Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roIntalnirile ZV Mutaţii pe „tabla de şah” a zonei extinse a Mării Negre

Mutaţii pe „tabla de şah” a zonei extinse a Mării Negre

scris de Ion Petrescu
0 afisari

General-maior (rt.) Corneliu Pivariu este specialist în informaţii militare, domeniu în care a lucrat aproape 30 de ani, cu misiuni de lungă durată în ţări din Orientul Mijlociu, după care a îndeplinit funcţii de conducere în Direcţia Informaţii Militare/DIM, inclusiv aceea de locţiitor pentru operaţii al Şefului DIM. Recent, a văzut lumina tiparului un tom de interes general –  GEOPOLITICA ACTUALĂ, DESCOPERITĂ ÎN 200 DE EPISOADE – scris de generalul Pivariu, motiv pentru care l-am şi invitat la înâlnirile Ziua Veche.

Ion Petrescu- Vor fi mutaţii notabile, în următorul deceniu, pe „tabla de şah” a zonei extinse a Mării Negre?

General-maior (rt.) Corneliu Pivariu –  Acest areal a câştigat, în ultimii ani, valenţe deosebite, reprezentate de extinderea spre est a NATO şi a Uniunii Europene şi de creşterea importanţei sale din punctul de vedere al posibilităţilor de transport a petrolului şi gazelor naturale, prin proiectele NABUCCO, South Stream şi AGRI. Aici se caută o armonizare a intereselor SUA şi UE cu cele ale Rusiei şi Chinei. Unele conflicte de interese au căpătat şi accente războinice, precum cel din Georgia, din 2008, care a fost o demonstraţie de Realpolitik în zonă, după cum spunea reputatul analist britanic James Sherr, director pentru Rusia şi Eurasia a prestigioasei Chatham House, „actuala criză demonstrează că Războiul Rece nu a fost înlocuit cu valorile comune (a se înţelege democratice) între Est şi Vest, ci prin renaşterea unei geopolitici dure”. Miza geopolitică din această zonă depăşeşte cu mult potenţialul şi interesele micii Georgii, iar instabilitatea internă din această ţară este urmărită cu interes de Rusia, încheierea mandatului preşedintelui Mihail Saakasvili putând marca o nouă creştere a influenţei ruse în această ţară.

            Zona Caucazului este puternic frământată de dispute teritoriale şi etnice. În Caucazul de Nord, Rusia se confruntată cu  grave probleme de combatere a terorismului, pentru care nu a găsit soluţii adecvate. Dar a generat acţiuni de dezvoltare economică a zonei, cum este proiectul „Vârful 5.642” (vârful Elbrus), susţinut de preşedintele Medvedev, la ultima reuniune a Forumului Economic Mondial de la Davos. Aceste acţiuni ar trebui însă completate cu măsuri reale de dezvoltare a educaţiei, de o democratizare a vieţii sociale,  de respectarea drepturilor minorităţilor şi de soluţionarea, prin negocieri, a tuturor problemelor în dispută.

            În Caucazul de Sud principala problemă o constituie situaţia din Nagorno-Karabakh, conflict care durează de mai bine de 16 ani şi care în ultimii doi ani a înregistrat noi elemente de tensiune, reprezentate de ciocniri limitate în zonele de contact, soldate cu victime de ambele părţi, dar şi declaraţii belicoase, mai ales din partea Azerbaidjanului, urmate de răspunsuri pe măsură din partea Armeniei. La 24 iunie, la iniţiativa preşedintelui Medvedev, a avut loc, o nouă întâlnire trilaterală Rusia-Armenia-Azerbaidjan, fără rezultate notabile, iar Grupul Minsk, desemnat de OSCE, după încheierea conflictului militar din 1994 a ţinut 15 reuniuni, fără a se putea ajunge la o soluţie. Dar, conform unor declaraţii ale preşedintelui Medvedev – de la încheierea reuniunii trilaterale din octombrie anul trecut – „… orice fel de discuţii sunt mai bune decât reactivarea conflictului”. La începutul lunii mai, autorităţile din Nagorno-Karabakh au dorit să redeschidă aeroportul din Stepanakert, iar preşedintele armean Serzh Sargsyan a declarat că va fi pasager în primul zbor de la Erevan, ceea ce a determinat partea azeră să declare că va doborî acest avion, dacă zborul va avea loc – dovadă a tensiunilor existente între părţi. Problema Nagorno-Karabakh este mult mai complexă, în soluţionarea ei un rol important putând juca şi Turcia. Rusia, care apreciază, cu pragmatism, că poate avea beneficii mai mari din nesoluţionarea acestui conflict, nu este interesată de încheierea lui, cel puţin în viitorul apropiat şi mediu.

            Revenind la Marea Neagră, ultimele alegeri prezidenţiale din Ucraina au marcat un nou câştig strategic pentru Rusia şi nu cred că în următorii 5-10 ani Ucraina va încerca să se apropie mai mult de UE şi NATO, inclusiv opţiunile populaţiei în această direcţie înregistrând scăderi importante şi fiind sub 30% în prezent. O problemă importantă o reprezintă situaţia din Crimeea – portavionul rus din Marea Neagră -, pe care unele surse occidentale o apreciază ca un posibil declanşator de noi conflicte, ceea ce eu nu văd a fi posibil pe termen scurt şi mediu.

            Situaţia din Republica Moldova, deşi marcată de un oarecare succes al forţelor democratice, este puternic influenţată de interesele Rusiei, problema transnistreană fiind doar un pretext pentru ca Moscova să menţină această zonă sub influenţa sa, în condiţiile extinderii NATO spre est. Zvonurile conform cărora Kremlinul i-ar cere lui Igor Smirnov să nu mai candideze pentru un nou mandat de preşedinte nu trebuie interpretate ca o decizie a Rusiei de a nu mai sprijini separatismul transnistrean, ci de a căuta să dea o nouă faţă acestuia. Amânarea preconizatelor discuţii în formatul 5+2 din 20 iunie, chiar dacă Germania venea în întâmpinarea ideii de federalizare susţinută de Rusia, demonstrează dificultăţile soluţionării acestui conflict.

            Am lăsat la final Turcia, care după evoluţia sa politică şi economică din ultimul deceniu şi recentele alegeri parlamentare, ce asigură continuitatea la putere a Partidului Dreptăţii şi Justiţiei şi a premierului Tayyp Recep Erdogan, continuă să reprezinte o puternică forţă în această zonă şi nu numai, atât prin poziţia sa geopolitică, şi prin dezvoltarea economică, cât şi prin politica sa externă, deosebit de bine articulată. Vocaţia actuală a Turciei de a deveni un jucător geopolitic inconturnabil s-ar putea concretiza în viitorul apropiat. Un element important în acest sens îl va reprezenta modul în care Turcia va reuşi să gestioneze implicarea sa în soluţionarea actualelor revolte din Siria.

Ion Petrescu Prin urmare sunteţi un analist pesimist sau optimist?

General-maior (rt.) Corneliu Pivariu – Titlul unei lucrări filosofice, privind teoria evoluţiei sociale, publicată de prestigioasa editură franceză Fayard, în urmă cu câţiva ani, autor fiind Jean Francois Kahn era: „Tout change parce-que rien ne change”. Eu văd partea realistă şi optimistă a acestei sintagme.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult