Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roIntalnirile ZV Tiberiu Lovin, alias Reporter Virtual: Mircea Badea este un mascarici, un actor ratat

Tiberiu Lovin, alias Reporter Virtual: Mircea Badea este un mascarici, un actor ratat

scris de Ziua Veche
40 afisari

Presa scrisa va deveni un apendice al celei online @ Nu mor de foame, ba chiar o duc foarte bine de cand sunt freelancer, dar am ramas acelasi chirias @ La mijlocul anilor 90, directorul unei institutii mi-a facut o de oferta pentru a nu publica un material: o masina Dacia nou-nouta si un teren de 200 de mp @ Multi jurnalisti sunt bloggeri, putini bloggeri sunt jurnalisti @ M-as angaja la un ziar local, pe care sa-l conduc @ Disperati dupa bani si putere, jurnalistii chiar buni au ajuns simpli executanti pe plantatia mogulilor 


Acestea sunt doar cateva din raspunsurile lui Tiberiu Lovin, care a venit miercuri la Intalnirile ziuaveche.ro sa raspunda intrebarilor cititorilor nostri. Cunoscut in targ dupa numele blogului pe care il detine, Reporter Virtual ne-a povestit, pret de doua ceasuri, din experienta pe care a acumulat-o in 18 ani de jurnalism.

omul negru

1. Cine te citeste mai mult: colegii din presa sau consumatorii obisnuiti de stiri?

T.L.: Jurnalistii simpli, sefii de gazete, patronii de presa, publicitarii si la final cei care vor stiri necenzurate.

2. Care ar fi diferenta intre ziaristul de online si blogger?

T.L.: Depinde de nisa pe care se pozitioneaza. Sunt bloggeri care scriu despre orice, multi despre treburile personale – ceea ce intereseaza mai putin daca nu esti o vedeta, dar si bloggeri specializati. Pe scurt: multi jurnalisti sunt bloggeri, putini bloggeri sunt jurnalisti. Nu capeti niste calitati doar daca scrii o stire pe blogul personal.

oleg

1. De unde-ti vin banii?

T.L.: Publicitate. Se vede pe site. Bannere si advertoriale. Toate sunt marcate prin taguri si trecute la categoria speciala. Mai prestez si alte activitati. Joc sah pe bani. Glumesc. Jucam candva. Mai administrez unele bloguri sau le infiintez. Plus prezentele la tv, care in proportie de 90% sunt platite.

dosima

1. Urmarind presa scrisa din Romania unde te-ai angaja acum? Nu imi raspunde ca nicaieri.

T.L.: Sincer? La niciun ziar. Dar totusi trebuie sa-ti raspund. Asa ca voi lansa o teorie: m-as angaja la un ziar local, pe care sa-l conduc. In alta situatie nu as accepta nicio functie.

2. Ce parere ai despre proiectele jurnalistice independente precum ziuaveche.ro?

T.L.: Unele vor avea succes in timp. Putine insa. Sunt foarte multe incercari acum, dar in online e greu sa supravietuiesti in conditiile in care jurnalistii au uitat ca legitimatia nu se pune in cui dupa opt ore, ci ea sta in buzunar 24 din 24.

3. Cum iti protejezi sursele? Intreb gandindu-ma ca uneori sunt informatii pe care le cunosc decat foarte putini.

T.L.: Prin verificarea lor de la surse oficiale. E cel mai simplu. Un raspuns negativ este un raspuns, nu o infirmare. Exemplu cel mai clar este cazul Peter Imre. L-am intrebat daca va conduce Adevarul Holding si mi-a spus ca nu comenteaza, dar ca este mai bine sa-l intreb pe Patriciu. Patriciu a negat. Dupa cateva saptamani s-a confirmat informatia.

4. Ce trebuie sa faca un ziarist pentru a ajunge un adevarat jurnalist de investigatii?

T.L.: E greu. Este o lectie mai lunga. E vorba de o munca de durata, care inseamna sa cunosti specificul fiecarei sectii in parte: social, economic, politic samd. Si sa scrii, nu doar sa te informezi cu merge treaba. In timp iti construiesti o retea de surse. Sa ma refer insa la o calitate esentiala: trebuie sa ai miros pentru subiecte. Daca astepti sa-ti fie servite, asa cum se intampla de ani buni in presa noastra, atunci nu esti jurnalist de investigatii, ci doar un simplu aparat xerox, care are si cateva cuvinte din Dex alaturi in momentul in care concepe o ancheta pe baza unui dosar primit. In concluzie: multa munca, perseverenta, surse, talent si o curiozitate nemasurata.

5. Ti s-a oferit vreodata mita pentru a nu publica un material?

T.L.: Da, de mai multe ori. Evident ca le-am refuzat ofertele. Ma crezi sau nu, asta este. Averea mea poate fi o dovada: adica nu prea exista. Un exemplu. La mijlocul anilor 90 directorul unei institutii mi-a facut o astfel de oferta: o masina Dacia nou-nouta si un teren de 200 de mp. Valoarea era cat leafa mea pe cativa ani. N-am acceptat, am scris, el a fost schimbat.

E doar un exemplu. La un moment dat mi-am facut un calcul cati bani am refuzat in cinci ani de presa. Undeva la inceputul anilor 2000 aveam oferte de peste doua miliarde de lei.

Astfel de intrebari si de calcule ti le faci cand te gandesti la „jurnalisti” celebri care au averi fabuloase. Evident nu din leafa, ci din spaga si santaj. Te intrebi daca ai procedat bine ca stai cu chirie, ca iti iei o masina in rate – daca totusi te incumeti, ca te gandesti cum sa imparti banii pentru celelalte cheltuieli si totusi sa nu mori de foame. Ingerul cu cornite iti spune ca ai fost un dobitoc, iar cel cu aura ca asa e corect. Iata c-am ales calea corecta, nu mor de foame, ba chiar o duc foarte bine de cand sunt freelancer, dar am ramas acelasi chirias. Inca nu-mi permit sa-mi cumpar o casa in aceste vremuri tulburi, cu toate ca multi ar face asta chiar si cu un venit la jumatate din cat il am eu. Numai ca eu prefer siguranta si sa dorm linistit, decat sa risc. Sa risti caminul familiei este o prostie, pentru ca-n zilele noastre nu mai este absolut sigur. Mai importanta insa decat starea materiala e altceva pentru un ziarist: credibilitate. Multi vor incerca sa ti-o stirbeasca, dar adevarul va iesi la lumina pana la urma.

6. Ai ajuns un brand pentru cunoscuti. Crezi ca vei mai imbratisa vreodata cariera de jurnalist de print?

T.L.: In conditiile spuse: doar in calitate de sef al unei publicatii, cu conditii clare in contract, adica independenta editoriala absoluta. Altfel as fi un mercenar. Recunosc c-am avut oferte de a reveni in print, ba chiar sa conduc, dar fara garantia independentei. Prefer sa nu ma bag in troaca pentru mai mult malai. Oricum, nu sunt genul care mananca mult 🙂 . Imi ajung tigarile si cafeaua.

7. Cum vezi piata print in viitor?

T.L.: In viitorul apropiat va fi in coma. Vor mai fi victime. In viitorul indepartat, adica peste vreo 8-10 ani, vom avea vreo trei ziare, iar celelalte vor ramane pe online. Oricum, presa scrisa va deveni un apendice al celei online. Mai exact invers decat este acum.

nedeshteptatu

1. Ce spui despre noua si vechea generatie de jurnalisti? Referitor la presa actuala.

T.L.: Exista cateva diferente importante intre cea veche si …cea noua?!? Exista asa ceva? Da-mi un exemplu de jurnalist din noua generatie. Unul bun. Eu nu cunosc. Generatia veche e cea care a intrat in presa pana in 2000. Dar sa revin la diferente. In primul rand lipseste entuziasmul si dorinta de a fi jurnalist. Pentru cei care vor sa intre in breasla. Si nici nu mai ai de la cine invata. Oricum inveti degeaba de la incompetentii ramasi pe functii – sa presupunem ca-si rup din timpul pretios de a face bilute, pentru ca nu ai unde sa aplici. Presa se face la comanda. Si nu musai la una buna.

Inainte eram bucurosi sa ne vedem numele in ziar si sa luptam cu ticalosii. Cei din noua generatia – care nu exista, repet – vor leafa mai mare ca a unor ziaristi cu state vechi, dar care sunt buni (vezi explicatia de la raspunsul pentru „verdi”). Au tupeu, n-au cunostinte despre presa, dar vor bani din prima zi. Si nu putini. In rest nu-i intereseaza. Evident ca au si modele: vad la tv sau pe print asa-zis ziaristi care sunt mai prosti ca ei.

2. Ce insemana pentru tine deontologia unui jurnalist de succes?

T.L.: Deontologia este aceeasi pentru fiecare. E scrisa. Nu o modificam noi cum vrem. Vrei insa sa ai succes? Trebuie sa o incalci uneori. Nu dau exemple. Dar e in folosul cititorilor, care vor informatia si nu metodele prin care a fost obtinuta.

3. Numeste un jurnalist pe care apreciezi in adevaratul sens al cuvantului.

T.L.: Paul Cristian Radu. Sigur ca nu ai auzit de el, asa cum multi nu-l stiu. A luat insa mai multe premii nationale si internationale. Este jurnalist freelancer si face investigatii care sunt publicate in ziare din America sau Europa. Din cand in cand poate fi descoperit cate o ancheta a sa si in Jurnalul national.

dudu

1. Esti finantat de Liviu Luca?

T.L.: Nu. Publicitate e afisata pe site. N-am eu norocul asta :)) . Oricum, n-am nicio preferinta in aceasta directie. Una este publicitatea, alta politica editoriala. La mine nu au legatura. Poti sa-mi dai publicitate si sa te fac praf. Asta-i viata. Accepti? Ok. Nu. La revedere. Asa lucrez eu.

2. Care este activitatea ta de redactor sef al revistei produse de MediaSind?

T.L.: Niciuna :). Inca. Daca ai citit cu atentie Reporter Virtual, ai fi vazut ca am anuntat ca o voi relansa. Din motive financiare, acest lucru nu a fost posibil, mai ales in perioada de criza, cand toti potentialii parteneri au avut o tactica de doi bani: negocieri interminabile si la final am primit aceeasi replica: “ne pare rau, dar nu acum, pentru ca a cam murit printul”.

3. Unde poate fi gasita revista Mediasind?

T.L.: Nu poate fi gasita. Tocmai l-am convins pe liderul sindical sa o scoatem doar pe online, numai ca si aici e nevoie de finantare. Mai exact pentru salarii. Toti ziaristii cu probleme vin si se plang la MediaSind, dar nu sunt in stare sa-si plateasca banala cotizatie de cinci lei/luna, iar cand e vorba de munca neretribuita in folosul organizatiei….au alte probleme.

4. Este greu sa fii redactor sef la aceasta revista?

T.L.: Ingrozitor :). Ma chinui de cateva luni sa o pornesc si mereu apar piedici. Serios acum: va fi greu cand o voi porni. Pana atunci n-am niciun fel de activitate spectaculoasa, in afara de gasirea colaboratorilor de valoare si a finantatorilor. Daca o voi scoate si pe print, pentru ca vreau totusi macar trimestrial sa se intample, atunci va fi gratuita, asa cum era planul initial.

5. Esti frate cu Claudiu Tarziu?

T.L.: Intamplator.

cititor vechi

1. Ce-ai fi vrut sa ai si n-ai avut?

T.L.: O casa pe pamant si doi copii.

2. Ce-ai avut si n-ai fi vrut sa ai?

T.L.: Sefi tampiti.

3. Ce sefi nu ti-au placut?

T.L.: Lista e lunga. Il trec doar pe ultimul: Dan Turturica, redactorul sef de la Romania Libera. O mare dezamagire profesionala. Mai multe despre mizeriile lui am scris pe blogul meu. Si nu ma privesc.

4. Cu cine ai lucra cu drag in presa de acum? Zii cinci nume de jurnalisti de investigatii si cinci de economic!

T.L.: Nicoleta Savin, Claudiu Tarziu, Liviu Avram, Paul Cristian Radu si Mihai Munteanu. Pe economic n-am pe cine sa mentionez ca nu am preferati.

5. Pentru ce ti-ai da zece ani din viata?

T.L.: Buna intrebare. Sa am cu zece ani mai putin. Si nu cred ca as fi ramas in tara.

verdi

1. De ce sunt platiti ziaristii foarte buni foarte prost, iar toti prostii au ajuns mari sefi platiti?

T.L.: Pentru ca cei buni au coloana vertebrala si nu se milogesc pentru recunosterera meritelor lor. Ei pur si simplu asteapta ca sefii sa le mareasca lefurile din proprie initiativa. Acest lucru nu se intampla. Ziaristii buni au cateva discutii, conducatorii iubiti le raspund ca sunt probleme financiare – chiar si cand nu era criza, apoi pleaca. Astfel raman incompetentii care au cateva calitati speciale: sa perie, sa linga, sa se umileasca, sa execute orice fara sa cracneasca. Sunt ideali pentru niste sefi imbecili. Si istoria se repeta, iar subalternii incompetenti ajung sefi incompetenti.

2. Cui i se datoreaza dupa opinia ta regresul mass media?

T.L.: Ziaristilor. Explicatia e mai lunga, dar ma rezum la cateva cuvinte: lipsa de curaj si lacomia. Disperati dupa bani si putere, jurnalistii chiar buni au ajuns simpli executanti pe plantatia mogulilor. Si-au vandut numele. Acum e greu sa-l recuperezi. Credibilitatea pierduta nu o mai poti castiga nici cand spui “am fost un prost” sau “un porc”, daca vrem sa parafrazam contemporani.

3. De ce va porcaiti asa tare si exista atata dezbinare in presa de n-am vazut nicaieri asa ceva?

T.L.: Peste tot exista dezbinare. E vorba de orgolii. Din pacate, mi-ar fi placut ca aceasta dezbinare sa fie ca odinioara dintr-un singur motiv: competitia. Acum e vorba de bani si de prostie.

sanda

1. Dar ce aveti fratilor de va certati? Ai ceva de impartit cu Mircea Badea? Va urmaresc pe amandoi si nu vad motiv de raca. De la cine a pornit scandalul? Parerea ta sincera despre Mircea Badea?

T.L.: N-am nimic cu baiatul. Este infantil si se crede buricul pamantului, de aceea isi permite sa arunce cu mizerii in toata lumea si sa ameninte. Uneori are haz, dar pana la urma tot sluga unor interese ramane.

Povestea e mai veche. A plecat de la afirmatia sa intr-o emisiune ca l-ar calca pe un blogger (Piticu) cu masina, apoi a tot atatat scandalul, ajungand pana la a ma ameninta cu bataia pe propriul meu blog, pentru ca mi-am permis sa sar in ajutarea unui amic de pe online. Oricum, penultima sa faza a fost absolut amuzanta. In campania pentru salvarea lui Daniel Raduta, am organizat o licitatie pentru el, in care am avut “tupeul” sa ma scot la licitatie. Mai exact, castigatorul/castigatoarea ar fi cinat cu mine la un restaurant de lux, pe banii mei. El s-a laudat ca este mai cunoscut termometrul sau decat mine. Insa in urma acelei licitatii am trimis in contul lui Daniel 950 de euro, fara sa socotesc banii donati de mine. Mai interesant este ca l-am convins si pe Dan Voiculescu sa scoata de la ciorap 12.000 de euro, de aceea spun ca e amuzant. L-am intrebat cu cat a contribuit el la aceasta campanie. Evident ca mi-a sters comentariul postat pe blogul lui. Cam asta e diferenta dintre ceea ce face el si ce fac eu. Eu am facut investigatii vreo 15 ani, din 18 de presa, iar el face show, adica un fel de circ. Cand nu-i merge se retrage pe plaja si canta manele. Exista clipul pe youtube si acum.

In fine, ultimul conflict a pornit de la un pamflet al unui colaborator, care intamplator este scriitor, nu meserias in a crapa semintele in fata blocului. Atacul a fost cam dur si chiar am ezitat daca sa-l public sau nu, pentru ca era vorba si de apropriati ai lui Badea, iubita si familia. Nu sunt de acord cu astfel de practici, dar un pamflet ramane un pamflet, iar pana la urma asta face si Badea mai mereu. Nu dau exemple, dar poti sa-ti reamintesti insinuarile lui despre diverse femei, care intamplator au familie. Acum nu conteaza daca au sau nu. Este o mizerie sa spui porcarii de acest gen pe post. Marlania este insa la putere in Romania. Replica sa a fost stupida si i-a atatat pe toti imbecilii care-l citesc cu balele pe piept.

Astfel in cele peste 200 de comentarii, atat eu, cat si autorul am fost facuti albie de porci, injurati de familie, amenintati cu bataia si chiar moarte. Sunt doar niste infantili, ca si idolul lor.

Parerea mea despre el? Mircea Badea este un mascarici, un actor ratat.

jan dinu

1. Pentru ca sunteti moldovean ( cu talent ) , si presupun ca aveti o zodie norocoasa prin fizicul placut : Cand ,unde si la cine ve-ti fi un nou – „printz ” ?

T.L.: Jan, nu ma duc nicaieri. Raman pe Reporter Virtual. Si cred putin in zodia mea (leu) ca e norocoasa. Mai cred insa ca nimic nu e intamplator. Ce-ti este scris in frunte-ti este pus, vorba bunicii mele. Nu poti fi bancher ca asa-ti spune zodia si nici jurnalist. Esti ceea ce trebuie sa fii. Bine, mai tragi si tu din greu pentru asta. Daca simti. Daca nu, merg pe varianta: nu-ti incerca norocul.

0 comentariu

Observator 08-11-2010 - 12:36

Pentru orice american, chestia cu relansarea economiei este numai o mare pacaleala. De fapt, relansarea economiei inseamna gasirea altor sclavi care sa munceasca pentru profitorii americani. Nu-ti trebuie cunostinte din domeniul economic ca sa-ti dai seama de ordinariile americanilor, ci, trebuie doar sa te duci intr-un mall si sa vizitezi milioanele de rafturi pline ochi si din care nimeni nu cumpara nimic. Gasesti acolo haine care sunt in „sale” cu mai mult de 75%, iar altele, din sezonul verii trecute la 95%. Marfurile de sezon sint si ele „for sale” si gasesti pe etichetele lor, vreo cinci etichete cu preturi, care pornesc, spre exemplu, de 89.99, si termina la 39.99. Stai si te intrebi, care-i susta? Cum adica, reduci pretul unor haine de la 90 de dolai la 39, iar nemernicii de cumparatori, tot nu se bulucesc s-o cumpere ci asteapta sale-uri si mai mari? Pai, nu e normal sa te intrebi: domnule, cit costa cu adevarat aceasta tzoala? … Pai cit sa coste, decit nu mai mult de 5 dolari! E facuta in Republica Dominicana, unde procesul de fabricatie costa 1.25 dolari, iar restul materialul, care material este si el importat din Malayezia. Si uite asa, America va trece peste recesiune, cind, de Craciun, aceasta tzoala se va vinde la un pret incredibil de 15.99!! Ce mai vreti, domnilor?

D-le Petrescu, America nu va iesi din nici o recesiune ci se afunda si mai mult in ea. Asta, bineinteles daca nu va porni un razboi cu Iranul, sau mai cine stie cu cine. Lumea s-a desteptat si incetul cu incetul America nu-si mai gaseste sclavi pe planeta asta, care sa munceasca pentru ea pe gratis. America e una, bishnitarii sunt altii. Pina la urma, jigodiile de bishnitari americani o vor lua in trompeta si situatia economico-politica se va aseza pe alte baze, pe alte principii, si de-abia atunci putem vorbi de o adevarata modernizare a tarilor inapoiate. Si atunci sa te fereasca Dumnezeu! Multi „zgirie nori” vor cadea!

oblique 11-11-2010 - 04:52

Don’t believe me ? Check the statistics !
It’s capitalism with chinese characteristics !!!

http://www.youtube.com/watch?v=IGYAhiMwd5E&feature=player_embedded#!

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult