Umilinta la romani

scris de Ziua Veche
7 afisari

Masurile de maxima austeritate, hotarate recent de Guvernul Romaniei, vor pauperiza cu siguranta la cote inimaginabile populatia tarii. E de la sine inteles ca lantul trofic al acestei  austeritati va avea consecinte, nu numai asupra economiei, ci si asupra culturii. Parafrazand si nuantand, am putea pe drept cuvant spune ca: unde este neglijata cultura, este neglijata insasi fiinta unui popor. Cativa dintre oamenii care produc cultura in aceasta tara, unii dintre ei jurnalisti de exceptie in presa scrisa, radio si televiziune, au raspuns unei intrebari firesti, lipsite de orice premeditare malitioasa.


Cum vi se pare hotararea extrema a Guvernului, de reducere a salariilor si a pensiilor: una de bun-simt sau una umilitoare pentru populatia tarii?

Bogdan O. Popescu (scriitor si medic)

Nimeni nu isi asuma vina

Eu personal pot intelege ca acum nu exista o solutie mai buna. Dar cum am ajuns in aceasta situatie? Prea putin se discuta despre acest lucru, oricum nimeni nu isi asuma vina. Medicii sunt, intr-adevar, umiliti. Ar trebui si noi, la Urgenta, sa tratam trei pacienti, si pe al patrulea sa il trimitem acasa, indiferent de situatie. Pai e minus 25%, nu? Sa luam la rand, sa nu fie discriminare. Asta daca am fi fost platiti corect pana acum. Dar, daca stam si ne gandim, nu am fost platiti nici pe departe corect. Atunci cum facem? Minus 50%? Asta inseamna unul consultat si tratat, urmatorul trimis acasa. Daca mai luam in consideratie ca nu sunt bani nici de materiale sanitare si medicamente, vine de fapt minus 75%. Deci un pacient consultat si tratat, urmatorii trei trimisi acasa. Si daca ne aducem aminte ca degeaba s-a dat o lege a pacientilor, pentru ca ea nu poate fi respectata din considerente practice, de finantare, de reguli de aplicare a legii si de compatibilitate cu alte legi, vine minus 100%. Adica nimeni nu ar trebui tratat. De ce? Pentru ca exista un risc sau nu se respecta legea, sau nu exista finantare. Eu cred ca ar fi bine asa, pentru ca, evident, s-ar elimina spaga. Daca e sa ne gandim ce s-a intamplat in ultimii 20 de ani, ar trebui ca medicii sa mai ia salariu (OK, acesta redus), dar sa nu trateze pe nimeni. Imi cer scuze fata de cei fata de care au gresit medicii. Exista si asemenea cazuri, de greseli personale. Dar aceste cazuri sunt o minoritate fata de cazurile fata de care nu se face ce s-ar putea aici, din lipsa de bani si incoerenta legislativa. Ar trebui ca medicii si pacientii sa lupte impreuna, numai asa avem un concept. Pentru ca o sansa, cel putin deocamdata, nu cred ca avem.

Aura Christi (scriitoare, redactor-sef revista „Contemporanul“)

Atac la identitatea poporului

As vrea sa ma refer strict la cultura. In anul 2006, am lansat pe circuitul presei nationale si europene „Apelul pentru salvarea culturii romane vii“, semnat de 900 de personalitati din lume, taxand guvernul tarii pentru cele 0,19% din PIB, alocate culturii vii. In anul 2010, Ministrul Culturii si Patrimoniului National, domnul Kelemen Hunor, face public urmatorul fapt: cultura vie aduce 5,7% PIB-ului Romaniei. Beneficiind, in schimb, de 0,16%, din care circa 75% se duc la patrimoniu. Sustin cu fermitate ceea ce am afirmat acum 4 ani: e vorba despre genocid cultural si nu despre umilinta. E vorba despre un atac la identitatea poporului roman. Ceea ce ma face sa ma intreb interesele caror grupuri servesc guvernantii care s-au perindat la putere rastimp de douazeci de ani?

Traian T. Cosovei (scriitor)

 

M-am obisnuit cu umilinta. Chiar a inceput sa-mi placa.

 

Tudor Octavian (scriitor si jurnalist)

Atac la deminitate

E foarte greu de facut diferenta dintre necesitate si umilinta in situatiile disperate. Iar cand aceasta diferenta trebuie facuta sub guvernarea unor oameni care n-au dat nici o dovada pana acum de istetime in situatii-limita, intra in discutie si chestiunea demnitatii. Orice intrebare ne-am pune fata de oportunitatea si de ratiunea unor masuri economice care te fac sa te simti infirm, ai totodata si un simtamant de atac la demnitatea ta de om. Un om luminat accepta foarte greu, si doar cu sentimentul pierderii demnitatii, rationalizarile globale impuse de niste insi deloc luminati. Eu, unul, si-o spun cu tot necazul, ma simt tot mai departe de tara mea. E tara lor.

Andrei Oisteanu (scriitor si eseist)

E cel mai mic rau

Alegerea pe care a facut-o Guvernul este raul cel mai mic. Nu cred ca exista alta alternativa.

Stelian Tanase (scriitor, jurnalist si analist politic)

Reactie de spaima la dezastru

Solutia nu este unica, asa cum s-a spus, ci este mai mult o reactie de spaima in fata dezastrului (spectrul Greciei se plimba prin Palatul Victoriei). Masurile astea sunt partiale si risca peste 6 luni sa se dovedeasca inutile. Guvernul se poarta ca un contabil care taie cheltuielile cand ar fi trebuit sa se gandeasca in ce fel sa relanseze economia. Zona cea mai vulnerabila e zona culturii. Populatia saracita va renunta intai de toate la cultura: filme, carte, teatru, muzee. Guvernul nu a spus nimic de cultura considerata ca o victima inevitabila. Nu ma mira, m-am obisnuit cu lipsa de viziune a acestui Guvern.

Stefan Agopian (scriitor si jurnalist)

Asa ne trebuie!

Ceea ce ni se intampla este urmarea fireasca a votului nostru, asa ca nu trebuie sa ne suparam decat pe noi insine. Nu ne ramane decat sa ne privim in oglinda si sa spunem: asa-ti trebuie daca ai fost tampit!

 

Dan Mircea Cipariu (scriitor si jurnalist)

Productia Romaniei, pusa la zid

Este o masura si umilitoare, si aberanta economic. Umilitoare pentru ca pune in situatii-limita pe cei mai multi dintre oamenii activi ai Romaniei. Economic este o aberatie pentru ca aceasta masura va face ca la bugetul de stat sa vina mai putini bani, pentru ca oamenii nu vor mai avea din ce sa-si plateasca darile si vor consuma din ce in ce mai putin. Astfel ca productia Romaniei si inteligenta Romaniei sunt puse la zid si executie. Ce mai poti comenta cand unor oameni care au platit ani de zile pentru asigurarile sociale si de pensie li se ia 15% dintr-un condei. Cred ca numai un alt guvern mai poate schimba aceasta situatie jalnica. Acreditarea ideii ca era singura solutie viabila este de rea-credinta si nu trebuie sa fii un poet in ale economiei ca sa-ti dai seama de acest fapt.

 

Preta Cosmin (poet)

Multi romani nu se simt bine in tara lor

Intr-o societate cu indicii tot mai evidente ale unei maladii generalizate de sistem, care se extinde tot mai rapid dinspre viciul birocratic, de procedura, al institutiilor, inspre substanta morala a fiecarui individ in parte, pare tot mai indepartat si mai greu de conceput, la limita absurdului chiar, un angrenaj social fiabil si productiv, corect atat fata de resorturile politice si economice pe care le presupune, cat si, mai ales, fata de cetatenii pe care ar trebui sa ii serveasca. Exista, fireste, si o mereu acutizata criza identitara: foarte multi romani nu se simt bine in tara lor, nu se mai simt reprezentati de actuala clasa politica si nu isi gasesc locul in societate, iar imaginea lor de sine sufera. La tv vedem oameni care aproape si-au castigat titlul de profet al neamului, noi guru ai maselor, profeti de amfiteatre, aule si stadioane care uita ca adevaratul profet nu indoctrineaza, pentru ca el nu urmareste transformarea culturala a individului, ci salvarea sufletului, iar cine are urechi de auzit il aude. In volumul „Nevointa duhovniceasca a Cuviosului Paisie Aghioritul“ si in sucapitolul intitulat sugestiv „Caracteristicile celui inselat”, am dat peste urmatorul fragment: „Cel inselat afiseaza o falsa nepatimire exterioara. Se vede pe sine smerit si blȃnd, dar inlauntrul sau ascunde inalta parere ce o are despre sine. Daca va uitati in ochii lui veti vedea ca ii vede pe ceilalti oameni ca pe niste biete furnici. Dar iti poti da seama si din cele ce le spune. A fost un inselat pe care multa lume il avea de sfant. Spunea ca i s-a aratat Hristos calare pe un cal, tinand in mana o ploscuta cu vin, i-a dat sa bea din ea, si de atunci a dobandit harisma mai inainte vederii. Odata, pe cand vorbea lumii, cineva l-a intrebat: «De ce nu pot face si eu minuni?» Pentru ca tu ai facut cutare si cutare pacat…, – i-a raspuns acela. Sarmanul a intrat in panica si a venit sa-mi spuna. Bine, – ii spun, – oare Sfintii teatralizeaza vreodata pe oameni? Numai diavolul teatralizeaza. Nu intelegi ca vorbeste diavolul prin el? Si, desi sunt adevarate cele pe care le spune cel inselat, de diavol sunt spuse”. Mi-e rusine ca traiesc intr-o societate slaba, labila, lipsita de credinta. Mi-e rusine ca suntem atat de preocupati sa supravietuim incat uitam sa traim cu totul… Rusine…

 

Material aparut in numarul 5 al saptamanalului ziuaveche.ro care se distribuie impreuna cu ziarul Puterea

 

 

 

 

“Mi-e rusine ca traiesc intr-o societate slaba, labila, lipsita de credinta” – Cosmin Perta

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult