Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roIntalnirile ZV Sa patrunzi in piata europeana de orice, este foarte greu

Sa patrunzi in piata europeana de orice, este foarte greu

scris de Ziua Veche
9 afisari

.Daca ma gandesc ca cei optzeci de bursieri ICR care au beneficiat de burse pentru traducatori in formare incepand cu primavara anului 2006 au tradus si au publicat pana in prezent patruzeci de titluri, indraznesc sa spun ca unii dintre ei vor deveni traducatori importanti, mai ales ca sunt inca foarte tineri. (Florin Bican)

 

Iolanda Malamen: Florin Bican, performezi  ca cizelator ( sa spun asa) de limba romana, pentru studenti din multe tari straine. Vor deveni ei cu
timpul importanti traducatori din literatura noastra?

 

Florin Bican: Sunt intr-adevar un profesor accidental – „copiii”, cum le spun eu, avand deja cunostinte de limba romana care le permit sa se ia la tranta cu un text literar scris in aceasta limba. Eu ii antrenez sa devina traducatori de literatura romana si sa se familiarizeze cu obiectul muncii. Bineinteles ca atunci cand descifram textele literare pe care ne antrenam devin vrand-nevrand si profesor de limba romana.  Doar timpul va demonstra daca invataceii vor deveni traducatori – si inca „importanti”…

I.M. Tu insuti, un cunoscut poet si traducator, esti initiatorul unor
cursuri de pregatire pentru traducatori de literatura romana. Te-ai aventurat intr-o intreprindere deloc usoara.

 

F.B. Am inceput aceasta aventura la initiativa si la solicitarea Institutului Cultural Roman, pornind de la ideea ca unul dintre motivele pentru care literatura romana nu este cunoscuta in strainatate este faptul ca nu a avut – si nu are – cine sa o traduca. Si ca e mai usor sa aducem traducatorii la literatura romana decat sa ducem literatura romana la traducatori. Odata pornit in aceasta aventura, am constatat ca lucrurile tind sa-si dezvolte o dinamica proprie. De aici incolo nu ne mai ramane decat sa tinem pasul cu aceasta dinamica. Fiecare zi, fiecare moment chiar, aduc cu ele o gama imprevizibila de provocari. Daca as spune ca n-am stiut ce m-asteapta, ar fi doar partial adevarat – expresia se foloseste pentru asteptari sumbre. Momentele sumbre nu au lipsit, dar momentele luminoase au depasit si cele mai optimiste asteptari. 

I.M.  Ai fost profesor o perioada in Germania, la München si Augsburg. Ce
te-a invatat Occidentul in privinta iubirii de literatura?

F.B. Literatura este ea insasi o tara, libera de puncte cardinale si de conotatiile lor. Am observat ca peste tot oamenii iubesc literatura la fel – cei care o iubesc… Iar cei care nu o iubesc, nu o iubesc din aceleasi motive ca peste tot: rea vointa, propaganda negativa, ignoranta… Dar daca am invatat un lucru despre iubirea de literatura in Occident, acesta a fost s-o iubesc cu smerenie. Cu timpul poate ca l-as fi invatat si aici. Dar in cazul meu acest moment a coincis cu sederea la Augsburg.

I.M. Ai sansa sa privesti din doua ipostaze literatura romana:
cea originala si transcrierea in alta limba. E cu siguranta fascinant si complicat  drumul cartii spre alta limba.

F.B. La fel de fascinant ca si drumul matasii, as zice, sau ca oricare alt traseu aparent imposibil pentru omul asezat. Faptul ca ne-am obisnuit cu cartile traduse si publicate in alte limbi atenueaza, ca toate obisnuintele, gloria acestui act. Dar de fascinant, e fascinant… Fascinant e si procesul de editare, difuzare si promovare a unei carti in alt spatiu lingvistic decat cel care a generat-o. Dar eu ma gandesc in primul rand la cat de fascinant este drumul unei carti dintr-o limba intr-alta, in cazul nostru din romana intr-o multime de alte limbi –  engleza, franceza, germana, italiana, spaniola, coreeana, japoneza, finlandeza, greaca, rusa, maghiara, bulgara, sarba, croata, bulgara, polona – am numit aici, la intamplare, limbile bursierilor ICR de care m-am ocupat in ultima vreme. Avand privilegiul sa asist la efortul de a reda un text romanesc in limbile acestor traducatori, pot spune ca e mult mai fascinant decat alchimia traducerii din romana in engleza si invers, cu care eram  obisnuit. Traducerea in fiecare limba aduce un nou nivel de fascinatie. Este fascinatia transformarii imposibilului in posibil.

I.M. Este momentul ca literatura noastra sa iasa din autocompatimire,
victimizare si anonimat?

Da!


I.M.
Care traducere ti-a adus cele mai mari bucurii, fie si ca exercitiu?

 

F.B. Ca exercitiu in sine, traducerea poemului lui Lewis Carroll The Hunting of The Snark. Este un poem amplu, in opt canturi, in opt „accese”, cum le numeste autorul. Este atat de elaborat si are un sistem de rime atat de complex, incat m-a dus cu gandul la raspunsul unui traducator britanic de poezie, care, intrebat daca este posibil sa traduci poezie, a raspuns: „E imposibil, desigur. De aceea traduc.”  Eu am tradus poemul lui Lewis Carroll intr-una din iernile anilor  ’80, cand, la initiativa stim noi cui, am fost pusi sa ne luam concediul de vara in ianuarie, ca sa facem economie de… stiu ei ce. Eram suficient de disperat ca sa m-apuc de o traducere imposibila. Ce mai, a fost cel mai reusit concediu de vara pe care l-am avut.

I.M. Poate literatura romana a prezentului, prin persuasiunea unei
institutii ca ICR, sa suplineasca nevoia de curatoriat a
autorilor romani catre alte limbi?

F.B. Literatura – romana sau de orice nationalitate – nu se traduce prin institutii, nici prin programe, oricat de ingenioase. Ceea ce conteaza sunt,in primul rand, autorii, respectiv, cartile si traducatorii. In ecuatia original – traducere, interventia unei institutii poate fi un catalizator perfect atata vreme cat ramane un catalizator – adica un factor care accelereaza/faciliteaza procesul fara a participa la el. ICR nu trebuie sa-i convinga pe cei in masura sa publice o traducere in strainatate, ci sa depisteze tendintele naturale in aceasta directie pentru a le sprijini. Discret…

I.M. Ce-i sfatuiesti pe cei care vor sa traduca cu folos literatura noastra in alte limbi?

F.B.Sa citeasca poezie romana – de azi…

I.M. Exista si lucruri care iti impiedica initiativele?

F.B. Avand in vedere ca majoritatea initiativelor mele cele mai indraznete au fost generate de aparitia unui obstacol care bloca mersul firesc al lucrurilor, as zice ca orice piedica este de fapt un stimulent. Trebuie mers pur si simplu mai departe, depasind obstacolele unul cate unul. Pana acum obstacolele au tinut de aspecte mai degraba administrative. ICR este incorsetat de o legislatie care pare facuta sa descurajeze initiativele. Si cu toate acestea, am reusit sa mergem inainte.

I.M.
Cum arata aceasta prima jumatate de an din  2010, in privinta
expansiunii cartii romanesti in Europa?

F.B. Expansiune e poate prea mult spus. Pentru asta ar trebui sa asistam la acoperirea sistematica a unor spatii. Dar prima jumatate a acestui an este oricum promitatoare pentru destinul european al cartii romanesti. As da doar cateva titluri: Filip Florian, Degete mici, aparut la editura Fazi, Italia (traducere de Maria Luisa Lombardo) si la editura: Kalligram, Slovacia (traducere de Eva Kenderessy),
Max Blecher, Intamplari din irealitatea imediata, editura h:ström, Suedia (traducere de Inger Johansson), Ana Maria Sandu, Amintirile unui chelbasan, Editura: Les éditions du Chemin de fer (traducere de Fanny Chartres), Razvan Petrescu, Mici schimbari de atitudine, editura El Nadir, Spania (traducere de Rafael Pisot),  Benjamin Fondane, Poezii si Tagaduinta lui Petru, editura Le temps qu’il fait, Franta (traducere de Odile Serre), Mircea Cartarescu, Orbitor, editura Bokvennen, Norvegia (traducere de Steinar Lone), Grigore Vieru, Fagaduindu-ma iubirii, editura Graphe, Italia (traducere de Olga Irimciuc), Vasile Ernu, Nascut in URSS, editura KX – Critique&Humanism, Bulgaria (traducere de Stilyan Deyanov), Florina Ilis, Cruciada copiilor, editura Éditions des Syrtes, Franta (traducere de Marily Le Nir)… Toate aceste volume au aparut cu sprijinul Institutului Cultural Roman, printre traducatorii lor numarandu-se si bursieri ai programelor ICR pentru traducatori. In afara de acestea as mentiona si cele sase contracte cu edituri din Italia care s-au incheiat in mai, anul acesta, la Targul de Carte de la Torino. Unele dintre proiectele finalizate in acest an au fost incepute in 2006, vedem asadar ca rabdarea si perseverenta sunt esentiale.

I.M. E  dificil e sa patrunzi in piata de carte europeana, si din cauza uriasei oferte?  

 

F.B. Sa patrunzi in piata europeana de orice, nu numai de carte, pare sa fie destul de greu, dar si mai greu este sa te mentii in aceasta piata. Oferta este foarte mare, iar cererea vine agale in urma ei. Deocamdata batem noi la usile editorilor. Asteptam momentul cand vor incepe si editorii sa bata la usa literaturii romane. Si ne pregatim pentru el…

I.M. Sa dea Dumnezeu! Poti da pentru cititor, cateva nume de autori romani care sunt cu adevarat vizibili pe piata de carte europeana, a momentului?

 

F.B. Vizibilitatea asta se configureaza si ea pe genuri. Genul frivol va fi totdeauna mai vizibil si din fericire nu-l putem concura. Sunt insa autori mai consistenti cu care am reusit sa ne facem intr-o oarecare masura vizibili, desi vizibilitatea este greu de cuantificat. Ma gandesc la Ana Blandiana, la Mircea Cartarescu, la Dan Lungu, la Filip Florian, la Gabriela Adamesteanu, la Petru Cimpoiesu. Dar cat de vizibili sunt depinde in acest moment de vizibilitatea editurilor care ii publica si de receptivitatea jurnalistilor culturali care scriu pentru publicatii vizibile – asadar, mai putin de cititori. Cred ca de abia cand, hai sa spunem, masele de cititori vor ajunge sa constituie un factor decisiv in termeni de piata, vom putea vorbi de o vizibilitate reala.

I.M. Vrei sa deconspiri cate ceva din truda ta actuala?

 

F.B. Ma preocupa tot mai mult literatura pentru copii. O fi un semn de senilitate, mai stii?

 

I.M. Nu ma pronunt.

 

F.B. Tocmai am terminat de tradus in engleza un volum premiat al Silviei Kerim si pregatesc al doilea volum al Bookatariei de texte si imagini, o antologie de texte ilustrate pentru copii alcatuita impreuna cu Clubul ilustratorilor si cu al sau spiritus rector, Stela Lie. In afara de asta imi iau avant sa purced la o noua traducere in romana a lui Macbeth. Si adun texte pentru antologia Bucharest Tales, un proiect anglo-australiano-american (cu sediul la Cracovia!) la care autori romani si nu numai au fost invitati sa contribuie cu povesti bizare despre acest oras… Am pregatit si workshop-ul de traduceri literare „Literodromul Babel”, care va avea loc la Venetia, cu participarea traducatorilor de literatura romana care au beneficiat de burse ICR si s-au distins pe campul de lupta cu un eroism de desperado, cum il numeste Laure Hinckel, prestigioasa traducatoare a literaturii romane in Franta. Dar, cel putin in ultimele doua luni, „truda mea” s-a concentrat aproape exclusiv asupra micilor bursieri sositi din mai toata Europa prin programul ICR „Traducatori in formare”.

 

I.M. Iti urez multa energie si rezultate pe masura, in continuare!

 

0 comentariu

YAKOV 09-11-2010 - 11:57

Si la fel sa se procedeze si cu toti ceilalti care ne-au lasat fara industrie.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult