Azi, 17 martie 2016, a murit Marele Profesor Solomon Marcus.
În mod direct, a învăţat mii de oameni cum să gîndească limpede, cum să iubească matematica, cît de importantă e problema timpului – şi multe multe altele. Eu sînt unul dintre aceşti oamenii care au avut un asemenea privilegiu – să înveţe, ceva esenţial, ceva fundamental, cumva direct.
Acum cîteva săptămîni cînd am corespondat ultima oară, rămăsese să aşteptăm – şi eu, si Domnul Profesor – să vină primăvara, să se facă mai cald, să bem un ceai şi neapărat să îmi scrie un autograf pe o carte a Domniei Sale.
Mereu impecabil, mereu magistral – cu mine, depun mărturie directă; cu alţii, sînt sigur că la fel… -, Solomon Marcus a fost şi un Mare Dascăl al normalităţii, al excelenţei (nu, nu sînt contradictorii – normalitatea cu excelenţa…) şi al curiozităţii bune.
Acum cîteva săptămîni, la început de an, am publicat pe www.lapunkt.ro un interviu cu Domnul Profesor. Un interviu de care am fost foarte mîndru şi care mi-a făcut o mare bucurie. Fără să am o certitudine supremă, cred că aceasta este ultimul interviu al Domniei Sale. Îmi pare enorm de rău că e aşa…Aş fi vrut să citesc mult mai multe texte şi interviuri ale Dumneavoastră, Domnule Profesor.
Dumnezeu să vă odihnească!
Şi, da, aveţi dreptate – pînă la capăt dreptate:
„MARELE PARIU AL VIEŢII ESTE SĂ NU LĂSĂM SĂ VINĂ TIMPUL PESTE NOI”
Care e cea mai frumoasă descoperire, cea mai rotundă, mai (de)plină descoperire pe care aţi făcut-o despre timp?
Îmi revendic iniţiativa de a pune alături diverse feluri de timp, după constatarea faptului că substantivul timp devine inteligibil numai după ce i se asociază un anumit atribut. De aici, printr-o simplă analiză comparativă, rezultă multe fapte revelatorii; de exemplu, faptul că fiinţa umană este predominant de natură logaritmică : tinde să reducă ritmurile naturii după legea logaritmică. În schimb, timpul computaţional este predominant exponenţial, de unde efortul de a înlocui algoritmii cu creştere exponenţială prin alţii, cu creştere mai înceată.
Spuneaţi, într-o splendidă conferinţă despre timp de acum cîţiva ani „să nu încercăm să definim timpul”. Dar ce anume trebuie ori ce anume e de făcut despre timp?
Întreaga istorie arată că orice încercare de a defini timpul a eşuat şi erade aşteptat acest lucru, deoarece noi suntem în interiorul timpului şi nu avem cum să-l contemplăm.Ne rămâne calea indirectă a ocolişurilor de tot felul si totul depinde de bogăţia imaginaţiei noastre.
