Săftoiu: Poţi pierde lupta când îţi subestimezi adversarul!

La întânirile Ziuaveche.ro, Adriana Săftoiu vorbeşte despre alianţele pe care le face PNL, încheiată cu PC şi în negocieri cu PSD, şi spune ce are de gând să facă în calitate de parlamentar liberal. Ea afirmă că îşi va susţine punctele de vedere în interiorul partidului şi va pleda pentru păstrarea identităţii de dreapta a PNL.

Ca fost jurnalist şi actual politician, Adriana Săftoiu remarcă: “Presa a căzut în capacana isteriei politicului, iar societatea în isteria discursului public”.

ZIUAVECHE: Ce raţiuni a oferit Crin Antonescu pentru alianţa cu PC?

Adriana Săftoiu: Sunt cele prezentate şi public, respectiv faptul că aceasta este singura formulă menită să doboare această guvernare şi pe Traian Băsescu. Eu îmi păstrez în continuare rezerva faţă de acest tip de alianţă.

Z.V.: Deşi trecutul alianţelor în România nu a arătat “succes” pe termen lung şi mai ales în folosul naţiunii, cred că singura alianţă care a funcţionat parţial şi a câştigat alegerile a fost Alianţa D.A.. Şi acea alianţă a înregistrat o victorie pentru că nu a mizat doar pe schimbarea Guvernului Năstase, ci pentru că şi-a stabilit câteva obiective foarte clare asupra cărora au căzut de acord ambele partide. PNL şi PD şi-au armonizat actul de guvernare, cel puţin în prima fază.

Eu cred că PNL se afla pe un trend ascendent şi efortul trebuia depus pentru consolidarea mesajului de dreapta pentru a nu lăsa PDL să se certifice ca partid de dreapta. Apoi, pentru a convinge, e nevoie ca electoratul să cunoască programul de guvernare al unei alianţe cu PC şi PSD, să ştie cât va fi de dreapta, cât de stânga. Recent, PSD a prezentat un program în care erau enumerate măsurile pe care şi le propune, în cazul în care vor prelua guvernarea, în prima zi, în a doua zi, o agendă pe zile. Este PNL de acord cu aceste măsuri, ne regăsim viziunea liberală în programul PSD?! Cred că aceste aspecte trebuiau analizate înainte de a parafa alianţe care riscă să certifice deja experienţele triste ale alianţelor care au eşuat, atât timp cât obiectivul este unul imediat şi vizează doar schimbarea unei guvernări.

Z.V.: Ce veţi face mai departe în PNL?

A.S.: Îmi voi susţine punctele de vedere şi voi pleda pentru păstrarea identităţii de dreapta a PNL. Sper că undeva pe buletinul de vot să se regăsească sigla partidului.

Z.V.: Cei care nu sunteţi de acord cu deciziile luate deja în PNL rămâneţi doar cu vorbitul?

A.S.: Există şi această posibilitate. Dar până la urmă, dincolo de faptul că aparţii unei organizaţii, te reprezinţi şi pe tine. Nu am înţeles niciodată apartenenţa la grup printr-o supunere oarbă, dar sunt de acord să respecţi disciplina dialogului într-o organizaţie, partid. De aceea, am ales să ridic prima dată problemele, aşa cum le văd eu, în interiorul partidului. Din păcate însă, reacţiile sunt “imature”. Dacă nu eşti de acord cu “şeful”, şi asta, din păcate e valabil cam peste tot, după cum se vede, înseamnă că ai un scop ascuns, ai frustrări sau alte opinii, acuzaţii exprimate foarte ritos. Să fie ei sănătoşi, rămâne ca timpul să stabilească cine s-a grăbit. Eu sper să mă înşel şi PNL să nu constate în 2012, după alegerile locale, că mai mult decât că şi-a consolidat procentul de 20 la sută, nu a reuşit să crească.

Pentru asemenea decizii, e nevoie inclusiv de studii privind percepţia electoratului de dreapta asupra opţiunilor strategice ale PNL. Şi să nu ne subestimăm adversarul. PDL nu stă să se uite la noi cu mâinile în sân, De altfel, e cunoscut că poţi pierde lupta când îţi subestimezi adversarul!

Alianţa D.A. nu a subestimat puterea PSD, deşi imaginea nu le era favorabilă social-democraţilor. Nimeni nu s-a bazat doar pe un vot negativ la alegerile din 2004, ceea ce ar fi fost o greşeală.

Z.V.: Ce pierde PNL şi Crin Antonescu prin alianţa cu PC?

A.S.: Credibilititatea, notorietatea, popularitatea lui Crin Antonescu sunt mai mari decât ale partidului, după cum arată sondajele. Credibilitatea însă nu se câştigă doar prin simpla expunere la tv.

Uimitor este că nu învăţăm nimic din istoria recentă. Traian Băsescu a avut o credibilitate foarte mare pentru că o perioadă de timp a fost consecvent cu principiile şi ideile lui. A câştigat pe un mesaj anticorupţie, identificând guvernarea Năstase ca exponent al corupţiei endemice şi a introdus în Statutul PD că nu va face alianţe cu social-democraţii, în vremea în care era primar general al Capitalei şi avea un război dur cu PSD. Modul prin care s-a exprimat nu a fost niciodată prea elegant, dar i s-a trecut cu vederea, de către public, un timp. Şi acel timp a expirat când în loc de vorbe şi ameninţări a trebuit să arate şi fapte. Iar “faptele”, ajutat şi de Emil Boc, nu l-au ajutat la credibilitate, ci la o popularitate negativă, aş spune.

Traian Băsescu a început să ridice semne de întrebare când a invitat PC la guvernare, partid pe care apoi l-a numit “soluţia imorala”. Acelaşi Traian Băsescu a considerat, apoi, că PSD poate fi partener de guvernare pentru PDL; pe Gabriel Oprea – pe care îl acuza de acte de corupţie când acesta era prefect – l-a recuperat şi şi-a reevaluat părerea. Toate aceste inconsecvenţe l-au costat şi îl costă foarte mult.

Dacă nu privim cu înţelepciune şi nu facem o analiză, dacă ignorăm istoria recentă a României, dacă nu ne uităm de ce această politică a alianţelor nu a funcţionat în România, nu facem decât să repetăm eşecurile sau să pregătim terenul pentru eşec. Ne facem că nu contează nimic din ce s-a întâmplat, şi lăsăm impresia că ar conta doar “vreau la putere”, “vreau să-i dau jos” pe cei aflaţi la guvernare. Dar, este important cu cine ajungi la putere. Un scop bun poate fi anulat de un drum prost ales.

Z.V.: Atunci, cum ar fi Alianţa cu PSD?

A.S.: E de văzut cum se va armoniza programul de stânga cu cel de dreapta. Nu voi intra în filozofii doctrinare, dar dreapta ar trebui să pună accentul pe politici îndreptate către zona activă, să promoveze politici fiscale care să creeze condiţiile unei economii de piaţă, pentru competiţie onestă pe piaţa muncii. Statul trebuie întărit, instituţiile depolitizate şi fiecare să fie răsplătit după muncă şi performanţă.

PSD, partid de stânga, are alte accente şi pare mai coerent, cel puţin la nivelul discursului, fiind orientat către categoriile defavorizate, către un stat mai paternalist. Nu e suficient ca un partid sau altul să câştige pe termen scurt nişte alegeri. E nevoie ca odată câştigate să ştie fiecare cetăţean că va exista stabilitate politică care să asigure un act de guvernare coerent şi mai puţin disputat după ce fiecare se vede aşezat pe funcţii.

În termeni generali, toate partidele vorbesc de nevoia creşterii nivelului de trai, de siguranţa cetăţeanului, reforma statului, instituţii stabile şi reducerea birocraţiei. Contează însă drumul până acolo şi stabilirea paşilor înainte de câştigarea alegerilor. Nu e cazul să reactivăm guvernarea pe modelul CoCoPa şi CoCoPo.

Citiţi şi următorul episod din Întâlnirile Ziuaveche.ro:

Adriana Săftoiu: Parlamentul uninominal este un proiect ratat