Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roIntalnirile ZV Marius Chivu: Inca reactionam dur la kitsch

Marius Chivu: Inca reactionam dur la kitsch

scris de Ziua Veche
2 afisari

Daniel Cristea Enache a scris despre mine ca as fi “ipocrit”, intrucat e imposibil ca Orbitor sa-mi fi placut exclusiv din motive literare. E frustrant sa ti se faca procese de intentie @ Sansele de supravietuire ale presei culturale sunt legate exclusiv de profesionalismul celor care le fac @ Un critic literar bun este cel care are gust, or gustul nu e o chestiune stiintifica @ Am prins gustul traducerii si lucrez acum la o traducere din Oscar Wilde.

I.M. Marius Chivu, ce sanse de supravietuire are presa culturala din Romania?

M.C. Problema multora dintre cei care fac reviste culturale in Romania este ca nu au nici o idee despre cititorii carora li se adreseaza. Uneori nici despre cultura. Majoritatea revistelor culturale sunt finantate de Minister sau de consilii locale si nu isi asuma prea multe responsabilitati legate de calitatea colaboratorilor si de continutul materialelor. Se publica in fiecare luna, in toata tara, mii de articole si comentarii culturale proaste, inutile, circumstantiale, fara legatura cu nevoile si interesele unor potentiali cititori. Apoi, sa nu uitam ca in anii 90 revistele culturale au fost mediile prin care s-au platit tot felul de polite, s-au dus tot felul de razboaie si polemici fara mize reale, care au indepartat cititorii. Sansele de supravietuire ale presei culturale sunt legate exclusiv de profesionalismul celor care le fac, de felul in care acestia sint conectati la ceea ce se intampla astazi in cultura lumii, departe de orice parti-pris-uri, viziuni si vanitati personale.

I.M. Functioneaza in opinia ta, o dihotomie clara valorica in presa noastra culturala?

M.C. Sigur ca functioneaza, cu totii stim prea bine care sunt revistele proaste (cu vinzari obscen de mici) si care sunt cele bune. Daca exista un efect bun al acestei crize a presei atunci acesta ar putea fi disparitia unor reviste in paralel cu reformarea altora. Exista putini bani pentru presa culturala si ar fi pacat sa fie irositi pe produse proaste. Exista orase de provincie unde apar 2-3-4 reviste de cultura. E absurd. Am spus-o de fiecare data cand am avut ocazia ca exista prea multe publicatii care spun prea putine lucruri.

I.M. Desi esti foarte tanar si practic nu ai putut face presa inainte de 90’, ai informational, prin forta lucrurilor cunostinta despre cum se facea si atunci. Ai impresia, cel putin la nivelul critic, ca lucrurile in momentul de fata sunt mai directe, mai deschise?

M.C. In primul rand, miza presei s-a schimbat radical. Imi este destul de greu, nu sa inteleg, ci sa am imaginea de ansamblu a felului in care se facea presa atunci. Constringerile ideologice, precautiile personale, consecintele politice, toate acestea au fost chestiuni extrem de complicate atunci, si tot mai greu de inteles azi. Da, lucrurile sunt mai asezate acum (disparitia cenzurii a adus lucrurile la un nivel uman), doar ca uneori libertatea si informatia nu sunt suficient exploatate.

I.M. Marius, cu sinceritate crezi ca literatura romana (vorbind despre cea a momentului) este inca minata de un destin potrivnic?

M.C. Dimpotriva, cred ca niciodata literaturii romane nu i-a mers mai bine ca acum, cel putin in termenii expunerii si audientei si pe alte piete de carte. Niciodata nu s-au tradus atatea carti romanesti, niciodata scriitorii romani nu au vandut si nu li s-a cerut chiar de catre editori straini sa scrie carti ca acum, cand avem un numar foarte mare de autori relativi tineri tradusi in jumatate din limbile Europei. Situatie care poate avea consecintele ei nefaste. Ma tem ca cei mai tineri sa nu inceapa sa scrie direct cu gindul la succesul european.

I.M. Crezi de asemeneaa, ca vremurile politice pe care le traim marcate de confunzie si kitsch, vor deveni subiecte ale unor carti de valoare, sau interesul pentru ele s-a estompat in cei aproape 21 de ani ?

M.C. Cred ca acest lucru se intampla deja intr-o oarecare masura. Autori precum regretatul Sorin Stoica, Alex Tocilescu, Calin Torsa, dar si altii, incorporeaza in cartile lor destul kitsch. Inca reactionam dur la kitsch, ne irita proximitatea lui, inca nu coexistam usor, dar cred ca, pe urmele sociologilor sau ale regizorilor de teatru, o sa ajungem sa descoperim si resursele kitschului.

Un critic literar bun e cel care are gust

I.M. Cum comentezi “atacul” pe care Mircea Cartarescu l-a indreptat impotriva unor critici literari? In ce masura il crezi justificat?

M.C. Nu cred ca e vorba de un ,,atac,, , ci de o reactie. Mircea Cartarescu este un autor complet, cu constiinta valorii operei sale, care a scris si a reusit sa se impuna in toate genurile literare (mai putin in teatru). Trilogia “Orbitor” s-a tradus in toate limbile importante cu o receptare absolut extraordinara peste tot si, probabil, a fost greu pentru el sa inteleaga felul extrem de dur in care o parte din critica literara romaneasca i-a “hacuit” ultimul volum din trilogie. In timp, nedumerirea lui s-a transformat in suspiciune, apoi in furie. Il inteleg cu atat mai mult cu cat, scriind pozitiv despre opera lui, eu insumi m-am trezit un fel de victima colaterala.  Daniel Cristea Enache a scris despre mine ca as fi “ipocrit”, intrucat e imposibil ca Orbitor sa-mi fi placut exclusiv din motive literare. E frustrant sa ti se faca procese de intentie.

I.M. Si pe mine m-au surprins reactiile contrastante ale criticii vizavi de “Oribitor”. Oare se poate intimpla ca acelas autor sa scrie in 14 ani o capodopera (“Orbitor” 1) si o carte “ totalmente ratata”, ca “Orbitor” (vol.3), cu unele diferente firesti la urma-urmei, in 14 ani?

M.C. Intre cele 3 volume exista diferente, nici nu se putea altfel, fiecare avand teme, abordari, personaje noi… Vorbim despre un roman de peste 1.500 de pagini scris de-a lungul a 14 ani in care se regasesc, fireste, si momente extraordinare, si parti mai putin reusite. E normal sa existe diferente si inegalitati, dar, oricum, cele 3 volume trebuie judecate impreuna, nu separat, ele functionand, daca vrei, ca niste vase comunicante ce contin acelasi lichid cu aceleasi proprietati.

I.M. Traim totusi un moment, in care  deseori, critica de intampinare, pasionala, a fost inlocuita  cu remarcile seci, chiar rauvoitoare.

M.C. Acest lucru poate fi si efectul incriminarii criticii asa-zis impresioniste din ultimii douazeci de ani……..

I.M. Crezi ca ea in timp a dus la un grad crescut de…mistificare? La  superficialitate?

M.C. Un critic literar bun este cel care are gust, or gustul nu e o chestiune stiintifica, nu tine de multitudinea grilelor de interpretare pe care le poate aplica unei opere sau de cantitatea de teorie literara citita la viata lui. Apoi, criticul literar este el insusi un cititor, unul care si-a pierdut inocenta in timp, dar asta nu inseamna ca si-a pierdut si placerea lecturii. Din punctul meu de vedere, implicarea lui afectiva in textele critice nu este condamnabila decat in masura in care nu o subsumeaza analizei. Cineva spunea ca a face critica literara inseamna a explica resorturile admiratiei pentru o carte, iar admiratia nu poate fi separata de afect. Nu sintem niste robotei.

I.M. Ar mai fi multe de vorbit Marius draga, dar inchei timpul ne mai permite o ultima constatare: Am impresia ( mai mult ca oricand) ca, in critica noastra literara de  azi  exista  multa dezbinare ba, ca sa folosesc un cuvant popular, chiar discordie.

M.C. Nici consens nu e bine sa fie, dar, intr-adevar, exista o anume rautate. Cred ca acest lucru este o consecinta a faptului ca revistele literare s-au constituit in jurul unor oameni aflati intr-un soi de concurenta perpetua pentru resurse culturale simbolice.

I.M. Poate ca si optiunile politice dezbina…

M.C. In plus, optiunile politice au contribuit  la o stare destul de tensionanta cu dese rabufniri. Uneori textele critice sunt previzibile in sensul ca ceea ce e laudat intr-o revista va fi contestat in alta. Iar acest lucru nu tine intotdeauna de formatii, viziuni si politici culturale diferite, ci si de resentimente latente.

I.M. Resentimente care rabufnesc uneori cu forta unei viituri. Esti dispus sa deconspiri la ce lucrezi acum?

M.C. Am prins gustul traducerii si lucrez acum la o traducere din Oscar Wilde. Si sunt pe ultima suta de metri cu debutul meu, doar ca nu o sa deconspir genul.

I.M. Nu insist.

 

Cultura, Iolanda Malamen, Marius Chivu, presa culturala, kitsch, critic literar

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult