Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roIntalnirile ZV Liceul meu “turcesc”: un loc în care sunt fericită. Vezi cine e Ana Maria

Liceul meu “turcesc”: un loc în care sunt fericită. Vezi cine e Ana Maria

scris de Roland Catalin Pena
93 afisari

Ziuaveche: Ce cauţi la un liceu “turcesc” ?

Ana Maria ConstantinAna Maria Constantin: Dacă m-aţi fi întrebat asta acum trei ani, înainte de a începe clasa a 9-a, aş fi zis că am venit aici ca să fac performanţă la olimpiadă. Cred că pot spune că am făcut şi asta. Mi-am dat seama însă că în cadrul Liceului Internaţional de Informatică am descoperit mult mai mult decât atât. Am legat prietenii care sper să dureze toată viaţa şi m-am maturizat mai mult decât dacă aş fi rămas acasă, la Caracal.

Cred că liceul propriu-zis, ca experienţă de viaţă, a căpătat o altă dimensiune pentru mine. Inclusiv viaţa de internat, care e foarte frumoasă alături de colega mea de cameră cu care ma înţeleg genial, e diferită faţă de ceea ce experimentezi într-o tabără de o săptămână. Trebuie să înveţi să respecţi regulile care, după cum sugerează şi întrebarea, pot fi destul de “turceşti”. Asta nu înseamnă că nu ne distrăm, că nu ieşim în oraş, că nu râdem şi că nu ştim să ne simţim bine. Există tot timpul o cale să obţii ceea ce vrei atâta timp cât iţi doreşti asta cu adevărat.

Dacă vreau să învăţ, am la dispoziţie tot ce am nevoie. Dacă vreau să fac sport, îmi fac abonament la sala de la Dristor. Dacă vreau să cânt, cânt la chitară. Dacă vreau să ies cu prietenii, dau câteva telefoane şi am rezolvat. Dacă vreau să mă uit la stele, merg la observator şi mă uit la stele. Asta am căutat şi asta am găsit la liceul meu “turcesc” din Bucureşti: un loc în care chiar sunt fericită.

ZV: Unde ai dori să fii studentă? Ce ai dori să faci după ce îţi termini toate studiile?

A.M.C.: În legătură cu facultatea îmi doresc foarte mult să studiez la una din universităţile americane de top. Ştiu că acolo am şansa să mă dezvolt atât profesional cât şi social. Să trăieşti într-un campus alături de alte sute sau chiar mii de studenţi adunaţi din toate colţurile lumii este o experienţă unică, ce se merită încercată. De asemenea, facultăţile din Marea Britanie sunt şi ele o opţiune. Din câte ştiu este ceva mai complicat din punct de vedere financiar, însă mă menţin optimistă şi sper că o să reuşesc să ajung unde îmi doresc, depăşind toate obstacolele posibile. În materie de carieră, vreau să mă specializez pe Fizică–Astrofizică, într-un domeniu de genul Inginerie sau Fizică Aplicată. Îmi surâde şi Informatica, iar în cazul în care voi studia în Statele Unite o să încerc să le fac pe toate, poate chiar şi nişte cursuri de ştiinţe politice sau psihologie. Mi se pare groaznic de greu să mă canalizez pe un singur domeniu, de când mă ştiu am încercat să fac cât mai multe, aşa că cel mai probabil şi în privinţa carierei voi încerca să îmi îmbin hobby-urile.

ZV: Ce inţelegi tu prin performanţă?

A.M.C: Cred că arta succesului stă în a face totul cu pasiune, în a fi fericit şi împăcat cu ceea ce faci. Numai aşa poţi să atingi performanţa. Nu e suficient să îţi doreşti ceva, trebuie să crezi în tine şi să te zbaţi pentru visele tale. O prietenă foarte bună mi-a spus că “Ce-i al tău e pus de-o parte”. Avea dreptate. Trebuie să iţi vezi de drum şi mai devreme sau mai târziu vei ajunge la acele rezultate pe care le meriţi. Văzută prin ochii mei de copil, performanţa adevărată merge mult peste medalii sau peste un teanc de diplome: ea se atinge de-abia atunci când privind în urmă ştii că dacă ai avea posibilitatea să dai timpul înapoi nu ai schimba absolut nimic, pentru că eşti mai mult decât fericit cu ceea ce ai obţinut până în prezent. De-abia atunci poţi să spui că eşti un om de succes: când dincolo de părerile celor din jurul tău, eşti convins că ai facut şi că faci alegerile corecte şi că îţi investeşti timpul şi resursele inteligent, simţindu-te împlinit.

ZV: Eşti recunoscătoare ţării în care te-ai născut? Dacă da, dă-mi motive, dacă nu, la fel…

Ana Maria Constantin a ajuns olimpica la fizica dupa ce a performat la RomanaA.M.C.: Unul dintre cele mai urâte lucruri pe care le poţi face ca om este să uiţi de unde ai plecat. E mai mult decât inconştienţă, e o răutate dusă la extrem. Da, sunt recunoscătoare ţării în care m-am născut. Sunt recunoscătoare oraşului mic în care am crescut şi inclusiv satului în care îmi petreceam vacanţele de vară când eram copil. Sunt recunoscătoare Bucureştiului aglomerat în care mi-am petrecut majoritatea timpului în ultimii trei ani. Dacă nu ar fi fost toate acestea eu aş fi acum o cu totul altă persoană. Nu sunt eu în măsură să comentez despre starea ţării sau despre defectele ei. Şi încerc să mă ghidez după cuvintele lui Ghandi, care susţinea că dacă vrei să vezi o schimbare în lume ar trebui mai întâi să încerci să te schimbi pe tine. Mi se pare de departe cel mai bun lucru pe care îl putem face…

ZV: Unde te vezi peste 15 ani?

A.M.C.: 17 + 15, pe la 32 de ani…? Asta e o întrebare grea. Încă nu ştiu dacă o să lucrez într-un laborator sau în industrie. Cred că voi afla răspunsul la această întrebare doar atunci când voi ajunge la facultate. Ce sper acum însă este că la 32 de ani o să am o familie şi doi sau trei copii frumoşi şi sănătoşi şi o slujbă cu care să fiu fericită. Nu ştiu încă dacă în România sau în afară.

ZV: Ce ai face acum, dacă nu te-aş obosi cu întrebările mele?

A.M.C.: În primul rând nu mă oboseşte deloc să răspund la aceste întrebări, dimpotrivă, chiar îmi face plăcere. Probabil m-aş uita la un episod din “The Big Bang Theory”, momentan este serialul meu preferat, sau aş ieşi în oraş cu prietenul. Poate aş citi o carte bună sau aş bea un ceai de la Cărtureşti cu prietenele mele. Aş găsi ceva de făcut cu siguranţă.

ZV: Sunt oameni cărora le eşti recunoscătoare. De ce?

A.M.C.: Le sunt recunoscătoare pentru că ştiu că fără ei nu aş ajunge nicăieri. Le sunt infinit recunoscătoare părinţilor mei, pe care îi iubesc enorm şi care au ştiut întotdeauna să fie lângă mine şi să mă sprijine fără însă a mă sufoca cu prea multă atenţie, ajutându-mă astfel să mă maturizez. Le voi fi întotdeauna recunoscătoare domnilor mei profesori, în special doamnei profesoare de fizică Rodica Ionescu. De la dumneaei am învăţat fizică, am învăţat să fiu puternică, am învăţat să am încredere în mine, am învăţat să îmi ating ţintele şi să mă lupt pentru ceea ce îmi doresc. Dacă nu ar fi fost dumneaei nici măcar nu aş fi venit la acest liceu, aş fi rămas cel mai probabil la Caracal. Trebuie aşadar să îi mulţumesc pentru că m-a ajutat să pornesc pe un drum pe care ştiu că mă aşteaptă multe surprize plăcute. Sunt recunoscătoare conducerii Liceului Internaţional de Informatică pentru că oferă şansa de a învăţa într-o instituţie educaţională de top din România nu numai elevilor din Bucureşti, dar şi din provincie. Le sunt recunoscătoare prietenilor mei, din ţară şi din afara ţării şi în mod special surorii mele mai mici, care a ştiut întotdeauna să mă facă să zâmbesc.


Cine este Ana Maria

Ana Maria Constantin si colegi olimpiciAna Maria este elevă în clasă a XI-a la Liceul Internaţional de Informatică Bucureşti. De când a început liceul locuieşte singură în internatul liceului ei în Bucureşti, părinţii şi soră mai mică fiind acasă, la Caracal.

Din când în când îşi vizitează familia în weekend, de cele mai multe ori are însă treabă în Bucureşti, implicându-se permanent în activităţi extra-şcolare. Ana Maria este dublă medaliata cu bronz la nivel internaţional, odată în China, la Beijing, unde a mers în septembrie 2010 pentru a particip la Olimpiada Internaţională de Astronomie şi Astrofizică, a două oară în Crimea, la Sudak, unde a fost în octombrie 2010 la Olimpiadă Internaţională de Astronomie.

Participă la Olimpiade Naţională încă din clasă a V-a. În şcoală generală mergea la toate materiile posibile, în clasă a VII-a a obţinut Premiul I la Olimpiada Naţională de Limbă şi Literatură Romană.

Între timp a descoperit fizica şi a devenit materia ei preferată. Merge de atunci în fiecare an la etapă naţională. Are un teanc de diplome adunate de-a lungul anilor, de Premiul I, II, III şi Menţiuni. Anul acesta a ieşit pe locul 4 la Olimpiada Naţională de Fizică şi a intrat în Lotul Lărgit al României pentru etapă internaţională pe locul 6. A obţinut pe deasupra o bursă de la Ecole Polytechnique Paris cu şansa de a vizită campusul facultăţii şi faimoasele centre de cercetare din Paris în această vară.

Ana-Maria este energică şi plină de viaţă, a participat la concursuri internaţionale organizate de NASA la care a luat Premiul I, a mers la şcoli de vară în America unde s-a specializat în domeniul Ştiinţe Aplicate şi s-a plimbat de-a lungul globului pământesc cu ocazia concursurilor şi olimpiadelor sale.

În timpul liber citeşte şi face voluntariat, cântă la chitară sau merge la film cu prietenii. Ana-Maria ne spune că, mai presus de orice, în viaţă ei este extrem de important echilibrul.

8 comentarii

Spiridon 26-02-2011 - 20:20

gata, s-a lasat intunericul, stinge lampa si ia-o,

Alamara 27-02-2011 - 13:10

Tu esti, ValVerde ? Diversiuni, diversiuni…

Aolica 26-02-2011 - 20:34

da, dar l-au razuit frumusel cu un ciob de sticla si l-au botezat Miairupnasu, zis si Huhu care manca mucu

Huhu Ciu 26-02-2011 - 20:48

:)))) ‘reati ai dracului de cretini portocalii-pedelisti, ptiu!

Alex 28-02-2011 - 20:42

Bai omule tu te auzi ? tu iti injuri o conationala care a ajuns la un concurs foarte important 😐
Adica ce doamne .. tu stai cu semintele si cu berea in mana si postezi aiurea doar ca ai vazut o culoae pe steau si imediat ai asociat-o politic .. da .. romanii 😐

acum intelegeti de ce turcii au facut liceul ? oare noi am fi in stare ???

Europeanuul 27-02-2011 - 07:38

Priviti cum comenteaza idiotii astia la un subiect atat de important pentru romani.

Pai este normal ca niste turci sa adune toti olimpicii din tara, sa-i „lustruiasca” putin si dupa asta sa zica ca e meritul lor ?
Domnii de la Ministerul Educatiei ce parere au de treaba asta ? De ce nu-i stimuleaza pe profesorii de la liceele romanesti sa traga tare cu pregatirea olimpicilor ? De ce la acordarea gradatiilor de medit conteaza atat de putin rezultatele la olimpiade si se tine seama de activitati care n-au legatura cu pregatirea elevilor ? Educatul nostru presedinte, binefacatorul romanilor, comandorul Traian Basescu, ce parere isi baga de treaba asta ?

Europeanuul 27-02-2011 - 15:22

Tare curios sunt sa aflu motivul care te-a determinat sa-mi coopiezi nickul! Imi poti dezvalui si mie acest mic secret?

Alex 28-02-2011 - 20:40

sincer .. dupa ce am citit commul tau .. am ramas surprins (pozitiv) de faptul ca, tu chiar ai obsevat asta : ) da dupa ce am citit un reply la commul tau .. ( ma gandeam ca e ceva de aprobare cine stie ) dar cand am obs ca era vorba ca i-ai furat numele unui anumit tip :)) mi-am reamintit de faptul ca traiesc in romania.

si despre ICHB .. adica .. International Computer High School of Bucharest .. sincer nu cred ca ai avut dreptate 😀 adica e foarte frumos ce au scris cei de la ZV dar totusi .. nu cred ca e foarte placut dintr-un punct de vedere pe care eu il consider foarte important

sa sti tu ca colegul tau de banca este olimpic la aceasi materie ca tine .. si ca si alti 10 colegi de clasa sunt :)) si cand vezi ca tu ai luat 9.40 la un test si ca colegul tau a luat 10 .. tu nu te gandesti oare „eu am luat locul 3 la olimpiada nationala .. oare acum el ma va lua si eu voi cobora pe 4 ? ”

despre o concurenta de genul este vorba si eu cred ca nu merita 😀 daca vrei poti face performanta aproape oriunde ^^
eu sunt din Cluj si nu voi pleca DACA mi se va ivi ocazia 😀
acum „performez” in informatica si mie foarte bine aici 😉

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult