Nu se poate face medicina cu mainile goale

Sistemul sanitar romanesc subrezit de un sumbru si apasator amestec de indolenta si absurda gestionare, atinge in aceste zile paroxismul unor intamplari care terifiaza opinia publica de pretutindeni. Se cauta vinovati, se dau declaratii, se trimit public condoleante, se spun lucruri impotriva bunului simt, se fac bilanturi negre, dar mai presus de toate, cei responsabili se ascund cu lasitate, in spatele unor laconice si penibile sintagme.

 

 

In tot acest timp, o armata de medici si de cadre medii sanitare romanesti are bagajele pregatite pentru plecarea pe alte meleaguri, acolo unde atat pacientii, cat si personalul medical se bucura de respect din partea societatii. In zadar starnim compasiunea intregii Uniuni Europene, in zadar ne arata cu degetul lumea civilizata, medicina noastra pare din ce in ce mai mult un episod barbar desprins din istoria prezenta a tarii. Si asta, (dupa previziuni lucide) este doar un inceput.

Medicul neurolog Bogdan O Popescu este unul dintre acei medici care, desi a fost ofertat de clinici celebre din strainatate, a sperat ca odata cu intrarea in Uniunea Europena, sistemul sanitar Romania, are sanse sa se vindece definitiv de toate maladiile.

Bogdan O. Popescu s-a nascut la 8 martie 1971, in Bucuresti. A absolvit Facultatea de Medicina a Universitatii de Medicina si Farmacie „Carol Davila”, in 1996, din 1997 lucrand ca medic neurolog la Spitalul Universitar de Urgenta din Bucuresti si din 2009 si ca lector. Din 2004 este si seful laboratorului de Medicina Moleculara de la Institutul National de Patologie “Victor Babes” din Bucuresti. A sustinut doua teze de doctorat: la Bucuresti, in 2001, si la Institutul Karolinska din Stockholm, Suedia, in 2004. Contributia sa stiintifica se refera in principal la mecanismele bolilor neurodegenerative (boala Alzheimer, boala Parkinson), aceasta materializandu-se in publicatii de prim rang din Europa si SUA  si in peste 200 de citari in literatura internationala de specialitate. Este membru al Societatii Europene de Neurologie. In 2007, Academia Romana i-a decernat premiul „Victor Babes” pentru cercetare medicala. Din 2001 este Secretar General al Societatii de Neurologie din Romania. Pe langa activitatea sa de practica si cercetare medicala, Bogdan O. Popescu este scriitor, cu 5 volume de versuri publicate in perioada 1996-2008 (“La revedere, printesa” – 1996, “Poemul de garda” – 1999, “Leul de dupa extravagante” – 2002, “Masinaria de uitare” – 2004, “Poeme in loc de tutun” – 2007). Nu a fost niciodata membru al vreunui partid politic.

 

Iolanda Malamen:.Bogdan O.Popescu, as fi vrut sa nu mai vorbim astazi despre medicina, ci despre ultima carte de poeme pe care ai scris-o, despre literatura in general, si despre literatura noastra in special, dar nori negri umbresc multe  profesiuni vitale din tara noastra. Medicina este una dintre ele. Sa fie asta blestemul pe care il invocam adesea?

 

Bogdan O.Popescu:. Sistemul sanitar in Romania are probleme serioase, ca urmare a neintelegerii faptului ca medicina trebuie sa fie o prioritate, ca si invatamantul si cercetarea, independent de vremurile de criza in care ne aflam. Mersul anapoda al lucrurilor este un efect al deciziilor care s-au luat in ultimii ani, care au defavorizat constant atat personalul medical cat si pacientii, punand mai presus domenii considerate “productive”. In fapt, fara o asistenta medicala performanta, oamenii isi pierd sanatatea si nu mai pot munci, ajungand sa fie suportati de catre sistem.

 

I.M. .Este o drama reala exodul medicinei romanesti?

B.O.P. Eu cred ca da. In primul rand este de mentionat ca parasesc tara numai oameni de foarte buna calitate, care isi pot gasi un loc de munca afara. Romania a pierdut circa 5000 de medici in ultimii 5 ani si acestia continua sa plece catre Franta, Germania, Marea Britanie. Exista astazi chiar targuri de oferte de contracte de munca specializate. In conditiile in care oricum nu avem suficienti medici in sistem, acest exod pune si mai multa presiune pe activitatea medicala. Trebuie sa luam in considerare faptul ca incidenta afectiunilor majore, cum ar fi infarctul de miocard, accidentul vascular cerebral sau cancerul, este mai mare in Romania decat in Europa de Vest, din cauza unei medicine preventive mai putin eficiente. In acest fel, avem mai multi pacienti si mai putini medici, ceea ce creeaza un dezechilibru important pentru ecuatia sistemului sanitar. Scaderea salariilor care s-a produs recent nu face decat sa accelereze exodul. Nu exista in acest moment niciun fel de corespondenta intre efortul de pregatire profesionala a unui medic, care, practic, invata toata viata, si recompensa salariala. In plus, costurile statului pentru educatia unui medic sunt uriase. Sunt sase ani de facultate, inca cinci de rezidentiat, iar unii au deja si doctoratul cand parasesc tara..

I.M..In ce fel resimti  ca profesionist al unei ramuri vitale, neurologia, lucrul asta?

B.O.P. In acest moment ar fi nevoie de mai multe paturi de neurologie in spitale, din cauza incidentei mari, in special a afectiunilor neurologice acute. Pentru un termen mediu-lung ar trebui investit in medicina preventiva, in descoperirea la timp si tratarea factorilor de risc, cum ar fi hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat sau dislipidemia. Societatea de Neurologie din Romania, care este asociatia noastra profesionala, a facut eforturi mari pentru a solicita, in fiecare an, conditii bune de tratament pentru pacientii cu afectiuni neurologice, care sunt grave si invalidante.

 

I.M..Iti vine deseori sa lasi totul balta si sa parasesti Romania uitand de toate tarele ei nevindecabile?

B.O.P. Sigur, am si eu, probabil ca si multi altii, momente de deznadejde. Mai ales cand vad ca nu se iau decizii care sa indrepte lucrurile. Cand te intorci din Vest este de neinteles de ce acolo totul functioneaza perfect si noi suntem striviti de mentalitati perdante. Din pacate, nu pot sa uit in ce lume traim. Poate doar cand scriu literatura reusesc sa fac asta.

I.M. .Lunile trecute Spitalul Universitar din Bucuresti nu avea, dupa cate
declara conducerea, nici de unele. Cum se poate face medicina cu mainile goale? Cum
poti sa vindeci oameni, daca nu ai nici macar necesarul de medicamente?

B.O.P. Nu, nu se poate face medicina cu mainile goale. Dar cred ca ar trebui remarcat ca echipa de la conducerea Spitalului Universitar a fost prima care a tras un semnal de alarma privitor la ce se intampla. Mai mult decat atat, in urma demersurilor facute exista speranta deblocarii unei situatii care devenise disperata – in sensul ca banii pentru sanatate vor fi suplimentati si datoriile spitalelor platite.

I.M. .Vorbesti numai despre succesele medicinei romanesti la Congresele
Internationale la care participi, sau aduci in discutie si neajunsurile strigatoare la
cer pe care le traiti?

B.O.P.Congresele Internationale la care particip sunt stiintifice si sunt invitat pentru a comunica rezultatele cercetarilor proiectelor de care ma ocup. Din pacate si finantarea cercetarii a avut de suferit masiv in ultima vreme, astfel incat incerc acum impreuna cu parteneri de la universitati renumite din strainatate sa obtin fonduri europene pentru continuarea acestor proiecte.

I.M. .Poti da un diagnostic? Din rau in mai rau, sau din rau, spre punctul terminus al raului?

B.O.P. Este greu de spus cat de rau poate fi – vorba aceea – intotdeauna se poate mai rau. In Spitalul Universitar ne straduim cu totii sa tinem un echilibru, sa reusim in continuare o prestatie medicala buna, in ciuda dificultatilor de tot felul. Este insa greu de imprevazut ce va fi peste o zi, o luna, sau peste un an.

I.M. .Spune-mi te rog, cum visai, dupa atata pregatire si munca de ani de
zile, si dupa specializari in spitale occidentale, sa-ti practici
profesiunea de medic in Romania?

B.O.P.In anul 2004, cand am finalizat al doilea doctorat la Institutul Karolinska din Stockholm, am avut mai multe oferte de a lucra in strainatate. Am fost unul dintre extrem de putinii care s-a intors in tara, mizand pe intrarea noastra in spatiul european. Am crezut ca regulile si institutiile noastre se vor schimba mult in bine, dupa modelul european, peste noapte. M-am inselat insa, asa cum m-am inselat si cand a venit Revolutia, cand am crezut ca Romania se va schimba radical in bine.. Atunci insa aveam o scuza – aveam doar 18 ani!

 

I.M. .Ca purtator de cuvant al Spitalului Universitar, ai momente in care iti vine sa
te revolti ?

B.O.P. Am acceptat in urma cu 8 luni sa fiu purtator de cuvant pentru ca tin la colegii mei care muncesc in spital si cred in echipa de la conducere. Este extrem de dificil insa, intrucat pentru a comunica in timp real cu toti cei care doresc informatii, iti fragmentezi viata profesionala obisnuita. De aceea, la un moment dat, va trebui sa renunt la acest voluntariat ( nu sunt platit pentru aceasta funcsie) cu credinta  ca am reusit sa fiu cu inca ceva de folos, in aceasta perioada.

I.M. .Si totusi, doctore Bogdan O. Popescu, nu speri sa se intample nicio minune in
viitorul apropiat ?

B.O.P. Nu as vrea sa fiu cinic, sa raspund cu versurile lui Dante Alighieri. Spun insa ca viitorul apropiat este imprevizibil. Speranta se leaga de remedierea situatiei economice a tarii si cresterea finantarii sistemului de sanatate, aici mass-media avand un rol extrem de important.

I.M. .Ce bilanturi sumbre ne mai pregatesc cei care ar trebui sa aiba mare
grija de sanatatea  populatiei?

B.O.p. Daca ar fi sa facem comparatii cu tarile vestice, aproape orice bilant devine sumbru. Poate mai putin calitatea pregatirii cadrelor medicale, care este in continuare buna, in marea ei majoritate. Eu m-as bucura daca ne-am compara cu noi insine de la un an la altul, si am vedea in cifre ca ne imbunatatim performantele, dar ma tem ca si asta e greu, cu exceptia, poate, a unor domenii de excelenta din cateva centre.

I.M. .Desi literatura ta a pierdut social si moral astazi sansa de-a fi adusa in
discutie, inlocuita fiind de dureroase intrebari legate de starea
medicinii, nu ma pot opri sa te intreb ce carte  pregatesti pentru
cititor,i si, de ce nu, cand mai ai timp pentru scris?

 

B.O.P. Anul acesta am reusit sa finalizez o carte de proza scurta, “Viata de aruncat”, si o noua carte de poeme, “Aerobiciclete”. Sper ca ambele sa adulmece mirosul placut al tiparului pana la sfarsitul anului.

I.M. Bogdan O.Popescu si acum ca o concluzie: Cui  nu ii pasa de
bolnavii din Romania?

B.O.P. Din pacate nimanui desi ar trebui sa ne pese noua, tuturor. Pentru ca bolnav poate deveni oricare dintre noi, oricand.