Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roIntalnirile ZV Neurologul Bogdan O. Popescu: Azi am avut 74 de apeluri ratate in doua ore

Neurologul Bogdan O. Popescu: Azi am avut 74 de apeluri ratate in doua ore

scris de Ziua Veche
142 afisari

Bogdan O. Popescu este medic neurolog si purtator de cuvnat al unuia dintrele cele mai mari spitale din tara: Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti. Doctorul vobeste despre viata de medica, dar si despre provocariile cu presa si pacientii. „De multe ori, asta ne costa – oamenii sau presa nu judeca diagnosticul sau tratamentul, ci atitudinea imediata. Se asteapta in general apropiere, zambete, timp, si nu exactitate. Trebuie stiut ca echipa de la primiri urgente de la Spitalul Universitar are o prezentare la fiecare 4 minute”, spune doctorul neurolog.

 

 

Iolanda Malamen: Bogdan O. Popescu, cum este sa fii medic, dar si purtator de cuvint al unui mare spital bucurestean, cum este Spitalul Municipal?

Bogdan O.Popescu: Eu cred ca este greu pentru noi, medicii din Romania, sa comunicam, cel putin din doua motive: suprasolicitarea si lipsa unei instruiri dedicate in acest sens. Eu si colegii mei, spre exemplu, nu am facut niciun curs de comunicare cu pacientii in facultate sau intr-un program de educatie postuniversitara. De multe ori, asta ne costa – oamenii sau presa nu judeca diagnosticul sau tratamentul, ci atitudinea imediata. Se asteapta in general apropiere, zambete, timp, si nu exactitate. Trebuie stiut ca echipa de la primiri urgente de la Spitalul Universitar are o prezentare la fiecare 4 minute. Medicii sunt in primul rand preocupati de diagnosticul pacientului, de atitudinea medicala de urgenta. Faptul ca de peste doua luni sunt purtator de cuvant la spital este o adevarata provocare. Astazi am avut 74 de apeluri ratate in doua ore, in care nu am putut vorbi, fiind intr-o sedinta a unei comisii medicale.

I.M. Informatia la un asemenea spital este, cu siguranta, coplesitoare.

B.O.P. Incerc sa comunic, sa aduc informatia de la colegii mei catre presa. Este greu si cred ca ar fi necesar ca un medic sa faca numai asta, cu norma intreaga. Nu pot sa nu il mentionez aici pe doctorul Bacalbasa de la Galati, care face o figura excelenta ca purtator de cuvant de spital. Are expresivitate si sarm, in egala masura.

I.M.  Pe o scara a interesului guvernamental romanesc vis-a-vis de sanatate, cam ce loc ocupa in momentul de fata medicina, in opinia ta?

B.O.P. Medicina, educatia si cercetarea nu au fost niciodata o prioritate in ultimii 20 de ani, din pacate. Investitia in aceste domenii este fundamentala pentru orice stat care doreste sa renasca, sa produca valori, sa ajunga din urma parteneri. Ei bine, la noi nu se intelege asta . Nu vreau sa fiu cinic dar probabil nici nu se va intelege in urmatorii 20 de ani, indiferent cine va decide. Ceea ce este, cu adevarat, regretabil.

I.M.  Ce s-a deteriorat (iremediabil) in mentalitatea cu care sunt priviti
medicii la noi?

B.O.P. In vremurile respectului, un medic era cineva. Astazi este aprioric un nimeni, ba chiar un potential infractor. Aceasta perspectiva este cauzata de pozitia in care au fost pusi medicii in ultima vreme, de catre guvernare si de catre anumiti jurnalisti, desi fiecaruia din guvern si fiecaruia din presa un medic i-a salvat, la un moment dat, pe cineva. Este o dominatie anormala a unor pozitii sociale fata de altele. Intr-o societate normala, medicul nu ar trebui sa fie cu nimic mai prejos decat un senator sau un reporter. Sa ne intelegem, dintre cei mentionati, reporterul este cel mai corect si reglat de economia de piata. Medicul este pus sa lucreze intr-un sistem subfinantat, care nu are cum sa satisfaca, pe care nu il decide el. Medicul curant sufera de o presiune pe care nu poate sa o rezolve. Cred ca primul lucru care trebuie facut este sa se dea salarii mari personalului sanitar, sa se reduca programul de lucru, sa se cumpere materiale sanitare bune, sa se faca dotari de ultima generatie, lumea sa se obisnuiasca cu ideea simpla ca sanatatea este foarte costisitoare. Probabil ca am sa fiu criticat, dar este singura cale. Crede-ma!

I.M. Esti un medic inca tinar, profesional ai reusite indiscutabile, ai studiat in strainatate, participi la congrese de neurologie in toata lumea, esti membru al unor societati medicale importante, ai contributii in materie. Consideri  ca nu-ti sunt rasplatite cum se cuvine munca, efortul, vocatia, sacrificiul, performantele?

B.O.P. Nu, drept sa spun, nu ! Oricum performanta nu este recompensata in mod special in medicina. Un om performant castiga exact acelasi salariu ca orice coleg. Nu exista supraspecializari, nu exista stimularea performantei. Pe acest fond, un lucru extraordinar face dl. Prof. Dr. Florian Popa, Rectorul U.M.F. “Carol Davila”, care a decis sa identifice un grup de specialisti de excelenta in universitate, pe care sa ii promoveze pe linie universitara. Pe de alta parte, efortul imi este rasplatit intr-un mod neasteptat. Spre exemplu, ultima mea grupa de studenti a venit sa imi spuna ca au fost fericiti ca au facut neurologie cu mine, ca vor sa isi faca teza de diploma cu mine. Asta ma maguleste.

I.M.  Asadar, ce mai inseamna a fi medic, in Romania de azi?

B.O.P.Inseamna sa muncesti mult, cu responsabilitate si fara satisfactii normale. Inseamna sa fii sunat la telefon in week-end, sa dai verdicte, sa rezolvi. Ceea ce nu poti face mereu. Imi cer scuze pentru cuvinte, dar inseamna sa fii un Dumnezeu in care cred foarte putini.

I.M. Statistici sumbre spun ca romanii sunt mult mai bolnavi ca majoritatea europenilor.

B.O.P.La noi sunt multe boli mai frecvente decat in celelalte tari din Europa din cauza unei preventii primare mai putin atente. In loc sa tratam hipertensiunea arteriala, tratam accidentul vascular cerebral sau infarctul de miocard. In concluzie, romanii sunt probabil mai bolnavi decat altii. Cu toate astea, tot timpul se doreste scaderea numarului de paturi in spitale. Avem deja bolnavi pe culoar, unde vom ajunge? In loc de clipurile in care se sugereaza cadourile necesare pentru personalul medical, as face si eu unul cu paturi pe strada, pe cheiul Dambovitei. In care sa trecem noi si sa intrebam – cum va este, ok, va trage curentul? E bine, stati sa va reglez ritmul la perfuzie. Inca o data, fara finantare nu se poate nimic. In Romania ar trebui construite cel putin 7 spitale noi, de urgenta, cu dotari de ultima ora, ca macar sa ne apropiem de medicina din vest.

I.M. Ti se pare util, sau simptomatic ca, in fruntea Primariei- Bucuresti sa fie un medic, iar in fruntea Ministerului Sanatatii sa nu fie un medic?

B.O.P.Iolanda Malamen, sa fii medic nu este un stigmat. Adica de ce ar putea fi primar un inginer si nu un medic? Oricare dintre ei poate fi un primar mai bun sau mai putin bun. In ceea ce priveste functia de ministru al sanatatii, unul dintre cei mai eficienti ministri de pana acum nu a fost medic. Asta nu este doar parerea mea. Orice functie administrativa trebuie judecata dupa rezultate, nu dupa prejudecati.

I.M. Sa presupunem ca ai candida pe un post politic. Ce slogan ai folosi?.

B.O.P.Nu am fost niciodata membru de partid. Nici acum nu sunt hotarat ca ar trebui sa fiu. Nu am un slogan cu care as intra in politica. Nu ca nu as avea, dar mintea romanilor e zapacita de cei care sunt acum politicieni. Pot insa sa spun ce le invat pe rezidentele mele: „imaginati-va ca bolnavul acesta e ruda voastra”. Functioneaza cu rezidentele mele, dar nu ar functiona cu primari, ministri, senatori etc.

I.M. Bogdan O. Popescu, faci parte dintre acei medici care mai au o profesie vizibila:literatura, fiind unul din poetii foarte cunoscuti ai ultimelor generatii. Intrebarea mea este un pic ticaloasa: a pierdut vreodata ceva una, in dauna celeilalte?

B.O.P. Sunt disperat ca nu pot termina de corectat ultima mea carte din cauza activitatii mele din medicina. Nu ma simpatizez pentru asta. Si daca as pleca undeva si as scrie doar literatura m-as detesta de-a dreptul. Situatia, pentru mine, este fara iesire. Oricum ar fi nu e bine.

I.M. Se poate spune ca romanii, in momentul de fata isi controleaza intr-o anume masura destinul, sau totul e o dureroasa irealitate ?

B.O.P. Nici pomeneala. Din pacate nu numai ca mergem pe unde este calea formata, asta nu ar fi rau, dar discutiile si filozofia de care suntem in stare stabilesc lucruri care nu au nicio legatura cu realitatea. Mentorul meu m-a invatat ca nu poti avea succes daca nu ai simtul realitatii. Romanii, din pacate, nu controleaza nimic. Nici cultura lor, nici Rosia Montana, nici Marea Neagra, nici propria istorie. Imi cer scuze, sunt cinic, dar judec in perspectiva vietii mele, timp in care nu vad sa se schimbe foarte multe lucruri.

I.M. Mai poate  motiva ceva un tinar medic roman, in momentul de fata, sa priveasca optimist prezentul, viitorul?

B.O.P.Guvernul Romaniei – ceea ce nu cred ca se va intampla. Bolnavii Romaniei – mie imi spun oamenii ca i-am ajutat, ca am fost important pentru ei. Studentii – ei sunt viitorul. Mamele medicilor – le spun intotdeauna ca sunt minunati.

I.M.  Bogdan O.Popescu, gasesti resurse interioare pentru suferinta umana pe care o radiografiezi zilnic. Ai clacat citeodata in fata ei?

B.O.P. Clachez adesea, de ce sa nu recunosc. Fac ce pot, nu sunt nici pe departe perfect. Cum sa fac mai bine? Intre medici si pacienti este o prapastie peste care trebuie construit un pod. Intre medici si decidenti este un munte peste care trebuie sa trecem.

I.M.. Este ceva ce n-ai repeta daca ai lua-o de la inceput?

B.O.P.Intotdeauna este ceva ce n-ai repeta daca ai lua-o de la inceput. Numai prefacutii nu recunosc asta. Eu, de exemplu, nu as mai avea incredere in toata lumea.

Bogdan O. Popescu s-a nascut pe 8 martie 1971, in Bucuresti. A absolvit in anul 1989 liceul „Gheorghe Lazar” si apoi in anul 1996 Facultatea de Medicina din Capitala. Din 1997 lucreaza ca medic neurolog la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti. A sustinut doua teze de doctorat: la Bucuresti, in 2001, si la Institutul Karolinska din Stockholm, Suedia, in 2004. Contributia sa stiintifica se refera in principal la mecanismele bolilor neurodegenerative (boala Alzheimer, boala Parkinson), aceasta materializandu-se in publicatii de prim rang din Europa si SUA (Journal of Neurochemistry, Journal of Biological Chemistry, Journal of Alzheimer’s Disease, Journal of Neurological Sciences, etc.) si in peste 100 de citari in literatura internationala de specialitate. Este membru al Societatii Europene de Neurologie. In 2007, Academia Romana i-a decernat premiul „Victor Babes” pentru cercetare medicala si in 2010 a obtinut premiul de excelenta al Fundatiei Nationale pentru Stiinta si Arta. Din 2001 este de asemenea Secretar General al Societatii de Neurologie din Romania. Pe langa activitatea sa de practica si cercetare medicala, Bogdan O. Popescu este scriitor, cu numeroase volume de versuri publicate in perioada 1996-2009. Nu a fost niciodata membru al vreunui partid politic.


A debutat in presa literara in 1987, in Suplimentul Literar Artistic al Scanteii Tineretului (SLAST), publicand ulterior versuri in numeroase reviste literare (Luceafarul, Contemporanul, Tomis, Adevarul Literar si Artistic, Aldebaran, etc.). Despre vesurile sale au scris personalitati importante ale vietii literare (Mircea Cartarescu, Traian T. Cosovei, Florin Iaru, Mariana Marin, Aurelian Titu Dumitrescu, Marius Chivu, Constantin Stan, Valentin F. Mihaescu, Dan Mircea Cipariu).


Carti publicate: „La revedere, printesa!”, Editura Vinea, 1995 – carte distinsa cu marele premiu „Ion Vinea” pentru debut literar; „Marfa”, antologie colectiva (impreuna cu Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Ghergut si Dan Plesa), Editura Salut, 1996; „Poemul de garda”, Editura Celsius, 1999; „Pisica neagra, pisica moarta” (impreuna cu Traian T. Cosovei), Editura Crater, 2001; „Leul de dupa extravagante”, Editura Cartea Romaneasca, 2002; „Masinaria de uitare”, Editura National, 2004, “Poeme in loc de tutun”, Editura Brumar, 2007, “Maratonul de poezie si jazz”, antologie colectiva, Editura Tracus Arte, 2009, “Manifest.20 Revolutie”, antologie colectiva, Editura Brumar, 2009.

Are in pregatire un volum de proza scurta pentru anul 2010, „Viata de aruncat”.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania din anul 2002.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult