10 ianuarie 2017 – Prima zi de dizidență intimă
Jurnal de premier (I): Marți, a șaptea zi de guvernare, când și Dumnezeu s-a odihnit. Cumpărat două pachete țigarete cu gust bogat pentru Cel care m-a trimis la Palatul Victoria. A fost și mai satisfacut după ce i-am pigulit trei scame și cinci bucăți mătreață de pe rever.
Și eu am fost mulțumit că mi-a dat doar un șut în cur, preventiv ca să nu uit cine e stăpânul. Guvernarea merge șnur! Mâine mă duc la Cotroceni să mă asculte Cel pe care o să-l Suspendăm, la buget. Șefu mi-a zis să mă duc cu MTO-ul, înainte să-mi dea una după ceafă. Unde dă dumnealui crește! Acum comand MTO-ul, dragă Jurnalule. Al tău cu drag! S.G.
Jurnal de premier (II). Jurnalule, îți spun un secret, dar să nu mă spui, știi tu cui. Am sunat-o pe doamna ministru de Interne să-i atrag atenția că nu se cade să dea ea prognoza meteo înaintea mea pe Antena 3, când șeful e în direct la domnul Gâdea. Mi-a zis să-mi văd lungul nasului, că acum teleormănenii sunt fruncea! Tot încerc să-mi văd lungul nasului, dar nu pot să mă uit chiorâș…Sper ca șeful să nu se uite, dimineață, chiorâș la mine, că nu am vrut să-i știrbesc autoritatea doamnei Carmen Dan în fața mea, doar că încă nu m-am obișnuit pe deplin cu atribuțiile! Al tău, cu drag, Jurnalule! S.G.
Jurnal de premier (III). Dragă Jurnalule, rămâne între noi, dar domnul președinte, șefu, mă, nu mă vrea prost doar pe mine, ci toată țara. Așa mi se pare când îl observ la Antena 3. Crezi că mă manipulează domnul Gâdea, sau m-au copleșit emoțiile? Eu mai guvernez ce mai guvernez și cred că o iau la sănătoasa spre Timișoara. Să nu mă spui, da? Mulțumesc, Jurnalule! Al tău, cu drag! S.G.
Jurnal de premier (IV). Opt zile de sclavie – 11 ianuarie 2017
Uf, fi-mi-ar facultatea de Matematică a dracului! Nu puteam să fac şi eu Fizica? Ce mai coeficient de frecare mi-a aplicat ăla la Cotroceni, cu bugetul. Se vede că e de specialitate. Saşii ăştia sunt mai răi decât Băsescu, cum bine mă gândeam eu când nu mă uitam în ochii lui, că am stat faţă în faţă. Păi nu o să votez eu suspendarea cu două mâini ca domnul general Voicu?
Nu ştiu ce părere ai tu despre deszăpezire, dragă Jurnalule, dar eu rămân mut de admiraţie când mă uit la membrii Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă. Numai pesedişti unul şi unul, spilcuiţi, împliniți, puși pe treabă. Şefu mi i-a ales, după ce o noapte întreagă a lins la cv-urile activului de partid. Nici morţi nu ar pune mâna pe o lopată. Ca şi mine. Nu ştiu cine a spus, dar bine a zis: “Iarna nu-i ca vara!”. Păcat că unii ca Boc şi Kovesi ne strică imaginea de demnitari, dând zăpada ca oamenii de rând.
Am citit la unu pe Facebook, că domnul preşedinte Liviu Dragnea, şeful, deh, a avut în studenţie un prieten, Şasoru, cu care se juca cât e noaptea de lungă cu cărţile pe masă. M-am gândit să-i fac o bucurie lu Şefu, aşa că i l-am propus pe Şasoru la Spălarea Banilor în locul lui Hăineală, că la Oficiul Jocurilor de Noroc nu am apucat s-o dau pe aia afară. Nici nu ştiu când mi-a băgat un pe de trei la cele două şuturi tradiţionale în cur. Se vede că se pricepe şi la fotbal, nu doar la marile probleme ale ţării.
Am pus imediat mâna pe firul roşu şi am sunat la Interne să cer date suplimentare despre Şasoru. Ce a fost la gura doamnei ministru Dan…Nu-mi închipuiam ce română multilateral dezvoltată se vorbeşte în Teleorman. După ce i-au mai trecut spumele, am luat-o cu binişorul şi am aflat că Şasorul i-a făcut la găuri în buget lu Şefu de nu era în stare să-i producă Dacian Cioloş în cinci ani de guvernare, că atâta facultate se făcea la Transporturi.
Rău om ăla de pe Facebook care mi-a dat pontul, asigurându-mă că e pesedist de al nostru. Cred că era băsist sub acoperire.
Uite aşa petrecu-i a opta zi de guvernare, dragă Jurnalule! S.G.
P.S. La noapte sper să visez ce sunt eu!
Jurnal de premier (V). Nu puteam să fiu și eu în PMP? -12 ianuarie 2017
De dimineață m-a sunat mămica, din sătucu-i de departe. Grijulie, ca orice mămică, mi-o zis: “Sorine, dragu mămicii, să fii cuminte și să asculți de domnu Livu, că el te-a făcut om mare. Eu doar te-am dat la școală și la Pesedeu!”.
Nici nu am terminat bine de vorbit cu mămica, că, val-vârtej, intră în birou tătuka de la partid. Când să mă aplec să-i pup mâna, simt o rafală de șuturi în cur. “Păi, bine bă, premierule Surogat, că mai tare nu te pot insulta, tu citezi din Băsescu?”, îmi șuieră pe sub mustăcioara aia de om de stat. Fac ochii mari, iar dânsul îi face mici, cu o căutătura de să intru în pământ, noroc că Palatul Victoria are podea țeapănă de beton din vremea tovarășului Dej, îngrijită cu simț de răspundere de tov. Columbeanu cel Bătrân. “Iarna nu-i ca vara, ai? Mama ta de pemepist”, mai șuieră o dată ca locomotiva când intră în Videle.
Hopa, îmi cade fisa: “Domnule președinte, permiteți să raportez, recunosc că am scris vorbele ăstea urâte în jurnalul meu intim de premier, dar credeam că vă aparțin!”.
Se așează tacticos în fotoliul de prim-ministru al României, își pune picioarele pe birou și mă întreabă pe un ton mult mai amical: “Țigări mi-ai luat?”. Imediat scot cele două pachete din buzunarul de lângă inimă: “Se poate? Poftiți!”. Îi bag tacticos una sub mustață, i-o aprind, după care încerc marea cu degetul: “Domnule președinte, să ne trăiți, dumneavoastră ați ajuns la performanța de a fi singurul om din lume care visează ce scrie, din scoarță în scoarță, nu doar în programul nostru de guvernare, dar și în jurnalul meu intim de premier!”. “Visez pe pizda mă-tii, mi-a citit sepepistul pe care ți l-am repartizat. Eram sigur că ți-o iei în cap, așa că am luat măsuri de prevenție”, mi-a replicat dânsul plin de dragoste paternă.
Pentru o clipă m-am gândit că m-ai dat tu în gât, dragă Jurnalule! Te rog să mă ierți! De nu ai fi tu, nicio o consolare nu aș avea!
A, dacă aveam norocul să fiu și eu coleg de partid, în PMP, cu Magda Bistriceanu, de exemplu, altfel vedeam viața, dar, cum m-a dat mama la Pesedeu, mă depresez zilnic cu Sevil Shaideh, Carmen Dan, Ana Birchal, Rovana Plumb, Codrin Ștefănescu și alte poame d-astea acre!
Să nu mă spui știi tu cui, dar eu le fut muma-n cur de curve…politice! Al tău, cu drag, Jurnalule! Surogat.G.
P.S. 1 Mi-am făcut curaj şi am convocat de capul meu şedinţa de guvern la ora 14. După ce mi-a tras-o, mi-a reprogramat-o la 15. Capul face, capul trage! Cu cât devine om mai greu în stat, cu atât şi palma îi este mai grea.
P.S. 2 Cât m-am concentrat azi noapte, în somn, tot nu am visat ce sunt eu! O să mă concentrez mai atent nopţile următoare!
Jurnal de premier (VI) Doamne ferește să am soarta domnului general Coldea! – 13 ianuarie 2017
Azi am reflectat la soarta domnului general Coldea. Cred că am gândit cu voce tare și m-a auzit sepepistul, că nici nu terminasem de reflectat că sună șeful, pe scurt. “Surogat”, zice el. „Sorin”, răspund eu luat ca din oală. „Bă băiatule, când vorbești cu mine, tu să taci! Ce ai tu cu Coldea? Zi repede până nu mă urc în mașina de serviciu și vin la tine!”. Cum am matematica la bază, mă gândesc să-l bag într-o ecuație cu mai multe necunoscute: “Mă gândeam câte putea să facă el pentru țară în loc s-o belferească pe banii lu Ghiță și câte veți face dumneavoastră doar cu banii din bugetul țării”. “Și ce-ți dădu bă, Surogat?”. “Păi, mă dădu sepepistul în gât până să termin socoteala”, bag eu în ele hotărât să apăr secretul mai ceva ca domnul general Coldea când era în plină glorie. “Aha, d-ăștia îmi ești, îmi ții mie socoteala, ai?”. După care îl apucă un hăhăit de-mi tremura androidul la ureche… Derutat, zic: “O țin, dacă trebuie!”. “Mai ești și pervers, ai?”. Ce-o fi vrut să insinueze? La asta reflectez acum! Că domnul general Coldea o fi contribuit să-l facă necinstit în fața Justiției, sau invers? Pot pune mâna în foc că Șefu n-a furat în viața lui un ac, dar când vine vorba de alegeri, referendumuri și alte foloase necuvenite nu vreau să plec și cu mâinile arse acasă, la Timișoara!
I-aș ura și eu Irinei Chiroiu, de la PMP, la mulți ani, de ziua ei, dar parcă văd că iar mă ard, pe linie de partid.
Ete, altceva la care trebuie să reflectez: Eu pentru care fapte oi avea dosare? Pesedist sunt, ministru la Comunicații am fost, președinte Consiliu Județean, ales, deci sigur a zis Ghiță și ceva de mine! Se pare că am dat de dracu, mai rău decât domnul general Coldea! Așa îmi trebuie dacă am fost prost și mi-a trebuit să mă facă Șefu premier! M-am expus mai rău decât Bianca Drăgușanu pe afișul de la Solarul din Piața Romană.
În concluzie, cred că și eu și Șefu trebuie să ne raportăm, ceea ce nu a făcut domnul general Coldea, la vorba pe care tot Șefu a scornit-o acum câțiva ani: “Adriane nici nu știi cât de mic începi să fii!”.
Sau cum ar zice Eminescu de ziua lui: Sic transit gloria mundi!
