Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roIntalnirile ZV Pavelescu: Nu există Dreaptă reală, doctrinar şi moral, fără PNŢCD

Pavelescu: Nu există Dreaptă reală, doctrinar şi moral, fără PNŢCD

scris de Roland Catalin Pena
11 afisari

Ziuaveche.ro: Unde se poziţionează astăzi PNŢCD pe scena politică?

Aurelian Pavelescu: PNŢCD şi-a păstrat linia politică adoptată de seniorul Corneliu Coposu şi ceilalţi lideri marcanţi care au reorganizat partidul după 1990. Este vorba despre linia creştin-democrată. Poziţionarea doctrinară fusese hotărâtă cu mult înaintea evenimentelor din 1989, fiind consfinţită în 1987, când partidul, aflat în ilegalitate, a fost înscris în Internaţionala Creştin Democrată.

Aurelian Pavelescu a fost la Intalnirile Ziuaveche.roAstăzi PNŢCD rămâne primul partid creştin-democrat din România, recunoscut internaţional de către Partidul Popular European. Trăim însă un mare paradox al istoriei: în condiţiile în care creştin-democraţii sunt fondatorii Uniunii Europene şi conduc Europa, primul partid creştin-democrat din România a fost aruncat în afara Parlamentului, în urma unei adevărate conspiraţii. Nu doresc să vorbesc aici despre vinovăţii şi responsabilităţi, ci despre locul doctrinar central pe care PNŢCD îl ocupă pe eşichier şi despre una din cauzele eşecului României din ultima vreme: fără politici creştin-democrate, care asigură azi coeziunea Uniunii Europene, România nu poate ieşi din marasmul economic, social şi politic. Revenirea PNŢCD în Parlament este, aşadar, vitală pentru interesul naţional.

ZV: Care ar mai fi atuurile PNŢCD?

A.P.: Primul atuu este cel doctrinar şi apartenenţa la cea mai importantă familie politică europeană. Nu poţi să faci o politică naţională coerentă şi eficientă, în context european, atâta vreme cât România nu este reprezentată în mod autentic în structurile europene. Iar acest atuu nu se bazează numai pe apartenenţa doctrinară şi politică, ci pe fapte: PNŢCD este partidul care a angajat ireversibil România în procesul aderării la UE, dar şi partidul care a contribuit decisiv la integrarea României in structurile NATO.

De asemenea, PNŢCD este partidul care, după 1990, s-a aflat în prima linie în lupta pentru democratizarea ţării, împotriva structurilor totalitare, fără compromisuri. Acesta este un atuu important, în condiţiile în care până astăzi România nu funcţionează ca un stat democratic.

Un alt atuu, este cel moral. Indiferent de unele erori făcute în timpul guvernării, PNŢCD rămâne un partid ataşat valorilor morale. Principiile politice enunţate de fondatorul partidului, Iuliu Maniu, sunt repere esenţiale pentru orice ţărănist: “democraţie desavârşită, morală creştină, patriotism luminat, dreptate socială”. Acest argument nu se poate şterge, stând chezăşie sutele de mii de victime ale regimului comunist din rândurile partidului. Figurile proeminente, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu alături de mulţi alţii, dar şi figura simbolică a lui Ion Raţiu, rămân o dovadă a continuităţii istorice. Acesti mari lideri ţăranişti au marcat ruptura definitivă de comunism şi intrarea ţării în epoca democratică. Într-o perioadă în care moralitatea în politică a fost compromisă, personalităţile PNŢCD din perioada interbelică, dar şi de după 1990 rămân repere morale simbolice pentru naţiune.

Coposu a crezut cu tărie în Monarhie

O altă temă, pe care ţăraniştii o consideră cardinală şi un atuu al partidului, este relaţia cu Casa Regală. Seniorul Corneliu Coposu a crezut cu tărie că revenirea la Monarhia Constituţională reprezintă cheia de boltă a reinstaurarii democraţiei. PNŢCD consideră că România va ieşi din era post-comunistă numai atunci când magistratura supremă în stat va garanta relaţia suverană dintre popor şi stat, în afara jocului partizan de putere. Instituţia prezidenţială nu a reuşit să atingă acest deziderat. Partidele politice, de dreapta sau de stânga, au obligaţia să participe la o dezbatere onestă despre forma de guvernamânt şi despre depolitizarea funcţiei supreme în stat.

 

Ţărăniştii aşteaptă clarificări de la PNL după intrarea în USL

ZV: Cum se raportează PNŢCD la partidele parlamentare şi la construcţiile politice electorale pentru 2012?

A.P.: PNŢCD rămâne un partid al principiilor, relaţiile cu celelalte partide fiind fundamentate şi moral şi doctrinar. În acest context, voi vorbi despre cele două partide parlamentare cu care există compatibilităţi istorice sau doctrinare, PNL şi PDL.

Relaţia cu PNL are o tradiţie după 1990, cu toate că, aşa cum se ştie, cele două partide nu au îmbrăţişat nici în perioada interbelică, nici după 1990, o doctrină comună. După 1990, partidele istorice s-au coalizat sub steagul luptei pentru libertate şi democraţie, contra structurilor totalitare, aceste obiective fiind, în fapt, supra-doctrinare. Aceste idealuri comune, într-o Românie a arbitrariului, aşează cele două partide pe aceeaşi baricadă politică. Pe de altă parte, ne uneşte un electorat comun, care percepe cele doua partide ca un tot unitar. Totuşi, după ultimele evenimente şi crearea Uniunii Social-Liberale, în care PNL s-a asociat cu PSD, adversarul politic tradiţional al PNŢCD, o mare parte a ţăraniştilor sunt rezervaţi şi aşteaptă o clarificare. Pot exista obiective politice comune conjuncturale ale partidelor aflate în Parlament, dar când această asociere apare ca o tendinţă de compromis doctrinar, atunci apare o problemă majoră.

Relaţia cu PDL, după aderarea acestuia la Partidul Popular European, apare pentru PNŢCD ca una de apropiere doctrinară. Este adevarat că încercările PDL de asumare a creştin-democraţiei nu sunt suficient de convingatoare până în prezent, iar colaborarea sub umbrela PPE nu poate fi ignorată, în contextul unor politici coerente şi unitare la nivel european, dar şi naţional. PNŢCD este foarte atent la dinamica evenimentelor din interiorul acestui partid şi la modul în care partidul se va poziţiona în viitor pe eşichierul politic. Cu toate că disputele mai vechi dintre cele doua partide au rămas încă vii în amintire, PNŢCD nu poate ignora eforturile PDL de asumare a principiilor dreptei şi creştin-democraţiei europene.

Voi concluziona în sensul că dreapta nu a reuşit să se coaguleze după 1990 în România, fiind astăzi fracturată profund.

PNŢCD, chiar şi din poziţia de partid extra-parlamentar, rămâne singurul reper autentic. Nu există dreaptă reală, doctrinar şi moral, fără PNŢCD. Personal, voi face toate eforturile pentru unificarea dreptei în viitor, prin înlăturarea oricaror cauzalităţi conjuncturale şi oricăror prejudecăţi.

Pentru alegerile din 2012, PNŢCD va face toate eforturile să acceadă în Parlamentul României, unde va avea un rol decisiv în scopul reaşezării vieţii politice pe făgaşul normalităţii politice.


Trei priorităţi

ZV: Care ar fi primele trei lucruri pe care le-aţi schimba în România?

A.P.: Prima prioritate pentru România este soluţionarea chestiunii rurale şi relansarea agriculturii. Nu este acceptabil ca 70% din alimente să fie importate, în condiţiile în care România poate asigura alimente pentru 100 de milioane de oameni. Cel puţin trei milioane de ha de pământ nu sunt muncite în prezent, ceea ce reflectă un adevărat dezastru al economiei şi societăţii româneşti. PNŢCD, prin Ion Mihalache, este în mod tradiţional legat de chestiunea ţăranească. De asemenea, cercetarile asupra satului românesc ale marilor savanţi Virgil Madgearu sau Dimitrie Gusti, membri marcanţi ai PNŢ, rămân repere teoretice şi practice în rezolvarea chestiunii rurale, chestiune care nu se reduce la munca pământului. Satul românesc trăieşte azi o adevarată tragedie, prin colapsul şcolii, spitalelor, administraţiei locale şi prin fenomenul generalizat al părăsirii satelor de către tineri.

A doua prioritate este dezvoltarea unor politici care să pună accentual pe familie, prima şi cea mai importantă comunitate socială, după o perioadă în care s-a pus accentul pe nevoile individului, rupt de vocaţia lui familială şi cea comunitară. Politicile creştin-democrate privind încurajarea natalităţii sunt esenţiale.

Altă prioritate este reforma instituţională, pe care nu o văd ca pe simpla modernizare a instituţiilor existente, ci ca pe o reformă de sistem, adică regândirea instituţională a statului, de la parlament, la guvern, administraţia locală, până la justiţie. Corpurile intermediare ale societăţii civile trebuie recunoscute, în lipsa acestora relaţia între stat şi societate fiind fundamental obturată.


Raporturile de putere sunt pervertite

ZV: Cum funcţionează puterile în stat astăzi?

A.P: Vă răspund ca jurist. Puterile publice nu funcţionează instituţional, ci sub influenţa unor grupuri de interese politice şi trans-politice. Raporturile de putere sunt pervertite, iar separaţia puterilor în stat şi principiul colaborării între acestea au fost abandonate, cauza principală fiind lupta oarbă pentru putere şi controlul pârghiilor economice.

ZV: Chestiunea naţională mai este de actualitate?

A.P: PNŢCD este consubstanţial cu idealul naţional, atât prin tradiţie, cât şi prin programul său politic de viitor. O lume globalizată este cu putinţă prin voinţa naţiunilor, ca mari comunităţi de oameni, cu identitate şi memorie definite istoric. Cred cu tărie că România va ajunge un actor important la nivel european atunci când îşi va putea apăra şi promova interesele naţionale. Iuliu Maniu, cu mult timp în urmă, vobea despre o Europa unită în care românii să fie recunoscuţi ca o naţiune demnă, în caz contrar existând pericolul să fim consideraţi cetăţeni de rangul doi. Abandonarea politicilor naţionale de către partidele de la putere în ultimul timp reprezintă principala cauza a situaţiei grele în care se află ţara şi cetatenii în prezent.

ZV: Care e rolul Bisericii în stat pe vremea globalizării?

A.P: PNŢCD este singurul partid din România care a avut şi are o relaţie privilegiată şi permanentă cu bisericile, indiferent de confesiune, morala creştină fiind unul din principiile constitutive ale partidului. În acelaşi timp însă, chestiunea rolului social al bisericilor excede voinţei politice şi trebuie să fie în acord cu doctrina socială a fiecărei biserici, în mod separat, cunoscut fiind faptul că exista diferenţe semnificative.

PNŢCD, cum am arătat, ca partid neconfesional, vine în întâmpinarea oricăror iniţiative ale bisericilor, al caror rol în viaţa cetăţii trebuie să rămână unul major, omul, în viziunea noastră fiind chiar şi în relaţiile sale sociale, o fiinţă spirituală.


ZV: Cu Basarabia cum rămâne?

A.P: Basarabia reprezintă o temă centrală a politicii interne şi externe a PNŢCD, partid care susţine dintotdeauna unificarea, existând o singură patrie comună. Chestiunea nu este numai de natură politică, ci, în primul rând de ordin cultural, de mentalitate. Au fost ratate, dupa 1990, mai multe şanse pentru o mai puternică apropiere. Astăzi, chestiunea Basarabiei nu mai este numai o chestiune naţională, ci una a întregii Uniuni Europene. Ca să folosesc conceptul politic şi juridic al lui Nicolae Titulescu, la rândul său unul dintre marii reprezentanţi ai PNŢ, este de datoria fiecăruia din noi să “spiritualizăm frontiera” de pe Prut şi să întindem o mână frăţească celor de un neam cu noi, cei mai urgişiţi de istorie.

Cine este Aurelian Pavelescu

Aurelian Pavelescu s-a născut la 20 octombrie 1964, în Lădești, Vâlcea.

Este un avocat și președinte al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat.

A urmat cursurile Facultătății de Filologie a Universității din București (licențiat în 1989), iar în 1997 își obține licența în Drept. Între 1990 și 1997 este asistent universitar la catedra de regie-teatru a Academiei de Teatru și Film, iar din 1997 profesează avocatura la Societatea civilă de avocați „Pavelescu și asociații”.

Din 1990 până în 1992 a fost membru al Partidului Național Liberal

Între 1993-1996 a făcut parte din Partidul Dreapta Națională, al cărui președinte a fost începând cu anul 1994.

În 2004 a devenit membru în Biroul Permanent național al Partidului Democrat. A fost ales deputat pe listele PD la alegerile din 2004.

În februarie 2005 a demisionat din PD și i s-a alăturat lui Cozmin Gușă în Partidul Inițiativa Națională ca vice-președinte.

Din 2006 până în 2010 a fost vice-președinte al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat.

În 2008 a candidat pentru primăria Municipiului București din partea PNȚCD.

S-a făcut remarcat în disputa privind moștenirea Fundației Emanuil Gojdu, susținând cauza românilor ortodocși și a Bisericii Ortodoxe Române.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Corneliu CoposuÎn 1990, Corneliu Coposu a înființat Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat ca succesor al Partidul Național Țărănesc interbelic. Schimbarea de titulatură a făcut posibilă integrarea în Internaționala Creștin Democrată.

După guvernarea 1996 – 2000, Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, principalul exponent al Convenției Democrate Române, nu a reușit să obțină numărul de voturi necesare trecerii pragului electoral.


În urma eșecului electoral din 2004, PNȚCD a pornit un proces de înnoire ideologică și de imagine. Schimbările s-au reflectat în adoptarea unui nou statut și în schimbarea denumirii în Partidul Popular Creștin Democrat. Pe 10 septembrie 2006, Comitetul Național de Conducere a decis revenirea la denumirea inițială de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat.


Preşedinţi ai PNŢCD

Corneliu Coposu (1990-1995)

Ion Diaconescu (1995-2001)

Constantin Dudu Ionescu (2001)

Andrei Marga (2002)

Victor Ciorbea (2002-2004)

Gheorghe Ciuhandu (2004-2007)

Marian Petre Miluț (2007-2010)

Aurelian Pavelescu (2010-prezent)


78 comentarii

vaidenoi 25-02-2011 - 08:01

CUM DISTRUGI ŞI VINZI O ŢARĂ ÎN 20 DE ANI

Îmi amintesc, copil fiind, la şcoală ne învăţau să fim mândri că al nostru drag popor nu a fost un popor de cotropitori. Atunci mă chinuia o mândrie copilărească, specifică fiinţei inocente uşor influenţabilă. Acum, la maturitate, nu pot spune că situaţia este la fel: nu mai am acea mândrie din copilărie, ci un necaz chinuitor; asta pentru că am observat un lucru- cotropitorii (acei războinici de ieri) sunt invadatorii economici de azi, iar aceştia au un standard de viaţă pe care noi îl invidiem; imperiile lor teritoriale de altă dată sunt imperiile economice de azi- asupriţii sunt aceiaşi, adică noi- cu acelaşi trai amărât, iar din când în când mai primim o ciosvârtă să ne astâmpărăm o posibilă sete de revoltă!

Sincer, nu pot să-i condamn pe aceşti invadatori, cred că e în natura biologică a oamenilor să fie împărţiţi precum celelalte vieţuitoare, în prădători şi rumegători. Nu-mi place să constat faptul că, întradevăr, avem comportamentul rumegătoarelor: speriaţi şi dezbinaţi. Urăsc şcoala pentru faptul că m-a învăţat să fiu mândru de statutul meu de necotropitor, urăsc şcoala pentru că mi-a impus statutul de rumegător, dându-mi drept exemplu înţelepciunea ciobanului mioritic; sincer, omul ăsta, ciobanul mioritic, trebuie dat ca exemplu negativ în şcoli, cum e posibil să ştii că unii vin să te omoare pentru a te tâlhări iar tu să te apuci să faci ordine în gospodărie, ca după episodul morţii gospodăria să fie ordonată? Să aibă ăia ce să fure mai bine? Preferam să ştiu că ciobanul mioritic le-a luat-o ălora înainte trimiţându-i el pe ei in mormânt (parcă unul din principiile româneşti spune că paza bună trece primejdia rea).

Vă amintiţi episodul din anii ‘90, când unii dintre ai noştri strigau „nu ne vindem ţara!”? Au apărut apoi şi susţinători ai teoriilor conspiraţioniste care susţineau că împotriva României există un plan diabolic. Mulţi am râs, alţii am spus răspicat: „ai dom’le că n-are cum să se întâmple aşa ceva” (românul în blândeţea lui nu concepe că omul este predispus răului).

Iată că după douăzeci de ani, invadatorii nu se mai ascund, unii dintre ei îşi recunosc isprava pe faţă:”Pe 10 octombrie 2007, la trei luni dupa ce a devenit preşedinte al statului Israel, Shimon Peres producea o afirmaţie năucitoare, la Hotelul Hilton din Tel-Aviv, în faţa a sute de reprezentanţi ai cercurilor diplomatice evreieşti: Israel cumpără România!” Vom spune: ei, şi ce dacă ne-au cumpărat! Numai că nu ne-au cumpărat spre binele nostru ci spre al lor. Avuţia noastră au cumpărat-o pe nimic (câteva zeci de miliarde de dolari a obţinut România pe o economie, fără a fi luate în calcul resursele solului şi subsolului, echivalată în 1990 la 800 de miliarde de dolari!!!). Dar faptul că ne-am vândut totul pe nimic nu este singura tristeţe, pentru că cei care ne-au cumpărat ne-au şi îndatorat- adică suntem şi cu gospodăria vândută şi cu bani îndatoraţi!!! Ce pot să spun despre aceşti băieţi pricepuţi care ne-au cumpărat?: bravo lor – ruşine nouă!!!

Ruşine pentru că nu am reacţionat de fel şi nu am apărat dreptul pe care l-am primit prin faptul că ne-am născut pe aceste meleaguri: acela de a fi stăpâni pe bogăţia pământului natal şi pe frumuseţea acestuia. Potentialii bogaţi sunt acum percepuţi ca cerşetori ai Europei (jignirea a fost difuzată pe toate canalele TV, când un distins francez a prezentat salutul românesc: o mână întinsă în semn de cerşeală – asta în timp ce românul întradevăr se zbate în sărăcie, sărăcie cauzată de faptul că şi francezii sunt unii dintre cei care storc România de bogăţie. Asta da batjocură: după ce ne sărăcesc mai şi râd de noi).

Datori nu suntem numai noi, ci şi generaţiile care ne vor urma: adică copiilor noştri le-am pregătit un viitor de sclavi! Întradevăr, noi generaţia post-revoluţie am distrus acest viitor, noi şi stimabilii guvernanţi de către noi aleşi: aceşti şacali aleşi drept păstori ai turmei, primind frâiele deciziei economice si politice, începând cu Ion Iliescu, Petre Roman, Emil Constantinescu, Zoe Petre, Adrian Nastase, Mircea Geoana, Mugur Isarescu, Adrian Severin, Viorel Hrebenciuc, Călin Popescu Tăriceanu, Traian Băsescu, Emil Boc, ş.a., au mizat pe lobby-ul evreiesc pentru a accede si a se mentine la Putere. Puterea a însemnat în schimb vânzarea bogatei grădini româneşti, cea care ne hrănea. Principalii cumpărători ai României sunt cu adevărat afacerişti israelieni şi tot ei sunt în spatele instituţiilor financiare care ne-au împovărat cu datorii. Prim-ministrul Israelului a raportat în kneset (parlamentul israelian) că misiunea de a cumpăra România a fost îndeplinită. După ce politicienii israelieni recunosc faptul că oamenii de afaceri israelieni au cumpărat România, aflăm şi scopul final al acestei acţiuni: actuala locaţie a statului israelian este una nesigură pentru poporul evreu, peste tot sunt înconjuraţi de state neprietenoase şi greu de stăpânit economic, sunt o enclavă într-o lume islamică. Prin cumpărarea României, israelienii pregătesc un teritoriu de rezervă pentru ei. Vă miră acest aspect? Gândiţi-vă la faptul că dintotdeauna aceste meleaguri au fost râvnite de toţi. Să nu vă închipuiţi că băieţii ăştia sunt nişte neştiutori şi vor da buluc pe meleagurile româneşti, nu, se vor feri să întâmpine opoziţie din partea populaţiei. Ei vin încet, unii ca oameni de afaceri, apoi alţii ca angajaţi, adică încet şi cu răbdare.

Pentru a pregăti terenul propice mutării populaţiei israeliene pe teritoriul României se acţionează, astfel:

– în ultimul timp românii sunt goniţi din propria lor ţară prin politici care descurajează instituţia familială, concomitent cu scăderea ratei natalităţii şi implicit scăderea ratei demografice;

– crearea la nivel naţional a unei stări de sănătate precare a populaţiei prin otrăvirea hranei din comerţ cu substanţe nocive corpului uman şi slăbirea până la declin a sistemului de sănătate publică, creşterea ratei mortalităţii;

– îndobitocirea populaţiei, prin slăbirea sistemului naţional de educaţie, trecerea în umbră a valorilor umane şi mediatizarea unor nonvalori umane ca modele de viaţă pentru toate segmentele de vârstă;

– distrugerea coeziunii între cetăţeni prin cultivarea dispreţului faţă de ceea ce înseamnă românesc;

– disoluţia instituţională a statului prin reforme care au bulversat şi distrug în

continuare esenţa a ceea ce înseamnă protecţia unei naţiuni: sistem judiciar, medicină, educaţie, administrare teritorială, artă, etc.; ultimele bastioane a ceea ce însemna siguranţă naţională şi patriotism (internele şi apărarea) au fost distruse prin aceleaşi politici de proastă finanţare a instituţiilor şi subsalarizarea personalului acestor institutii, fapt ce a cauzat plecarea personalului competent şi angajarea unor persoane nepregătite în domeniu, incompetente şi predispuse la corupţie – rezultatul s-a văzut!

Toate aceste acţiuni se desfăşoară sub directa îndrumare a cumpărătorilor acestei ţări şi sunt săvârşite de ai noştri aleşi, o şleahtă de pungaşi puşi pe jaf şi distrugere, că deh, popor, conducătorii cinstiţi se pare că nu îţi plac şi-ţi tai singur crenguţa de sub picioare.

În lipsa unităţii sociale nu rămâne decât să lansăm o rugăciune către ei, cumpărătorii meleagurilor şi bogăţiilor noastre, cei către care stăm cu mâna întinsă cerând bani pentru a supravieţui:

Te rugăm pe Tine, Prea Desteptule Israel, Te rugăm pe Tine, Prea Descurcăreaţă Franţă (etc. că sunteţi mulţi) – fie-vă milă, o Vouă Preamăriţilor acestei lumi, de o populaţie neştiutoare dar şi nepăsătoare cu soarta ei, şi daţi-ne înapoi Preafrumoasa Grădină a Maicii Domnului şi bogăţiile ei, căci- pe principiul cade omul din pom şi păcat să nu tragă un pui de somn – noi v-am dat vouă această Grădină pe degeaba iar acum suntem goi în toate! Iar de-o fi să nu ştim iarăşi să o gospodărim, s-o gospodăriţi voi pentru noi şi să ne culegeţi şi nouă roadele!

Aceste mesaj nu este îndreptat împotriva vreunui popor pomenit în aceste rânduri, ci dimpotivă, e o admiraţie pentru capacitatea altor popoare de a străluci prin bogăţiile altora!

Huhu Ciu 25-02-2011 - 15:06

Cancerul Romaniei PDL, a dus tara asta in prapastie, saracie mare si in orinduirea feudala portocalie-basista!

Huhu Ciu 25-02-2011 - 17:26

Oare PDL cancerul Romaniei, OARE NU E O UNEALTA MIZERABILA in ghearele evreilor?

Pribeagul 25-02-2011 - 22:13

Idei pertinente si mereu binevenite. Este o lectie pe care guvernantii nostri trebuie sa si-o insuseasca.

Nu cred ca vinovatii pentru initierea si realizarea cursei pe derdelusul tranzitiei sunt evreii. La veselia de pe derdelus participa fel de fel de oameni de afaceri, de toate natiile, dar, dupa cum se vede, organizatorii petrecerii sunt toti romani: „Ion Iliescu, Petre Roman, Emil Constantinescu, Zoe Petre, Adrian Nastase, Mircea Geoana, Mugur Isarescu, Adrian Severin, Viorel Hrebenciuc, Călin Popescu Tăriceanu, Traian Băsescu, Emil Boc, ş.a.”. Sunt toti in viata, te uiti la ei si vezi ca toti sunt niste timpiti, nu sunt conducatori, sunt zoaiele scoase la suptafata suvoiului de furtuna schimbarii.

Cursa pe derdelus este spre final. Harmalaia si veselia necontrolate si nestapinite s-au domolit, lasind locul evaluarii. Ce constatam? Constatam ca trebuie sa reconstruim ce-am darmat: cultivarea a cca 9 mil de ha de teren agricol, realizarea de irigatii, ferme, combinate agricole si sere, a unei industrii sa capabila sa sutina munca eficienta in agricultura si realizarea de produse pentru diversele noastre necesitati.

Si cind te gindesti ca le-am avut si le-am darmat, sub privirile indolente, nepasatoare, bovine ale „conducatorilor” emanati de viiturile miloase create de furtuna schimbarii, ba chiar indemnati de ei.

Navalnic si nestapinit, nevenindu-mi sa cred, indignarea, spargindu-mi timplele, ma face mereu sa ma intreb: cum a fost posibil, cum mai pot trai aceste animale erijate in conducatori ai nostri?

Huhu Ciu 25-02-2011 - 22:34

Pribeagule, ai uitat in veci bletemata gasca pedelista, cea mai ticaloasa din istorie, membra a cancerului PDL al bietei Romanii!

Stan-Ford 25-02-2011 - 22:36

Ce constatam? Constatam ca scrii fraze kilometrice si pui virgula intre subiect si predicat, desi te straduiesti sa scrii cat mai „academic”.

Nu mai pune virgula intre subiect si predicat :). Poate in acest fel ai sa fii mai putin navalnic si indignat 🙂 Ce rost are sa lasi indigarea sa-ti sparga tamplele – „Zoe, fii barbata!” 🙂

De cate ori ai vizitat Romania de cand esti Pribeag?

Pribeagul 25-02-2011 - 22:47

Dle Stan-Ford, scuze.
A pune virgula intre subiect si predicat este cea mai mare greseala de punctuatie. Stiu. Totusi… se mai intimpla. Inca odata: daca s-a intimplat, recunosc: am gresit.

digital 25-02-2011 - 22:42

zoaiele leam scos noi si la un moment le-am si sustinut intr-un fel sau altul.
problema este ca derdelusul nu s-a terminat si nici zoaiele de asemenea.ignoranta si lipsa de educatie si cultura asezate peste saracie va face din ce in ce mai greu,atat evaluarea cat mai ales revenirea din distrugere.pentru ca e distrugere.nici macar un razboi nu ar i putut ace atat rau.iar privirile bovine nu au fost numai ale conducatorilor ci mai mult ale noastre cum dealtfel se intampla chiar acum cand noi ne zbatem neuronii aici ,pe forum.
credeti ca cei care ne conduc au buna intentie de a-siobosi cromozomii macar cat o facem noi aici in *razboaiele* dintre noi.daca ar ace macar 50% din cat facem noi am fi discutat alte subiecte.
d-le Pribeagul, nu-i intereseaza de mine,de d-voastra ,de bumerang,de urbos,de denali,de valverde,de huhu,de morkova si de toti de aici pecare nu pot sa-i insir…….
nici macar undeva nu-i afecteaza,iar noi o sa fim aici sa ne *spargem in idei*

Pribeagul 25-02-2011 - 23:07

Ni se spune des ca noi, poporul, am gresit. Cred ca este ceva mai mult de atit. Vedem toti in jurul nostru dezastrul. Nu mi se pare ca acesta este creat de popor. Luam exemplul din vami. Majoritatea romanilor isi vad de treburile lor in tara, rar trec granita, n-au treaba cu vama. Totusi vamesi s-au transformat in casieri; cauta sa taxeaze pina si vedetele internationale. Cu ce este vinovat poporul?

Este drept: este nevoie de educatie civica. Dar oricit de educati am fi, daca intra in Parlament 4 partide, voturile au o distributie orecare, iar coalitia de guvernare scapa oricarui control al cetateanului.

Cred ca este vorba de ceva cu totul… altceva.

digital 25-02-2011 - 23:16

daca reusiti sa identificati vreodata acel *ceva cu totul… altceva* sa ne spuneti si noua….

Huhu Ciu 25-02-2011 - 20:40

Ma intreb ca orice analist, de ce evreii Roy, Seherazada… sint extrem de retinuti in a da replici extrem de dure, abjecte si pornografice forumistilor, ca in trecut, de teama revolutiilor din Orientul Mijlociu, de teama butoiului de pulbere pe care cloceste gaina Israel, De teama ca acest ”foc” antievreiesc sa nu se extinda in toata lumea???

Huhu Ciu 25-02-2011 - 21:15

Mda, io-s doar un obsevator, nu un executant, de nici un fel, pe tabla de sah a lumii! Deci dormiti linisti ovreilor, nu fac decit sa vorbesc, nu trec niciodata la fapte pentru ca-s prea batrin si PENTRU CA URASC VIOLENTA SI CRIMA, SI PE CRIMINALI!

1 2

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult