii români şi-au dovedit din plin eroismul în luptele înverşunate de pe Dealul Sângeorgiului, la Oarba de Mureş, Câmpia Turzii şi pe Valea Arieşului.

Cu aceeaşi impetuozitate a fost eliberat Clujul la 11 octombrie şi s-a declanşat ofensiva în Poarta Someşului. Au fost zdrobite succesiv rezistenţele opuse de inamic în Munţii Meseş, iar la 20 octombrie, diviziile române au luat contact cu o altă poziţie de apărare, organizată de inamic pe aliniamentele Carei şi Satu Mare. Pe această poziţie, trupele române au fost oprite până în dimineaţa zilei de 25 octombrie 1941, pentru a închina eliberarea ultimei brazde a teritoriului naţional regelui Mihai, comandant de căpetenie al armatei. Printr-o manevră dublu învăluitoare executată de Corpul 6 armată, combinată cu un atac frontal executat de unităţi din Divizia 9 infanterie, în numai câteva ore a fost eliberat oraşul Carei, iar Divizia 11 infanterie, împreună cu Divizia 133 sovietică au eliberat oraşul Satu Mare. În aceeaşi zi, Armata 4 română a depăşit frontiera de stat a României, angajând acţiuni militare pentru eliberarea Ungariei.

25 octombrie rămâne astfel consacrată drept Ziua Armatei Române.

Măsuri de actualitate şi în zilele noastre

I.P – Este suficientă nostalgia, după fermitatea lui Ion Antonescu,  pentru recursul, fie şi pe termen scurt, la o soluţie manu militari, în vederea  restartării încrederii, astăzi aparent anesteziată, la nivelul naţiunii române?

J.R.Vă reamintesc măsurile adoptate de Generalul  Ion Antonescu, în primele zile după preluarea puterii, înainte de formarea noului guvern. Acestea au fost îndreptate împotriva susţinătorilor dictaturii regale, începând cu Carol II şi a unor instituţii pe care se baza fostul rege. 

Apoi, Ion Antonescu a lansat o proclamaţie, mai multe apeluri şi comunicate către populaţie; l-a înscăunat pe tron pe noul rege Mihai I şi a adus-o în ţară pe regina-mamă, a impus un nou statut dinastiei; a organizat o reculegere generală pentru pierderea Transilvaniei de Nord-Est; a instituit controlul averilor foştilor demnitari; a desfiinţat Straja Ţării; a organizat controlul fondurilor întrebuinţate pentru înzestrarea armatei; a desfiinţat Partidul Naţiunii şi Gărzile Naţionale ale acestuia; a instituit Comisia pentru cercetarea modului cum au fost judecate procesele politice în ultimii 8 ani şi pentru sancţionarea magistraţilor vinovaţi; a scos din armată 11 generali carlişti;  a  desfiinţat Consiliul de Coroană; a constituit Comisia pentru controlul concesiilor miniere ş.a.

Unele dintre măsurile enunţate sunt de actualitate şi în zilele noastre. Aplicate corespunzător, în noua conjunctură, ar duce şi acum la salvarea ţării, din  marasmul în care au aruncat-o stăpânii de azi, mai hrăpăreţi şi mai lacomi decât oricând.

Este însă nevoie de un alt Mareşal. Sau Generalisim.

111 comentarii

luca d 19-10-2011 - 14:52

Un individ afirmă “Ungaria n-a trimis la moarte”. Adevarat. Ungaria a omorât. A se vedea crimele comise de soldaţii unguri în Ardealul ocupat. Din românii rămaşi sub ocupaţie maghiară s-au constituit detaşamente speciale de deminare, fără prea multă instruire prealabilă. Scopul (daca mai necesită explicaţie)? Purificarea etnică. La fel au procedat ruşii cu tinerii români după reocuparea Basarabiei şi Bucovinei. I+au trmis în prima linie fără pregătire militară. De ce Ungaria a fost tratată altfel de ruşi? Vedeţi “Fereşte-mă Doamne de prieteni…”, de Larry Watts. Pe Antonescu şi ruşii l-au respectat. Când Pătrăşcanu (membru al comisiei de capitulare, nu de armistţiu) l-a întrebat pe Molotov de ce Antonescu primise condiţii mult mai bune, răspunsul a fost: “Antonescu reprezenta poporul, voi nu reprezentaţi pe nimeni.” Se poate concluziona ca, ce puţin pentru ruşi, Michel era NIMENI. Referitor la niste indivizi cu vocabular de de trogloditi, nu ma pot cobori la nivelul lor sa le raspund. “Aprecierile” unor asemenea indivizi ma onorează. Laudele lor “m-ar scârbi peste măsură.”

romulus 19-10-2011 - 16:24

BRAVO!

urbos 19-10-2011 - 19:55

Aoleu, l-au respectat si rusii pe Antonescu? Pai nu-i asta tradare bre?

latinist 19-10-2011 - 16:42

Am uitat sa scriu ceva la ultimul meu comment. Am mai observat un lucru: antagonizarea, polarizarea exagerata si aberanta a ideilor, in sensul in care conform acestei polarizari, cei care “indraznesc” sa critice actiunile maresalului (pt basisti explicatie speciala: observati va rog modul de a ma referi la acest personaj istoric – “maresal”, NU “ex-maresal”, cu toate ca nici macar nu mai este in viata de mult, asta in ciuda faptului ca nu sunt de acord cu aproape niciuna dintre faptele sale ca si conducator al statului, dar asta e totusi un respect pe care trebuie sa i-l arati unui personaj istoric marcant, chiar daca el a marcat negativ istoria noastra) si sa spuna adevarul istoric nedistorsionat, fara intentie de manipulare e catalogat automat ca fiind un fel de “filo-comunist” sau “filo-rus” sau nostalgic comunist. Acesti oameni nu pot sa conceapa ca CINEVA SA FIE CONTRA MARESALULUI SI TOTUSI SI CONTRA COMUNISMULUI. Asta e o abordare de “om al grotelor”, spalat pe creier eventual.
Antagonizarea asta “maresal – anticomunist” (desi aici nu se mai spune ca asta echivaleaza cu “maresal-nazist”) fata de “rege-comunist” e penibila si absurda. Chiar si admitand enormitatea cu “predarea tarii sovieticilor”, amitand judecata de “mare valoare” basista cu regele “sluga la rusi”, asta nu schimba faptul ca maresalul a fost (si aici e pe bune de data asta) sluga la nazisti. Pentru ca minciunile ordinare basiste au atins paroxismul cand a afirmat ca Romania NU era aliatul Germaniei naziste, ar fi avut doar ceva intelegeri economice, care ar fi fost respectate de nemti. Adica dupa el, Romania n-a semnat Pactul Tripartit si in acelasi timp si-a recuperat toate datoriile colosale pe care le avea de la nemti, nu??? Cand acestia au luat GRATIS (ca de la niste slugi veritabile, vasali) o gramada de resurse naturale de care aveau nevoie pt a continua razboiul in est, nici pana in ziua de astazi ei neachitandu-se de datorii fata de Romania.
Asa este dragi romani, asta e eroul vostru, un om recunoscut international si condamnat ca si criminal de razboi, care a dus Romania intr-o fundatura si intr-un dezastru de neimaginat, care a distrus Armata romana, sute de mii de soldati insuficient echipati fiind masacrati in stepele sovietice, sub senilele tancurilor, “carne de tun”, nemtii, lasi situandu-se in spate, lasandu-i pe fraierii de romani sa moara pentru interesele lor (a se vedea dezastrul de la Stalingrad). Dar regele, care prin lovitura de stat a intors armele (atentie!, NU A CAPITULAT, declarand Romania ca tara invinsa, caci atunci intr-adevar rusii puteau bine mersi sa faca ce vroiau, ci a aliat practic Romania Puterilor Aliate, LUPTAND CONTRA NAZISTILOR, alaturi inclusiv de sovietici, ceea ce nu mai dadea dreptul acestora de a decide dupa bunul plac soarta tarii si de a instaura o ocupatie armata – care era planul lor de fapt, ei sperau sa mai fie fascisti prin zona, ca sa aiba pretextul perfect de a-si instaura inca de atunci dictatura; oricum, daca n-au fost fascisti, au organizat ei diversiuni pe care le-au acuzat apoi tot ei ca fiind de factura fascista, culmea, au ajuns sa-l faca pe Maniu instigator fascist!…) e tradator, nu? Foarte bine, romani!
Daca nu era 23 august, Romania trebuia sa CAPITULEZE, fiind imediat ocupata apoi de sovietici. Asadar cretinii care acuza tradarea, care era imperios necesara atunci, sa se gandeasca mai bine inainte de a emite enormitati.
Si repet, a fi anti-fascist sau anti-nazist, pentru niste baieti extrem de “destepti” inseamna ca esti automat comunist.

Sandokan 19-10-2011 - 20:05

Dac[ nu era 23 august România nu devenea republică populară, apoi socialistă, moacă latinistă. Iar trupele sovietice nu intrau în Muntenia, Oltenia, nici Dobrogea.

Sandokan 19-10-2011 - 20:06

Dacă nu era 23 august România rămânea monarhie, latinist afon.

salut 19-10-2011 - 20:17

“Dac[ nu era 23 august România nu devenea republică populară, apoi socialistă, moacă latinistă. Iar trupele sovietice nu intrau în Muntenia, Oltenia, nici Dobrogea.”

“Dacă nu era 23 august România rămânea monarhie, latinist afon.”

==============================================

Poti incerca sa argumentezi afirmatiile de mai sus?

romulus 20-10-2011 - 04:41

Bai latrina mobila – n -am timp sa ma ocup de toate mizeriile pe care le scoti – am doar 2 scurte observatii – Deci Maresalul a trimis la moarte sute de mii de ostasi in stepele sovietice – boule – aia au murit cu arma in mana – contra bolsevismului!Dar hai sa ne amintim de aia 130 000 de ostasi romani dezarmati de rusi – fiind nauciti de Mishu Boul Baltii – intre 23 august si 12 septembrie 1944 (semnarea armistitiului la Moscova) = toti trimisi la moarte lenta, groaznica, in Siberia!
Romania nu a fost ocupata? Cretinoidule – in istoriografia sovietica – rusa acum – Bucurestiul a fost eliberat de catre trupele Armatei Rosii! Si nu poti elibera decat ceva ce e ocupat, logic, nu, bai vita?
Soldati insuficient echipati? Corect – dar Maresalul n -a avut timpul fizic necesr sa faca inarmarea cum trebuie! Nu se putea face in 9 luni – septembrie 1940 – iunie 1941! INARMAREA TREBUIA SA O FACA REGELE CRIMINAL CAROL II – POPONARUL ALA SIFILITIC – IN CEI 10 ANI DE DOMNIE PE CARE I -A AVUT!

latinist 19-10-2011 - 16:53

Se pare ca anumiti indivizi despre care am afirmat ca au o misiune sacra de a-i face troaca de porci pe cei care au “curajul” sau indrazneala de a scrie altceva decat ceea ce s-a stabilit s-au recunoscut in aceasta ipostaza si au reactionat. Intr-un mod suburban, cum altfel? Si fara argumente, evident.
Cand cineva vine cu argumente, acestia vin cu cate o “flegma” aplicata “dusmanului” drept in frunte. Practic nu se deosebesc cu absolut nimic de fanaticii (stiti, de la fanatism la extremism, de orice fel, dreapta sau stanga nu e decat un pas) de pe alte site-uri care sunt eminamente basiste. Acolo au aceeasi misiune, de a jigni si de a sterge pe jos cu oricine ar avea tupeul sa scrie “nasoale” de Base si securistii sai (unii infiltrati bine si in presa). Acum probabil s-a dat ordinul de reabilitare a maresalului, iar o parte dintre acesti postaci au fost repartizati in domeniul asta.

Sandokan 19-10-2011 - 17:02

Domnul Adrian Năstase a precizat primul că jumătate dintre postacii de pe blogul lui sunt de la serviciile nevăzute dar bine simţite, ceea ce nu înseamnă că partidele de opoziţie nu plătesc studenţi amărâţi să împroaşte cu noroi adversari ipotetici, precum aici, latinist limbist.

urbos 19-10-2011 - 20:58

Vierme, chiar daca ar fi asa, studentii aia ar sta pe bani de la partide, pe cand serviciile sint institutii pe bani publici. Faci diferenta vierme? Tine aproape.

tomi 20-10-2011 - 01:46

Mai urbos mai uita-te in oglinda daca tot vrei sa vezi viermi. Cine iti vine de hac te ca-ci in izmenele tale moldovenesti si trosc cu huiduieli si blesteme.Mai pui de lichea crezi ca chiar scapi nepedepsit pentru gura ta plina de bale-gar,mucegai de grajd ce te-a facut ca-teaua de ma-ta.
tomi

urbos 20-10-2011 - 02:13

Ce e ma ji danel imputit, a belferit-o ma-ta pe la Auschwitz si acuma te dai mare? Cat crezi spurcaciune ca mai e pana la deratizare? Io zic sa-ti sapi norma la groapa aia comuna ca ramai p-afara si o sa ne imputi si mort, nu numai cat esti in viata. Hai mars d-aici. Munca te elibereaza!

tomi 20-10-2011 - 02:52

Schizofrenia de ce suferi si-a spus cuvintul.Si
daca cineva are de dat ortul popii pai acela tu vei fi ca dupa cum vad nervi te-au cam parasit iar cancerul de ficat te macina tot mai rau.Mai nea URBOS fa bine si acorda atentie gramaticii limbii romane,eu stiu ca la voi in URSS nu se cunoaste prea bine romana doar ai facut scoala cea de patru clase in limba rusa.Cu cit te enervezi mai tare, fapt ce ma bucura, o dai tot mai tare cu moldoveneasca. Lasa-te bre de scris si vezi-ti de sanatate .Te-am avertizat ca tonele de vodca ce le beti voi rusofilii nu duce la bine si uite ca am avut dreptate.
tomi

Ciu Huhu 20-10-2011 - 14:32

Mare prost, cretin, idiot esti tovarase Tomi !

romulus 20-10-2011 - 04:47

Labaskin – in Romania nu sunt partide – sunt doar gasti! Formate exclusiv din talhari – ce prada bugetul tarii!

luca d 19-10-2011 - 20:36

Mareşalul n-are nevoie de reabilitare. El a fost şi rămâne eroul românilor, “MAREŞALUL DE OŢEL, OS DIN NOBILII STRĂBUNI”. Cine l-a condamnat? Nişte străini de neam, veniţi pe tancurile sovietice. Urmaşii acelor “călăi” ai elitelor României conduc astăzi ţara. O spune domnul Paul Goma care nu poati fi bănuit de ceauşism, comunism etc.

urbos 19-10-2011 - 20:51

Antonescu este un personaj negativ pentru Romania, pentru faptul de a se alia si de a sluji un dictator ca Hitler. Omu avea onoare, isi iubea tara, dar, ca intotdeauna cand un militar e pus sa conduca, totul sfarseste prost. Militarul e facut sa primeasca ordine.
Un lucru e cert, nu strainii trebuie sa-l judece pe Antonescu.

tomi 20-10-2011 - 02:38

Mare erou de neam a fost al tau Antonescu ca a dus la moartea a
aproape un milion de ostasi romani.Criminal de razboi si tradator al
neamului romanesc prin deciziile haotice luate in timpul razboiului
a dus la umilirea ROMANIEI ocuparea ei de catre armata sovietica
si transformarea tarii intr-o marioneta a MOSCOVEI,cu un regim
comunist.Secarea rezervelor ROMANIEI ca subordonat URSS este
“marea realizare” a lui Antonesu si recunoasterea tarii ca invinsa.
Bravo voua analfabetilor macar daca ati fi citit istoria dar pina in
clasa a patra ce ati repetat-o de trei ori nu ati auzit de asa ceva.
tomi

romulus 20-10-2011 - 04:54

bai handicapatule – ia -ti in ma ta clarinetu’ si canta ceva prin Neghev, lasa -ne pe noi! Vezi ca a aparut testamentul nou a lu’ Meir bolsevica – esti cap de lista – ti -a lasat 3 kibutzuri in Marea Moarta!

tomi 22-10-2011 - 00:24

Babalica romulica vine de la romi daca nu ma insel.Nu ma deranjeaza sa ti companie acelui
tadator de neam,Antonescu si cred ca s-ar mai gasi o gaura si tie linga hoitul” marelui maresal”.
Ati avea multe sa va povestiti,si apropo nu uita sa-i transniti salutari din partea mea.
tomi

Bula-ngiu 21-10-2011 - 21:49

Du-te, ba, si canta la alta masa! Poate iti da Soros ceva firimituri si papucul sa i-l pupi!

romulus 20-10-2011 - 04:52

Antonescu – intre 2 rele – a ales raul mai mic! RAUL CEL MARE ERA BOLSEVISMUL – CA SI ACUM! Cu cine putea sa se alieze, bou de balta ce esti?

latinist 20-10-2011 - 00:07

Eroul meu cu siguranta nu este si sunt cat se poate de roman, nu alta natie. Poate al tau sa fie, sa fii sanatos cu el cu tot, sa dormi cu portretul lui deasupra patului, sau sa-ti faci un tatuaj mare cu el pe frunte, dar te rog frumos sa nu generalizezi situatia asta. A avea ca erou de neam un dictator, care pe deasupra a bagat tara intr-o situatie dezastruoasa cred eu ca spune foarte multe despre acel neam, nu? Cam cu ce neam avem de-a face.

luca d 19-10-2011 - 21:07

Cine l-a condamnat pe Maresal si cine ne scrie istoria?
O seminţie care câştigă toate drepturile fără sacrifici[i] şi muncă e cea evreiască. La orice popor drepturile publice şi private au fost rezultatul unei munci seculare şi a unor sacrificii însemnate. Dacă exista aristocraţia, cu prerogative deosebite, acestea erau compenzaţia muncii războinice; dacă ţăranii, cari pretutindenea au fost aserviţi, au izbutit în urmă a se vedea stăpâni pe bucăţile lor de pământ, aceasta a fost oare – cum răsplata pentru că în vremi trecute ei singuri au purtat greutatea instituţiilor: dacă partea clerică s-a bucurat de prerogative, ea a şi împlinit o sarcină de cultură, pe care, în împrejurările date ale evului mediu, nu le putea îndeplini o clasă de raţionalişti. În Austro-Ungaria evreii au toate drepturile posibile şi imposibile, de ce vin la noi? În Rusia sunt egali cu ruşii – de ce vin la noi? În Turcia le zâmbeşte egala îndreptăţire – ce caută la noi? Au n-au ştiut ei sub ce condiţii numai pot trece în România?… (MIHAI EMINESCU)

Paul din Ohio 20-10-2011 - 05:05

Mai lucade, Sa nu-l amesteci pe Eminescu cu dictatorul CRIMINAL Antonescu. Acest criminal a trimis la moarte SUTE DE MII DE ROMANI. O intreaga generatie de barbati romani. Alte sute de mii au ramas cu sechele grave in urma razboiului eroului tau si al stapanului lui, Hitler. In urma ocupatiei nemtesti a Romaniei, trupele germane au inceput si comis cumplitul pogrom de la Iasi cu complicitatea unor romani si a regimului lui Antonescu. Dupa acest pogrom si altele similare in Basarabia, germanii au raspandit zvonuri despre teribilele apucaturi ale poporului roman. Aceste zvonuri au fost preluate de unii “istorici” si barfite mai departe. Antonescu, eroul tau si al KGBistului Ba’secu a fost o mare nenorocire pentru Romania.

salut 20-10-2011 - 05:16

Au spus astia de la TV ca dintre animalele eliberate din custi de nebunul ala din OHIO a ramas doar o maimuta in libertate. Ma bucur mai Poolica ca nu te-au gasit azi noapte, te impuscau ca pe celalte animale. Aku, tinand cont ca au stabilit ca nu esti o maimuta periculoasa, cred ca scapi doar cu o tranchilizare. Da’ tine-te departe de Internet Cafe, chiar daca se dau alune. Era un serif cam suparat ca s-a trezit cu noaptea in cap si s-ar putea sa nu nimereasca pusca cu tranchilizante prima data, ci pe cealalta.

tomi 22-10-2011 - 00:31

Mai omule sa creatura ce-oi fi dar bolnav mai esti.Ai face
bine sa-ti recitesti bilbielile ce le indrugi inainte de a le trimite ca poate ai da in criza ca si maimuta care se uita in oglinda.
Pentru boala ta exista medici de specialitate care se numesc psihiatri.
tomi

ParpanghElE: D-le colonel PETRESCU , cum este cu JURAMANTUL de SREDINTA a d-lui comandor JIPA ROTARU! 20-10-2011 - 02:23

Nu i-mi permit sa va intreb de cel al domniei voastre,care din cat inteleg a-ti fost elevul d-lui comandor Rotaru prin 81/82. La Academia Militara trebuia sa deti un dosar beton, tovarasii erau vigilenti in sensul origini sociale si morale. Cum a-ti reusit sa le invingeti cerbicia, s-au schimbarea s-a produs ulterior. Ar fi fost mai comod si era de inteles.

luca d 20-10-2011 - 07:51

După elucubraţiile unor indivizi, Mareşalul este criminal pentru că a ordonat trecerea Prutului având ca obiectiv dezrobirea teritoriilor romaneşti. După mintea bolnavă de ură a acestor creaturi , „criminali” pot fi consideraţi regii Carol I care a trecut Dunărea împreună cu armata pentru cucerirea independenţei şi Ferdinand pentru că, prin decret regal, a dispus intrarea României în războiul de reîntregire. Dacă ar încerca să se documenteze, ceea ce cred ca ar fi un efort dincolo de capacităţile lor intelectuale, ar afla că alianţa cu Hitler a avut loc şi pentru că Germania a garantat frontiera de est dupa răpirea Basarabiei şi nordului Bucovinei, fapt ce i-a înfuriat pe ruşi. Nu cred ca Hitler a comis mai multe crime decât Stalin, “eroul” admirat de Michel. România a acceptat mai întâi “garanţiile anglo – franceze” provocând furia lui Hitler şi determinându-l să fie de acord cu pretenţiile Ungariei privind Ardealul, afirmând: “Ungaria n-are dreptate, dar România merită o lecţie”. Am mai spus şi repet. Când anumiţi indivizi îşi arunca lăturile spre mine, nu mă deranjează. Sunt imun. Dar când îşi aruncă balele pe istoria neamului românesc nu pot să tac.

romulus 20-10-2011 - 09:45

Jos palaria!

tomi 22-10-2011 - 16:20

Poti da jos si pantalonii ca la asa bilbieli ale unui post-legionar merita.
tomi

luca d 21-10-2011 - 00:10

Indivizii care-i acuză pe români de crime în Transnistria ar face bine să citească si ce zice un scriitor sovietric, evreu, corespondent de război. Cartea A writer at war. Vasilii Grossman, Editura Vintage, 2005, este publicată în SUA, de doi americani, Antony Beenor şi Liuba Vinogradova, aşa că “marele inchizitor” de acolo o poate citi. Ce zice evreul sovietic Vasili Grossman: “Darea de seamă a secretarului OBCOM, Riasents: Domanevka a fost locul în care evreii au fost executaţi. Ei au fost duşi acolo de poliţia ucrainiană. Şeful poliţiei din Domanevka a ucis el însuşi 12.000 de oameni. În noiembrie 1942, Antonescu a emis legi care dădeau drepturi evreilor. Execuţiile în massă care au avut loc în cursul anului 1942 au fost oprite. Şeful poliţiei din Domanevka şi opt din cei mai apropiaţi colaboratori au fost arestaţi de români, duşi la Tiraspol şi trimişi în judecată. Crime a făcut şi procurorul public (din Domanevka), un jurist rus din Odessa, care ucidea opt sau nouă oameni pe zi ca să se distreze. Aceasta se numea pentru el ‘să mergem la împuşcat’. Ei ucideau oameni în grupuri separate.(…)
Dar pînă a fost publicat ordinul lui Antonescu, doar 380 de evrei din Odessa au mai putut părăsi Domanevka şi patruzeci de copii care se aflau în creşă. Numărul total al evreilor din Odessa executaţi în Domanevka a fost de aproape 90.000 de oameni. Cei care au supravieţuit au primit ajutor de la Comitetele evreieşti din România”.
Vasili Grossman explică de ce au procedat aşa ucrainienii. “În 1932, zece ani după războiul civil, campania dusă de Stalin împotriva chiaburilor şi pentru colectivizarea forţată a agriculturii a provocat o mare foamete şi moartea a şapte milioane de oameni.(…) Agenţii stalinişti au răspîndit zvonul că evreii au fost de vină pentru această foamete. Acest factor ar putea explica mai tîrziu entuziasmul cu care ucrainienii i-au ajutat pe germani la masacrarea evreilor”.

Her Mann Schtath 21-10-2011 - 13:43

Prost exemplu v-ațí mai gasit să folosiți, domnilor luca d!

Adică, dumneavoastră spuneți că, într-adevăr, sub administrația statului român condus de Antonescu, au fost uciși aproape 90.000 de evrei și că Antonescu, într-un final, după ce planul a fost dus la îndeplinire, a mai salvat așa, câteva sute, de ochii lumii.!

Ce contează că cei care au executat crimele au fost ucrainieni?! Responsabilitatea revine autorităților de ocupație, adică celor de la București.

Acum putem înțelege tipul păgubos de propagandă practicat de acoliții lui Băsescu, cei care îl preamăresc pe mareșal ca să îl arate pe căpitanul de vapor ca pe un demn urmaș al acestuia și un mare conducător.

La fel ca și Băsescu însuși, ei uită că există o responsabilitate a actelor de stat, care nu poate fi scuzată nici de circumstanțe, nici de neștiință, nici de „datoria față de patrie”, nici de martiriul personal, nici de citatele din Eminescu sau din interpretările istorice.

urbos 21-10-2011 - 22:27

Cei 90 000 de evrei au fost trei: Itzic si doi lei, ce-a fugit cu ei.

tomi 22-10-2011 - 01:40

In fond si la urma urmei acei 90.000 de evrei ucisi au fost de fapt 350.000 dupa toate datele istorice inclusiv cele romanesti.Aceste victime au fost ucise in zona de front al armatei romane.In urma cu citeva zile afirmam ca acord toata admiratia si cinstea statului roman si BULGARIEI care au salvat sute de mii de evrei si nu au permis deportarea in directia lagarelor de exterminare si acesta este purul adevar.(inafara de zona frontului)
In ROMANIA antebelica traiau intre 850.000 pina la 900.000 de evrei.Dintre acestia au fost ucisi in zona de
front controlata de armata romana si germana cam 350.000 .Desigur ca aceasta cifra nu avea cum sa parvina la urechile “MARELUI EROU’ maresalul Antonescu,ca daca mureau 3 sau 4 evrei in mod sigur i s-ar fi comunicat,dar 350.000 nu avea cum sa stie de ei.
Pe linga acet numar “nesemnificativ ” de evrei “MARELE
EROU” tradatorul neamului roman a dus in mormant si aproape un milion de ostasi romani ca urmare a marelui sau talent de strateg.Acest dictator,maresalul,este
vinovat de tot dezastrul romanilor, de masacrarea evreilor din zona frontului de est, de urmarile finalizarii razboiului din care ROMANIA a iesit ca tara infrinta,urmare fatala ale deciziilor haotice si lipsite de discernamint ale dictatorului ANTONESCU.
tomi

urbos 22-10-2011 - 09:26

Macar de-ati fi crapat toti, dar de fapt n-ati patit nimic, si imputiti aerul pana in ziua de azi.

tomi 22-10-2011 - 10:27

Ca de obicei URBOS uita sa ia pilulele seara si da pe git o sticla de vodca crezind ca bea ceai de sunatore contra ciro-zei de care sufera.”Itzic” cum spui tu este acela care va
tine luminarea la capul tau cind te va termina can-cerul de ficat ce te macina si tu o dai cu vodca in loc sa te pocaiesti.
tomi

Ciu Huhu 22-10-2011 - 16:17

Tovarasu evreu Tomi e clar ca cenzorul de la Ziua e complice cu tine, din moment in care nu-ti cenzureaza nenumaratele tale postari denigatoare la adresa romanilor care va critica pe voi evreii, de exemplu te adresezi criticilor vostrii ca au uitat sa-si ia medicamentele, nebunii de ei!

tomi 22-10-2011 - 21:07

Probabil ca cei care selectioneaza articolele publicate sint suficient de lucizi si lucreaza in spiritul democratic al cenzurii permitind dreptul la aparare al celor care sint in mod mirsav si abuziv, crar nejustificat tavaliti in noroi,huiduiti innjositi.Eu am datoria de a va combate cu argumente ale lumii reale pe care o cunosc si nu huidui ca voi fara a avea strop de cunostinta despre realitate.
Ca va doare dreptul meu la contraofensiva este clar si va caracterizeaza,este firea specifica a cercurilor vicioase neofasciste de unde faceti parte.
Permisiunea aparitiei textelor mele sint o dovada a impartialitatii ziarului ZIUA VECHE,si ca un sistem multimedia al lumii libere are toata aprecierea din partea noastra, cei care mai luptam spre a stirpi pornirile neo-fasciste, pornirile pline de ura antisemita nejustificata.
De multe ori in textele mele v-am dat a intelege ca nu am cazut de la coada vacii ca multi dintre cei ce jignesc si incearca sa readuca vechea stigma impotriva evreilor,sint un cetatean roman,cu facultatea terminata in tara in una din cele mai bune politehnici din ROMANIA am lucrat 10 ani in institute de proiectari din tara si ceea ce scriu este bine documentat, dar repet ce am mai spus: fac si voi face eforturi spre a va bombarda in limbajul vostru, in felul in care maritati si in forma pe care o intelegeti,si in modul cel mai dur posibil cit sa va doara in incultura voastra.
Asa cum voi loviti non-stop in evrei fara sa fi vazut in viata voastra un evreu sau ca sa fi suferit pagube determinate de actiunea unui evreu in viata voastra sau in anturajul vostru direct ,—,asa eu am dreptul sa contracarez, sa blochez aceasta ploaie de insulte iar necazul vostru a fost ca n-ati fi crezut ca exista cineva care sa stea in calea voastra.
Iata ca revolta voatra impotriva celor de la cotidianul “ZIUA VECHE” a celor care selecteaza textele si a redactiei cotidianului dovedeste surpriza voastra ca mai sint evrei care nu se tem sa vorbeasca si ca lumea nu va vrea,romanii nu va accepta si nu sint de acord cu conceptiile voastre deraiate,iar contraargumentele sint acceptate si juste. In cei 34 de ani cit am trait in ROMANIA am aflat destule cum sa fi roman si cum sa fi patriot, Patriot poti fi si infafara de granitele tarii, dovada fiind cetatenia mea romana si acel pasaport al ROMANIEI de care sint mindru chit ca voi acceptati sa nu ideea asta este total nesemnificativ.Toata cinstea redactiei.
tomi

urbos 22-10-2011 - 21:23

Sobolan imputit, in loc sa zici bodaproste ca-ti suportam prezenta puturoasa, dai din cioc in nesimtire.
Tu si cu neamu tau de paraziti nu aveti dreptul sa judecati nici un roman. Izdraielu vostru mizerabil a fost si este condus de bestii criminale. Pe aia poti sa-i judeci tu si neamu tau.
Mars d-aici.

tomi 22-10-2011 - 21:44

Iata un raspuns demn de URBOS.Sint mindru de tine lighi-oana ,confirmi pe deplin in patru rinduri tot ce am scris deasupra citatului tau.Nu regret efortul de a scrie chiar daca sint convins ca nu ai reusit sa citesti tot textul meu- este scris in romaneste nu in rusa limba ta materna.
tomi

luca d 21-10-2011 - 18:47

Daca exemplul ala e prost poate va convin urmatoarele:
1.Fragmente din “Crimele comunistilor evrei comise impotriva romanilor in 1940”
Incă din vremea lui Mihail Kogălniceanu, numărul tot mai mare de refugiaţi evrei care se agitau pentru denigrarea României prin Alianţa izraelită au obligat instituţiile democratice ale ţării să ia act de efectele dezastruoase ale trădării neamului românesc de către acesti refugiaţi. Winston Churchill a explicat intr-un articol faimos din anii 1920 că evreimea organizată s-a divizat in timpul primului război mondial intre bolsevism (ale cărui ravagii acum la aproape optzeci de ani de la evenimente se pot măsura in zeci de milioane de victime si un atac fără precedent impotriva crestinismului) si sionism, care este o miscare ideologică fascistă, rasistă si de purificare etnică[3].
Ambele grupuri de ideologi, agenţi si teroristi au trădat statul român, care le oferise protecţie si adăpost timp de multe generaţii.
Potrivit istoricului Dinu C. Giurescu, trupele sovietice intră in Basarabia si Bucovina, “incă din noaptea de 27 spre 28 iunie”, la ora 3 a.m., străpungând teritoriul românesc prin cinci puncte. In acelasi timp, grupuri specializate organizează acţiuni antiromânesti in vederea creării panicii, dezorganizării si confuziei generale. Astfel de acţiuni au loc in orasele: Chisinău, Cernăuţi, Soroca,Tighina, Reni.
Alexandru Safran, fost rabin sef, intr-o declaraţie din 1946 recunoaste faptul că anexarea Basarabiei si Bucovinei de Nord de către sovietici “a fost intâmpinată cu bucurie de unii evrei din aripa stângă si comunisti”.
In timpul evacuării din Basarabia si Bucovina de Nord a armatei române si a populaţiei refugiate române, populaţia evreiască de aici a iniţiat si desfăsurat o serie de manifestări si asasinate antiromânesti:
-uciderea si batjocorirea ofiţerilor si militarilor români;
-jefuirea si maltratarea refugiaţilor români;
-asasinarea oficialilor români din diferite instituţii publice si devastarea acestora;
-distrugerea si denigrarea insemnelor oficiale românesti.
2.Scriitorul Teşu Solomovici: Eu şi toţi evreii români îi datorăm viaţa mareşalului Ion Antonescu

Her Mann Schtath 21-10-2011 - 21:55

Înțeleg din cele de mai sus că cei aproape 90.000 de evrei uciși în regiunea Odesa de ucrainieii aflați sub autoritate românească au fost găsiți vinovați de fapte săvârșite de ei încă de pe vremea lui Kogălniceanu, precum și de cele săvârșite tot de ei pe timpul ocupației sovietice din 1940, mai ales în Chișinău, Cernăuți, Soroca, Tighina și Reni. De aceea ei au fost identificați, fiecare în parte ca autor al crimelor împotriva ofițerilor și refugiaților români, judecați ca atare și condamnați la chnuri și moarte pentru faptele lor personale.
Sau, poate, vă considerați dumneavoastră vinovat de toate crimele săvârșite de români în țară și în străinătate și sunteți dispus să faceți închisoare sau chiar să fiți executat pentru crimele săvârșite de acei români, când singura dumneavoastră vină este că sunteți de aceiași naționalitate cu criminalii respectivi.
Dar așa pot înțelege o asemenea argumenare, cum că Antonescu și ai săi au tolerat uciderea unor zeci de mii de oameni aflați sub autoritatea lor numai pentru că alți oameni de aceiași nație sau rasă au făcut crime cu câțiva ani mai devreme.
Bun exemplu, ăsta… 🙁

BULA 22-10-2011 - 08:21

Era razboi si la razboi izbucneste violenta din oameni, din toate partile. Nici copiii si civilii din Dresda (omorati cu sutele de mii de aviatia engleza) n-au fost vinovati de ceva. Legile de pe timp de pace inceteaza sa mai actioneze cand e razboi. Atunci oamenii devin animale, isi dau drumul la instinctul de conservare.

Stan Petrescu 22-10-2011 - 10:19

Mai marii armatei, dar și acei „manageri”care cred că fac învățământ militar de calitate, sunt o rușine a neamului. Aveți bunul simț și dați-vă demisia din funcțiile pe care nu le meritați. Se zvârcolesc în mormânt toți martirii neamului pentru crima de a-i șterge din cărțile de învățătură. Și de către cine? De către niște năimiți ai neamului. Limbajul de lemn nu a dispărut din templele de învățătură ale oștirii iar aplecarea către trecutul eroic al neamului românesc, vă lipsește tovilor propagandiști. Sunteți, tovărășeilor, pacostea și pesta vremurilor prezente, pentru că rupeți oștirea de trecutul ei. Îi învățați istoria comunismului în loc să-i învățați „Manevra de la Flămânda.„ Sau poate îi învățați cum se consumă drogurile prin Afganistan.
Pentru a demisiona vă trebuie curaj și demnitate nu impotență și linge-cisme. Vă lipsesc, domnilor cu zdreanță roșie pe pantaloni, curajul de a gândi și a face. Halal de voi! Regret că sunt contemporan cu voi.
Bravo-bravissimo colegului Rotaru Jipa. Probabil că acest minunat dascăl militar plânge, în sinea sa, pentru micimea din sufletul acelor care au ajuns vremelnic pe locuri pe care nu le merită. Voi cita zicerea-blestem a unui mare patriot militar român: „Cei ce-și uită istoria neamului, viermii să-i mânânce”. Este vorba de genealul Ștefan Gușe.
Iată ce zicea un vrâncean patriot, cu peste una sută de ani în urmă: ”Lupta cu armele este judecata de apoi a țărilor. Atunci se vede toată puterea sau toată slăbiciunea unui stat. Atunci este ziua de scrâșnire a dinților pentru toți cei care au avut datorii de împlinit și nu le-au împlinit cum se cade….
Prin urmare, lozinca cea mai cuminte pentru un om de stat e aceasta: pregătește-te zi și noapte, ca și cum mâine dimineață ar trebui să intri în război….Căci dacă mâine sună alarma, iar oștirea nu va fi pregătită, zadarnic sunt toate. Degeaba am trăit și suferit pe acest pământ….dacă nu vom avea o armată la înălțimea dușmanilor ce ne urmăresc și a idealurilor pe care le urmărim”. Semnat Simion Mehedinți.
Constat, cu mâhnire camaraderească, faptul că tinerii noștri cadeți , dar și cei aflați pe la cursuri mai înalte, sunt complet rupți de istoria neamului și de realitate. Ne privesc cu sfială ca pe sfintele moaște, atunci când îi întrebăm de vreun personaj istoric al românilor sau despre patriotism sau despre iubirea de țară.
Învățați-i fraților pe tinerii noștri ofițeri despre cum Avram Bunaciu l-a executat pe Antonescu și despre cum zecile de mii de prizonieri români întorși din Rusia au luat bătaie și au zăcut prin pușcăriile comuniste pentru vina de a fi luptat pentru Patrie. Și judecați-i cu mânie proletară pentru vina de a fi trecut Prutul. Și chemați-l și pe patriotul Tismăneanu să vă țină lecții de românism, că doar el a avut curajul să condamne comunismul. Voi, nu.
Domnule profesor Jipa, vă propun să-i învățăm pe tinerii noștri Istoria Neamuliui în condiții de ilegalitate. Ce ziceți?
Vă sunt aproape și vă susțin în toate demersurile legate de aducerea istoriei la studiul ei obligatoriu.
Cu salutări camaraderești,
Gl.bg.(r) Stan Petrescu

luca d 22-10-2011 - 11:26

1.Paul Goma: “După principiul : Cine-strigă-mai-tare-are-dreptate!, cei avînd interes să nu se vorbească despre grelele păcate ale dispărutilor Răutu, Roller, Vitner, Crohmălniceanu, Moraru, Banus ; nici să li se ceară socoteală viilor Nina Cassian, Paul Cornea, Sorin Toma, Tertulian, Ianosi – au făcut zarvă în jurul lui Eliade, Cioran – tot erau ei morti.” Acum urlă împotriva Mareşalului, păstrând tăcere asupra “Holocaustului roşu”, negând crimele comise împotriva românilor.
2.Stefan Zweig “Familia tatălui meu era originară din Moravia. Acolo, …, comunităţile evreieşti … nu erau cuprinse de nerabdarea evreilor din Galiţia răsăriteană de a se strecura, pe furiş, în rândurile din faţă.” (S. Z. “În lumea de ieri”, Ed. Univers, Buc. 1988, pg. 27).
3.In România au venit masiv cei din Galiţia. Era după Independenţă, când capitalul autohton încerca să se dezvolte. L-au sufocat (Al. M. Stoenescu). Legionarii au acţionat după criterii economice, nu de rasă. Umblaţi la cauze, nu la efecte.

tomi 22-10-2011 - 16:36

Stimabile esti mareeeee. Esti verde pina in maduva .Casa ta este Garda de Fier.
Icoana de desupra patului tau este poza lui HORIA SIMA iar drumul tau este
calauzit de aberatiile lui Corneliu Zelea Codreanu.Faci crima de a explica si a justifica crimele mirsave contra evreilor.Trebuie sa fi bine debusolat domnule;auzi cica legionarii au masacrat mii de oameni dupa criterii economice si nu de rasa.
Copii evrei agatati in cirlige la abatorul din Bucuresti de legionari erau “criteriu
economic”. Domnule du-te si te trateaza la un psihiatru bun,vreun medic evreu,poate mai face ceva sa-ti usureze suferintele.Eu ti-as recomanda o tableta de cianura ,precis te-ar vindeca.
tomi

Ereticul 22-10-2011 - 18:30

Aia cu “Copii evrei agatati in cirlige la abatorul din Bucuresti de legionari (…)” e o minciuna ordinara. Nici macar in declaratiile (mincinoase) date de ovreii acelor timpuri nu se pomeneste de copii, ci de adulti, etichetati drept “carne kosher”. Pentru cultura dvs. generala, exista si contra – declaratiile lucratorilor de la abator, care atesta faptul ca in realitate nu s-a intamplat nimic din cele pretinse in fals de ovrei.

tomi 22-10-2011 - 21:55

Adresa intima catre celula neo-fascista ERETICUL,URBOS BULA,CIU HUHU,NIMENI si Camarazii lor din GARDA DE FIER.Stimabililor -A SE CTI TOT TEXTUL !!
Probabil ca cei care selectioneaza articolele publicate sint suficient de lucizi si lucreaza in spiritul democratic al cenzurii permitind dreptul la aparare al celor care sint in mod mirsav si abuziv, clar nejustificat tavaliti in noroi, huiduiti si innjositi.Eu am datoria de a va combate cu argumente ale lumii reale pe care o cunosc si nu huidui ca voi fara a avea strop de cunostinta despre realitate.
Ca va doare dreptul meu la contraofensiva este clar si va caracterizeaza,este firea specifica a cercurilor vicioase neofasciste de unde faceti parte.
Permisiunea aparitiei textelor mele sint o dovada a impartialitatii ziarului ZIUA VECHE,si ca un sistem multimedia al lumii libere are toata aprecierea din partea noastra, cei care mai luptam spre a stirpi pornirile neo-fasciste, pornirile pline de ura antisemita nejustificata.
De multe ori in textele mele v-am dat a intelege ca nu am cazut de la coada vacii ca multi dintre cei ce jignesc si incearca sa readuca vechea stigma impotriva evreilor,sint un cetatean roman,cu facultatea terminata in tara in una din cele mai bune politehnici din ROMANIA am lucrat 10 ani in institute de proiectari din tara si ceea ce scriu este bine documentat, dar repet ce am mai spus: fac si voi face eforturi spre a va bombarda in limbajul vostru, in felul in care maritati si in forma pe care o intelegeti,si in modul cel mai dur posibil cit sa va doara in incultura voastra.
Asa cum voi loviti non-stop in evrei fara sa fi vazut in viata voastra un evreu sau ca sa fi suferit pagube determinate de actiunea unui evreu in viata voastra sau in anturajul vostru direct ,—,asa eu am dreptul sa contracarez, sa blochez aceasta ploaie de insulte iar necazul vostru a fost ca n-ati fi crezut ca exista cineva care sa stea in calea voastra.
Iata ca revolta voatra impotriva celor de la cotidianul “ZIUA VECHE” a celor care selecteaza textele si a redactiei cotidianului dovedeste surpriza voastra ca mai sint evrei care nu se tem sa vorbeasca si ca lumea nu va vrea,romanii nu va accepta si nu sint de acord cu conceptiile voastre deraiate,iar contraargumentele sint acceptate si juste. In cei 34 de ani cit am trait in ROMANIA am aflat destule cum sa fi roman si cum sa fi patriot, Patriot poti fi si infafara de granitele tarii, dovada fiind cetatenia mea romana si acel pasaport al ROMANIEI de care sint mindru chit ca voi acceptati sa nu ideea asta este total nesemnificativ.Toata cinstea redactiei.
tomi

Ereticul 22-10-2011 - 23:22

Domnule, dvs. nu va aparati ci postati de foarte multe ori inexactitati sau date false. In plus, va imbatati cu apa rece atunci cand va autoamagiti cum ca ati avea argumente care sa ne “loveasca” sau sa ne “doara” pe noi. Cel putin mie nu mi-ati combatut nici o idee, doar mi-ati lipit “etichete”, dar si alea strambe si eronate.

tomi 23-10-2011 - 00:52

Stimabile dumneata nu ai idei asa ca nu am ce sa combat.Esti antisemit si cu ura sociala ca multi de dincolo de PRUT.
tomi

urbos 23-10-2011 - 01:20

Nu vezi ma sobolane ca te screm degeaba cu Prutu, cu rusii, cu ce balmajesti acolo? Hahaha.

Nu exista antisemitism, exista antijigodism. E normal.

luca d 22-10-2011 - 11:46

Paul Goma: “Am cunoscut, cunosc mari intelectuali evrei : de la ei stiu că în anume împrejurări (pauze în care nu se vorbeste despre ei – mai grav : se vorbeste despre tragediile alora : armeni, cambodgieni, ceceni, tibetani; evenimente jenante, chiar acuzatoare, ca Intifada, necesitînd o urgentă abatere a atentiei de la propriile fapte-rele) evreii însisi provoacă antisemitism prin denuntarea zgomotoasă a unei realităti inexistente. La noi în România, ca să nu se vorbească deloc sau cât mai putin despre orientarea comunistă a multor intelectuali evrei si faptele lor abominabile, s-a organizat campania împotriva unor intelectuali ne-evrei avînd opinii de dreapta.”

tomi 22-10-2011 - 16:45

Paul Goma al tau mister “luca d” ar fi continuat: –acei intelectuali de dreapta,adica
legionari,camarazi ai GARZII DE FIER,neofascisti– …cinste lor si rusinea neamului care ar avea asa o intelectualitate stimabile.Norocul ROMANIEI este ca neamul
romanesc nu va accepta niciodata conceptiile voastre si veti fi eliminati din societate ca o plaga murdara.
tomi

luca d 22-10-2011 - 19:16

In „Carol und Mme Lupescu”, Joachim von Kürenberg evocă momentele principale din viata politica a Romåniei sub dinastia de Hohenzollern. Coruptia si abuzurile inaugurate de domnia cuplului Carol II – Magda Lupescu (Wolf), a adus pe primul plan al rezistentei contra tiraniei, organizatia nationalista Garda de Fier. Påna atunci Miscarea Legionara se manifestase politic prin o sustinuta atitudine anticomunista, dublata pe antisemitism in primul rånd „pentru ca mai toti conducatorii comunisti erau evrei. Dar „spre deosebire de antisemitismul national-socialismului german, nu era motivat rasial ci cultural-national si religios”. „ Miscarea nu e totalitara, ci autoritara, nu e agresiv-nationalista ci conservativ-nationala, nu extremista de dreapta ci social reformatoare. … in spatele lui Codreanu stateau studentii, taranimea si generatia tånara a clerului si teologii”. Aurel Sergiu Marinescu. Monarhia Romana – Inceput frumos, final rusinos (1)
http://curentul.net/2010/02/01/monarhia-romana-inceput-frumos-final-rusinos-1/
Andreas Hillgruber, istoric evreu-german: “Antisemitismul Mişcării era de natură religioasă şi naţională, nu rasistă. Obiectivul lui Codreanu era înlăturarea pseudo-democraţiei din România şi reînnoirea statului român printr-o conducere autoritară, înrădăcinată solid în creştinismul ortodox. Principiile Mişcării izvorau, fără îndoială, dintr-un profund patriotism authentic”. (Andreas Hillgruber, Hitler, Konig Carol und Marschall Antonescu, Ed. Franz Steiner Verlag Gmbh, Wiesbaden, 1954). La Nurenberg, Comisia Instructorie a acestui Tribunal a exonerat de orice culpă Miscarea Legionară. Faptul este cu atât mai relevant, cu cât restul organizatiilor nationaliste au fost condamnate pentru crime de război si contra umanitătii si, în special, pentru fascism si colaborationism. Constituie o inimaginabilă anomalie, măsurile dictate împotriva Miscării Legionare nu numai de regimul comunist, dar si în perioada de după 1990, “ordonantele” confectionate de succesivele guverne ale tării, care o identifică cu spiritul xenofob, agresivitatea programatică, antisemitismul rasial si excesele dreptei celei mai furibunde, astfel încât s-o tină permanent în afara cadrului legal si s-o acopere de un oprobriu definitiv. Asadar, exonerată de orice culpă de Puterile din Apus, ale căror criterii politice nu pot fi contestate în cazul de fată, dar condamnată pentru totdeauna în spatiul intern, situatia Legiunii aminteste cazul profesorului George Alexianu, care este felicitat de Guvernul Sovietic pentru omenia si întelepciunea administrării Transnistriei, si executat de Guvernul asa zis român pentru abominabile crime de război (Preşedinte al Tibunalului a fost Alexandru Voitinovici, devenit “marele dramaturg” Al. Voitin. Unul din călăii elitelor României). Şi individul n-a răspuns la întrebarea: de ce au venit aici ca lăcustele? Am mai spus şi cu alte ocazii. Intervenţiile mele nu sunt împotriva unui popor sau a unei etnii. Toate popoarele merită respectate. Dar fiecare popor are “uscăturile” sale. Sunt doar pentru adevăr.

Lupu Ardelean 23-10-2011 - 09:23

Singurul adevar despre Antonescu e cum a stabilit Tribunalul Bucuresti – Criminal de razboi! Asa ca cautati-va alti eroi, care nu vor termina cu gloante in cap…

1 2

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult