Strabatem zilnic Bucurestiul, fie ca-l locuim, fie ca suntem in trecere prin el, cu sentimente dintre cele mai contradictorii: revolta, indignare, resemnare, stupefactie, si, deseori, trebuie sa recunoastem, flanam de colo-colo prin el cu o nepasare civica nociva. Destinul architectural al marelui oras in acest inceput de secol 21. Se intersecteaza in buna parte, cu bunul-plac hazardul, un hazard care-i urateste imaginea. Si cum, in ultimii ani uratirea Bucurestiului pare o indeletnicire metodica, statutara, si chiar frenetica, dovada fiind hibridizarile care au fost inaltate la tot pasul, am initiat o foarte scurta ancheta, printre cateva personalitati culturale. Am intrebat cativa oameni de cultura care sunt, in opinia lor, constructile/spatile care uratesc Bucurestiul.
Silvia Radu (sculptor)
Balena Vodafone
Ma deranjeaza vizual amplasamentul marelui bloc de birouri si sediu Vodafone din Piata Aviatorilor, care seamana cu o balena uriasa. Ampasamentul este in opinia mea o gafa. Poate ca virtutile cladirii ar fi iesit armonios in evidenta in alt spatiu. Cand vii dinspre Parcul Aviatorilor, imensa constructie pare ca avanseaza spre tine amenintator. O alta monstruozitate este lipirea unei cladiri uriase si anoste, de Biserica Armeneasca. S-a si dovedit ca amplasarea ei fara pic de rigoare spatiala, putea sa-i fie minunatei biserici, fatala la incendiul care a avut loc anul trecut. A treia monstruozitate pe care vreau s-o semnalez (din pacate sirul enumerarilor ar fi mult mai lung), e jalnica constructie care deconstruieste, spatiul infim ce trebuia pastrat intact, intru linistea catedralei catolice, Sfantul Ioan. O concluzia? Ne imbolnavim cu inconstienta orasul.
{gallery}gallery/05/uratenii{/gallery}
Gelu NEGREA (eseist si critic literar)
Lipscani, Gambrinus, Casa Scanteii
Ma deranjeaza asa-zisul centru istoric al Bucurestilor din zona strazii Lipscani. Nu numai prietenii, ci si dusmanii stiu de ce!
Restaurantul Gambrinus. Situat ultracentral, pe b-dul Elisabeta, dar aflat intr-o stare avansata de degradare (asta e un bland eufemism!…), urateste ingrozitor privelistea stradala, oripiland retina. Un fost reper edilitar-istoric-cultural al Capitalei (Caragiale i-a fost patron!), sacrificat pe altarul imund al mafiei imobiliare, probabil…
Locul viran din fata Casei Presei Libere (fosta Casa Scanteii).
Spatiu ideal de amplasare a unui grup statuar de anvergura, care ar inchide cat de cat perspectiva catre un imobil grandios, dar necongruent stilistic cu arhitectura romaneasca si astfel ar mai estompa impresia dezagreabila de baroc- kitsch pe care o degaja acum acest segment – altfel, generos si ofertant – al geografiei urbanistice bucurestene.
Ion Bogdan LEFTER (critic literar si eseist)
Fantanile arteziene, blocurile verde-praz, animalele de gard-viu
Impotriva fantanilor arteziene, a alegoriilor vegetale si a blocurilor verde-praz & portocaliu strident…Sunt destule lucruri care nu-mi plac, ma deranjeaza, ma supara in minunata mea urbe natala, fata de care – insa – amorul meu nu scade nici cu un milimetru, caci predomina partile atragatoare, frumoase, interesante, cu farmec. In materie de constructii, de volume componente, Bucurestii etaleaza sau ascund multe minunatii, numai ochi sa ai ca sa le vezi si rabdare sa le descoperi. Nu sunt neaparat de lepadat nici contrastele, alternantele bruste, incongruentele, de vreme ce orasul e recunoscut drept eclectic. Am – adica – tendinta de a fi mai degraba ingaduitor in fata nu putinelor initiative arhitectonice controversate, de ieri ca si de astazi. Zonele de peisaj urban mai vechi le accept asa cum sunt ele, amestecate; ma irita doar ranile nevindecate ale strazilor, respingatoare: maidanele sau calcanele pe care le mai intalnesti pe ici, pe colo. Recunosc – totusi – ca unele dintre insertiile recente mi se par prea stupide pentru a le mai cauta argumente de legitimitate. insa „campioanele” urateniei din oras mi se par interventiile pretins -„estetice” ale administratiei, in fapt ipocrite, pretexte pentru drenarea unor sume zdravene (ele – da! – frumusele!…) din bugetele colectate de la contribuabili: fantanile arteziene „plantate” in mijlocul multor intersectii; alegoriile vegetale, humanoide sau animaliere, rasarite pe spatiile verzi, preponderent in Sectorul 4, pastorit de primarul cunoscut prin porecla „Piedone”, preluata de la un personaj de film de categoria a doua, la fel de corpolent ca si edilul bucurestean; si culorile anapoda ale blocurilor comuniste trecute prin „toaleta” asa-numitei „reabilitari termice”, mai acceptabile in variantele maro, galbui spre ocru, chiar si rosu, dar ridicole acolo unde au invins verdele-praz sau portocaliul strident…
Mircea Ghitulescu (critic de teatru si prozator)
Casa Radio sau cladirea BNR
Nu mai sunt romantic si nu mai pot exalta poezia ruinelor ca Vollney, cu 200 de ani in urma. Este un regres, recunosc, in faptul ca o ruina nu-mi inflacareaza imaginatia. Este si o carenta a varstei, fara indoiala. De aceea nu-mi mai plac nici ruinele vechi, nici cele noi, de tipul Casei Monteoru (actualul sediu al USR), cladirea BNR, sau Casa Radio, care s-a ruinat inainte de a fi cladire. Arhitectura urata, moderna nu a intrat in analiza de fata, eu fiind obsedat momentan de… ruine.
Horia Garbea (scriitor)
Cartierul Pipera si blocul de langa Herestrau
Bucureștiul este atat de intins și de eclectic, incat (asta e un noroc) nicio cladire nu il poate urați decat local. Cu atat mai puțin un monument. Desigur, cele mai urate cladiri, care mai au dezanvantajul de a fi mari, foarte vizibile sunt: Casa Poporului, Casa Scanteii și Teatrul Național (noua fațada cu portalul uriaș și absurd, copie mai mica a unei cladiri pe care am vazut-o la Shanghai, dar care acolo nu supara, era in specificul local și avea și simetrie… și nu avea portal). Dintre cele de dupa revoluție, care contribuie și ele la urațirea Capitalei: Blocul din Piața Charles de Gaulle, care strica peisajul Herestraului, bloc vizibil de oriunde din parc, blocul stramb de langa Circ (Barbu Vacarescu colț cu Bd. Lacul Tei), blocurile din Piața Scanteii și cartierul de coșmar Pipera, unde nimic nu se potrivește cu nimic. Cand ma gandesc ca niște I.L. Caragiale și G. Calinescu se plangeau de kitsch-ul Ministerului de Domenii și al Casei de Economii sau al Cercului Militar! Sa mori de ras!
Ruxandra Garofeanu (critic de arta)
Casa Poporului
E greu sa dai un raspuns ferm la o asemenea intrebare, raspunsul presupunaand asumarea unei responsabilitati totale cu privire la justa evaluare a raului vis-a-vis de bine, a uratului fata de frumos. Intr-o ipostaza extrem de subiectiv inclin sa notez trei asemenea exemplare capabile sa distruga sau sa stirbeasca intrucatva estetica urbei.
– Una din cladirile ce au compromis definitiv identitatea Bucurestilor, care fara a concura in vreun fel cu Parisul, Roma sau Londra avea insa un farmec aparte, imbinand limbajul plastic al Orientului cu cel al Occidentului, in chip curajos, este Casa Poporului = Palatul Parlamentului. Singura aripa ce reuseste intr-un fel sa amelioreze partial hidoasa grandoare a mastodontului este cea ocupata de Muzeul National de Arta Contemporana. Acolo, operele expuse, epurarea detaliilor kitschiste si sufocante, ne fac sa uitam insolenta gestului constructor.
– O alta, dintre sutele care ar putea fi infierate, este cea din Piata Charles de Gaulle, destinata bancilor cred. Un hibrid din sticla verde, care nu a tinut cont de nimic ce era construit deja in jurul sau.
– in fine, a treia ce ma simt chemata s-o mentionez, se afla pe str.Batistei, aproape de intersectia cu str.Vasile Lascar, vis- a- vis de Institutul Cultural Maghiar, (o frumoasa cladire de XIX ) care, cu atat mai mult pune in inferioritate noua constructie. Orice oras carpit la nimereala, cu alura preponderenta de sat pana nu demult, face tot posibilul sa-si largeasca strazile. Ei bine nu, in aceasta zona, s-a dat aprobarea ca firavul trotuar sa fie incalecat de primul etaj al cladirii, in asa fel incat sa avem aproape senzatia ca trecem printr-un tunel, ca partea carosabila este mult mai importanta decat cea pietonala, si ca n-avem ce cauta in acest oras.
Gabriel Chifu (scriitor)
Blocurile si zonele verzi
Am fi fericiti sa putem decupa doar cateva elemente de dizarmonie-kitsch-monstruozitate saracacioasa. Din pacate insa exista un noian de asemenea elemente. Bucurestiul este in situatia unui bolnav in care maladia fatala pare sa fi cuprins intreg organismul, Bucurestiul este un oras destructurat in care ideea de locuire e serios compromisa. Cine si cum il mai poate vindeca de cartierele comuniste cu maldarele lor de blocuri slute, cine si cum il mai poate insanatosi cand, in douazeci de ani, nu s-a facut mai nimic pentru punerea in valoare a patriomoniului, a zonelor istorice de marcata valoare arhitectonica si nu s-a facut mai nimic pentru rezolvarea gravelor probleme de trafic ori pentru ecologizare si sporirea spatiilor verzi, cine si cum il mai poate repara cand, prin cladirile care se ridica haotic in acesti ani, asistam la o invazie de neoprit a uratului de tip nou, cine si cum il mai poate vindeca daca niciun proiect urbanistic major nu se intrevede? Poate daca s-ar ivi providential vreun Haussmann vizionar si ferm. Deocamdata Bucurestiul are nenoroc de edili marunti si el ca oras se profileaza dupa masura acestora.
Acest articol a aparut in numarul 4 al saptamanalului ziuaveche.ro
