Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roIntalnirile ZV Maries: Procurorii care au ascuns crimele din ’89 trebuie trimisi la puscarie!

Maries: Procurorii care au ascuns crimele din ’89 trebuie trimisi la puscarie!

scris de Ziua Veche
8 afisari

Presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989 Bucuresti, Teodor Maries, a fost prezent miercuri  in redactia ziuaveche.ro unde a povestit despre lupta sa cu sistemul ticalosit, care s-a inversunat sa ascunda vreme de 20 de ani Adevarul despre crimele din decembrie 1989. Relatarile lui Maries sunt deosebit de interesante si reprezinta un exemplu al modului prin care un om determinat si tenace, poate invinge institutii care ii sunt ostile. Daca Romania ar avea mai multi Mariesi, cu siguranta ne-ar fi mult mai bine.

 

Cum va simtiti dupa 58 de zile de greva foamei? Multi inca pun la indoiala protestul dvs…

Avand in vedere prima etapa a grevei, de data aceasta nu am mai refuzat glucoza, vitala pentru celula creierului. As putea sa spun ca sunt mai limpede la minte acum decat eram la primul protest din toamna anului trecut, cand am avut o serie 74 de zile de refuz de hrana. Inclusiv vederea, cu care am avut probleme, e ok. Singurul lucru care ma deranjeaza de trei, patru zile este respiratia. Si nu din cauza tigarilor la care nu am renuntat, ci din cauza  faptului ca organismul a inceput sa consume resursele din muschii intercostali.  Cei multi, care pun la indoiala capacitatea cuiva de a supravietui atatea zile, sunt totusi extrem de putini, iar din pacate unii dintre ei contesta totul de 20 ani.

Cu ce v-ati alimentat in toate aceste zile?

Glucoza, apa minerala, apa plata si mult, mult ceai fierbinte de tei, de capsuni, de ce-mi gasea secretara. Este singurul fel in care m-am incalzit iarna asta, cand temperatura corpului oscileaza de peste 25 de zile, intre 34,8 grade – 35, 5 grade, iar tensiunea nu mi-a depasit in ultimele saptamani  9 cu 6. De multe ori a fost chiar mai mica, chiar si 8 cu 5. O tensiune oricum mai buna decat cea care am avut-o la greva foamei din 1990. Putini cunosc ca am mai facut si in 1990 o greva a foamei, dupa ce  m-au arestat la Piata Universitatii si m-au incarcerat la Rahova. Atunci, dupa un refuz total de hrana si apa de 10 – 11 zile, tensiunea imi coborase la 7 cu 3. Medicii au intrat atunci in panica si m-au transferat la Spitalul Penitenciarului Jilava.

Nu ati simtit fizic nevoia sa intrerupeti protestul, zeci de prieteni v-au cerut insistent s-o faceti si i-ati refuzat pe toti?!

Cred ca sunt 20-30 pe zi care imi tot cer sa ies din greva, dar promisiunea de onoare pe care mi-am facut-o – aceea ca voi inceta protestul doar atunci cand vom avea la sediul asociatiei actele integrale din dosarul 97/P/1990 privind crimeledin decembrie 1989 – de indata voi inceta. Omeneste este sa simti fizic, in fiecare zi, sa renunti. Simpla recunoastere a oamenilor, care intorceau capul dupa mine pe strada, socati de cum arat, mai ales, ca sa glumesc, de 1 – 8 martie, cand m-am intalnit cu multe doamne si domnisoare care s-au speriat de mine, ar fi fost motive suficiente ca sa renunt. Dar nu au putut cantari nici pe departe in balanta promisiunii de onoare  pe care mi-am facut-o. Si am facut-o.

De unde atata determinare. Ce v-a impulsionat sa fiti atat de indarjit, incat sa va riscati viata pentru un ideal, oricat de nobil ar fi acesta?

 

Cei cazuti pe caldaram in seara de 21 decembrie 1989 la Sala Dalles, precum betele de chibrit, impuscati de criminali a fost primul motiv pentru care m-am indarjit inca din ultimele zile ale anului 1989, si am iesit in strada inca din primele zile ale lui 1990 pentru a cere pedepsirea criminalilor. Toata minciuna perioadei 14 decembrie 1989 – 15 iunie 1990 (mineriadele), inchisoarea pe care am facut-o pe nedrept pentru simplul fapt ca am fost incriminat pentru calitatea de “golan” al Pietei Universitatii, m-au cladit pentru aceasta lupta lunga si acest protest extrem. De fapt greva foamei in sine are o motivatie acoperita de o dispozitie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, incluviv azi cand vorbim avem din nou termen la Curte, ca pana la 18 martie 2010 sa depunem, noi Asociatia 21 Decembrie 1989 acte in completarea apararii in dosarul 21 Decembrie – I – Revolutie de la Strasbourg.

 

V-ati intalnit de multe ori cu reprezentantii institutiilor statului, care stiau ca dvs. puteti sa muriti, si v-au tratat cu nepasare, amanand la nesfarsit predarea dosarele. Adica incalcand dispozitiile CEDO. Ce episod de acest gen v-a marcat cel mai mult?

 

Daca functia de Procuror General al Romaniei era detinuta de un barbat, pana azi erau rezolvate toate lucrurile. Va relatez un fapt real: Eram in ziua a 47-a agrevei foamei, de anul trecut. Eram invitat de Laura Codruta Kovesi la sala de consiliu a Parchetului General sa vad modul in care se derula activitatea de copiere si autentificare a dosarelor Revolutiei ce urmau sa ne fie predate. La intrare, a existat acel incident cu un jandarm, care mi-a dat cu un spray lacrimogen in ochi. Am cazut pe jos. Dupa ce mi-am revenit, si am putut sa vad, mi-a aparut Kovesi in capul scarilor alaturi de avocatul asociatiei, rugandu-ma sa intru. Avocatul se afla deja in sediu, si i-a reprosat lui Kovesi incidentul: “E posibil, ne-ati chemat aici si ne dati cu spray in fata?”. Am intrat pana la urma, am urcat scarile si cand am vazut-o pe Kovesi cu lacrimi in ochi – speriata de ce au facut jandarmii – brusc am uitat orice suparare, i-am sarutat mana si i-am spus: “De data aceasta nu sunteti dvs. vinovata”. Si am urcat restul scarilor impreuna, tinandu-ne de maini ca la gradinita.

 

Mi-ati dat un exemplu cu happy-end. Dar stiu ca ati avut parte de expertiente si mai urate…

 

Ne-am intalnit de multe ori cu generalul Ion Vasilache, seful Parchetelor Militare, unde erau tinute dosarele Revolutiei. Cel putin de trei ori l-am vazut pe Vasilache transfigurat in disperarea lui de a tainui crimele, urland si gesticuland catre mine precum Hitler cu mana sus: “Ne-am saturat de Maries!”. Iar intr-o discutie avuta cu generalul Dan Voinea, acelasi Vasilache i-a zis lui Voinea: “Sa stea in strada, sa moara acolo!”. Se referea la mine. Se infuriase pentru ca imi urase la multi ani, iar eu ii replicasem “La multi ani, dar nu pe functia asta!”. Mai tarziu, dupa plecarea mea, am aflat ca Vasilache l-a mustruluit pe Voinea, fata de mai multi subordonati, ca nu i-a luat apararea si trebuia sa ma arunce pe geamuri.

 

Credeti ca acesti procurori militari, care au musamalizat dosarele Revolutiei si i-au scapat pe criminali mai pot sta pe functii? N-ar trebui trasi la raspundere?

 

Din punct de vedere al vinovatiei, pentru tergiversare, acestia au savarsit infractiunea de favorizare si chiar complicitate cu criminalii. Miercurea si joia trecuta am pichetat Ministerul Justitiei, si, daca nu se vor lua masuri, vom continua pichetarile. In discutia purtata cu consilierul Gabriel Tanasescu al  ministrului Catalin Predoiu, evaluand ce s-a lucrat in cei doi ani si cinci luni cat generalul Dan Voinea a lucrat liber in dosarele Revolutiei si a girat functia de sef a Parchetelor Militare, in comparatie cu alti doi ani si jumatate scursi de mandat ai generalului Ion Vasilache, s-a ajuns la concluzia ca nu s-a mai facut nimic relevant in ultima perioada comparata. I-am solicitat consilierului Tanasescu sa-i transmita ministrului Justitiei evaluarea rapida, din punct de vedere al managementului pe aceste dosare a trei procurori ce au raspuns de dosare in ultimii doi ani si jumatate: Marius Iacob – seful Sectiei de Urmarire Penala; Ion Vasilache – seful Sectiei Parchetelor Militare si Nitu Tiberiu Flaviu – prim adjunct la Procurorul General. Am cerut si demiterea imediata a celor trei si am sesizat inclusiv CSM despre inactiunile acestora. Din punctul meu de vedere, cei trei si nu numai ei, de fapt toti procurorii militari de la Revolutie si pana in prezent, cu exceptia catorva printre care si Dan Voinea, ar trebuie de indata sa li se faca dosare penale. In Polonia, dupa infiintarea institutului pentru memoria natiunii poloneze, primii trimisi in judecata au fost procurorii care au musamalizat dosarele despre crimele din perioada comunista.

 

Cat mai stati in greva aceasta?

 

Vreau sa incetez chiar azi, dar lipsa de incredere in autoritati ma face sa nu renut.

 

Deci nu renuntati, chiar daca Guvernul, in sfarsit, a dat marti o lege de desecretizare a dosarelor Revolutiei?

 

Guvernul a dat de fapt o a doua decizie de acest gen, in interval de trei saptamani. Ministrul Apararii, Gabriel Oprea, m-a asigurat de tot sprijinul in aflarea Adevarului. Dar predarea documentelor nu o face Armata, ci tot parchetul, pentru ca asta este procedura. Ori in Nitu, Vasilache si Iacob sa aiba  incredere dracu’! Iar in comunisti precum Vasilache si Iacob, sau in tragatori de elita in 21 – 22 decembrie 1989 ca Nitu, sa aiba incredere mama dracului! Eu si Asociatia 21 Decembrie 1989 nu putem avea incredere.

 

 

Intrebari de la cititori

 Raul: Sunteti multumit de decizia Guvernului de marti?

Niciodata nu e prea tarziu. La americani omorul nu se prescrie niciodata omorul, iar la evrei se stie pozitia pe care o au in a-i urmari pe criminalii poporului lor pana la sfarsitul vietii. Acelasi lucru trebuie facut si in Romania. Luptatorii anticomunisti au fost cei care au tinut si redat demnitatea poporului roman.

 Sofocle: Credeti ca pana la urma adevarul despre Revolutie va iesi la iveala?

 Avand in vedere ultimele hotarari de Guvern pe aceasta chestiune, recenta intalnire de la Praga a reprezentantilor statelor ex-comuniste unde au hotarat infiintarea unui tribunal penal international, dar si ultimele evolutii ale Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului – am convingerea ca finalizarea dosarelor va avea sorti de izbanda. De fapt, Adevarul se cunoaste in cea mai mare parte, doar trebuie finalizata bucataria procedurala, iar vinovatii trimisi in judecata.

 Bonianschi:De ce nu v-ati ascultat prietenii si colegii cand v-au spus sa incetati greva foamei si ati continuat?

 Eu le multumesc tuturor pentru grija, dar adevarul este ca in subconstient cu totii doresc eliberarea intregului volum de dosare, deci in realitate sunt de acord in sinea lor cu ceea ce fac.

Bonianschi: Care este impresia pe care v-au creat-o Laura Kovesi si Ion Vasilache la discutiile pe care le-ati purtat? Dar despre Marcel Opris?

 Profesional, primii doi sunt niste nulitati. Nu cunosc drept international. Pe deasupra sunt si rau intentionati. Dl. Opris de la STS, nici dansul nu cunoaste drept international, dar are o scuza, nu este jurist. Rau intentionat ar parea ca nu este, doar orgolios, si deci nu-i place sa fie ingenunchiat. Noi n-am urmarit sa-i ingenunchiem sau sa-i umilim. Ori cum ne spuneau procurorii militari: “Ati invins un sistem”. Am vrut doar sa-i determinam sa respecte dispozitia Curtii Europene. Iar, prin ceea ce am obtinut, am creat un precedent in ultimii 70 de ani in Romania – instrumentarea dosarelor la vedere.

 Gigi Duru: Pe cine credeti ca mai intereseaza adevarul despre revolutie? Tinerii din ziua de azi au alte preocupari…

 In primul rand pe urmasii celor ucisi. Pe acesti eroi martiri ii consider cei mai importanti. Orice om constient despre ce inseamna adevarul si istoria reala trebuie sa fie interesat.

 Gigi Duru: Ce inseamna pentru dvs „adevarul” despre revolutie? Credeti ca veti putea publica o lista cu cei care au dat ordin si cei care au apasat pe tragaci in decembrie ’89? Veti putea face o harta cat mai completa a locurilor de unde s-a tras si unde s-a murit in toata tara in decembrie ’89? Si o harta a ordinelor date?

 Toate aceste detalii se regasesc in dosarele tinute pana acum. Chiar glumeam, dar s-ar putea sa iau in serios si sa trecem pe panze imense, care sa le afisam in Piata Universitatii, numele celor care au dat ordine criminale, au tras, au fost ulterior si premiati cu bani si grade pentru asta.

 Gigi Duru: Credeti ca veti putea face o harta asemanatoare a ordinelor si faptelor pentru mineriade care sa explice mortii din acele zile?

 Avocatii asociatiei cer cu insistenta de mai bine de doua saptamani sa ne fie copiat dosarul mineriadei, aflat in acest moment la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Din pacate, se invoca lipsa resurselor materiale, a aparatului si oamenilor necesare pentru cele 302 volume ale dosarului. Sper in aceasta saptamana sa gasim o solutie.

 Gigi Duru: Mai sunt dosare care nu v-au fost date? Preferati sa muriti si sa lasati treaba neterminata? Cine credeti ca va continua?

 Orice lucru finalizat este un lucru bine facut. Asta daca ai principii. Cu orice risc, pana la capat.

 

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult