O săptămână grea

scris de Marin Neacșu
7 afisari

Săptămâna trecută a fost o săptămână grea. Grea și pentru cetățenii de rând, dar și pentru unii aleși ai neamului. Partea cea mai grea este că indiferent despre cine vorbim, de tras trag numai cei nevinovați.

saptamana greaGreu de înțeles

Dimineața ultimei zile a săptămânii  a debutat cu o știre  pe care eu o consider  nu doar o probă de nesimțire ci și o dovadă de egoism care tinde să devină literă de lege în România. Un individ, nu contează nici de unde e nici cum îl cheamă, suferind în dragoste, decide să se sinucidă și nu găsește nici o creangă, nici otrăvuri,  nici lame să își taie venele, probabil că stătea la parter și nu avea de unde să sară, el s-a decis să intre cu mașina în altă mașină ca să mai ia cu el pe lumea cealaltă încă 5 persoane. Este incredibil cât de nesimțitori și dezrădăcinați au devenit românii dacă nu pot pleca la străbuni singuri. Ce vină aveau cei cinci pasageri ai mașinii în care a intrat sinucigașul nu știu. Cât de animal poți fi încât să iei viața altor persoane pentru că nu te mai iubește sau te-a înșelat Maricica?  Nu mai erau stâlpi sau copaci pe margine drumului în care să intre?  Din tot ce am văzut sau auzit că s-a întâmplat în România, asta mi se pare cel mai greu de înțeles.

Greu de sinucis

Aproape la fel de înțeles mi se pare gestul lui Sobaru care încercând și el se pare să se sinucidă, a intrat cu mașina în gardul guvernului sau bariera, că nu e clar din relatările reporterilor de la fața locului, care ”știu tot!” dacă a dat cu oiștea în gard sau a rupt oiștea de la intrare. Zic tot ei, reporterii că ar fi avut la el și o sticluță cu benzină cu care ar fi vrut să se autoincendieze.  Să fiu sincer, îmi este greu să înțeleg ce a mai vrut acum, să se sinucidă sau doar să protesteze? Indiferent ce a intenționat, gestul este penibil pentru că a mai încercat odată și nu s-a întâmplat nimic. Ce credea, că va întrerupe ședința de guvern? Păi măi Adriane tată, dacă nu s-a întrerupt  ea ședința în Parlament când le-ai mânjit scaunele cu sânge, credeai că vor schița ceva când tu te plimbi cu mașina prin curte? Tu chiar nu înveți nimic din propria experiență? Și în al doilea rând nu ai învățat că ești greu de sinucis? Vezi  că devine Bruce Willis invidios, zău așa. Sper să nu mai încerci a treia oară, că îți ia lumea sama zău așa și pățești ca Mitrele al  lui Marin Sorescu.

Greu de demis

La fel de tupeistă  mi se pare și participarea lui Băsescu la campania politică, încercările sale ”de a uni dreapta”, de a uni mișcarea țărăniștilor,  de a protesta împotriva  lui Ponta și de a tot cere suspendarea pentru amestec în viața politică, amestec  interzis de  Constituției. Păi bine măi Traiane, nu ai înțeles după 9 ani de domnie că orice ai face nu poți  fi demis cum nu poate nici Sobaru să fie sinucis? Ce le mai tot dai cu tifla românilor, lasă-i în durerea lor, că oricum nu mai știu cu cine să voteze nu le mai da și matale motive să nu vină la vot, că are cine să îi  țină acasă și fără să îți bați tu joc de ei.

Greu de răspuns

Și dacă tot suntem în familia celui imposibil de suspendat, la fel de greu de ”detectat” mi se pare și răspunsul candidatei de Pleșcoi, cea care se crede deja președinta românilor, parașutista, biciclista, oșanca, tenismena, universala Elena Udrea. Aceasta,  întrebată  ce este președintele, adică persoana pe care vrea să o interpreteze din Decembrie, răspunde în vârful limbii că  ”Este garantul funcționării corecte a instituțiilor,  parcă…” Doamna Elena, dacă vă întreba cineva ce înseamnă biped, ce răspuns dădeați? Apropo, dacă veniți cumva prin Craiova în campanie, vă rog să vă pregătiți pentru următoarea întrebare: Ce este capra? Vă ofer 4 variante, dumneavoastră să spuneți care este cea corectă: 1. Animal, 2.Dispozitiv pentru tăiat lemne, 3. Obicei de anul nou,  4. Numai în capul unora, capra înseamnă și altceva. Sper să găsiți răspunsul  până veniți în Bănie.  Pentru dumneavoastră, că îmi sunteți simpatică, se acceptă și o altă variantă.

Greu de convins

Klaus Iohannis  începe și el să creadă ce țipă Orban pe scenă la fiecare paradă și face din muțenie și imposibilitatea de a se exprima, o virtute. La deschiderea campaniei prezidențiale din capitală, sub regia la fel de stângace a lui Ludovic și în prezența a jumătate din susținătorii lui Ponta, poate chiar aceiași, că doar banii nu au miros, ne anunță plin de sine : ”eu nu vorbesc, eu fac!” Penibil. Deci mister Iohannis  a găsit răspunsul la întrebarea de ce tace când vorbește. Glumeț neamțul acesta. Ne mai spune Klaus că el este încăpățânat, nu se teme, nu este influențat și nici oprit de tot ce se spune despre el, el merge înainte ca tancul rusesc și asta i se pare o virtute. Deci, refuzul  de a răspunde unor aspecte  dubioase și întrebări  legitime privind activitatea sa anterioară candidaturii, devine strategie iar indiferența   virtute. Bine de știut. De fapt nu e o noutate, și cel greu de demis a făcut la fel, a răspuns numai când i-a plăcut, în rest s-a ascuns. Boală prezidențială.

Greu de  Turcit

Primul ministru face din nou rectificări bugetare. Se apropie alegerile, lumea vorbește din ce în ce mai mult despre agenți acoperiți, despre vânzători, despre turnători și asta nu e bine, așa că e timpul să își asigure loialitatea celor care pot ”transpira”în plină toamnă  și  umflă din nou conturile serviciilor de informații, ale STS, probabil în încercarea de a le astupa gura și de a păstra tăcerea vizavi de declarațiile lui Băsescu și ”sinuciderea lui Turcescu”. Când DNA-ul scoate pe piață un nou dosar cu 9 miniștri din care, culmea, nici unul liberal cum eram obișnuiți  până acum, domnul Ponta își ”acoperă” spatele. Și cum bugetul nu s-a umflat nici măcar în urma inundațiilor, că doar nu e Dunăre, de unde să dea el bani serviciilor?   De la  Educație și Cultură. Păi normal, cine mai are nevoie de ele într-o țară în care repetenții sunt puși în fruntea parlamentarilor, procurorii ajung doctori prin copy-paste, iar informatorii care spun că școala românească scoate tâmpiți, ajung președinți, adică mai concret, președintele tuturor tâmpiților.

Greu de lăudat

Televiziunile nu prezintă altceva decât porcăriile, corupția, minciunile, greșelile, mișmașurile, frauda din rândul candidaților și susținătorilor candidaților din echipa sau echipele adverse. Nici o televiziune nu prezintă calitățile, programul, realizările, oferta candidatului pe care îl susțin, toate și-au făcut un scop din lovirea adversarilor și atât. Și slavă domnului au ce spune. Probabil dacă ar trebui să facă o campanie corectă, prezentând opțiunile, programul, ofertele  propriului candidat, în câteva minute nu ar mai avea ce prezenta și se închidea emisia.  Așa însă, la capitolul mizerii, stăm bine slavă Domnului despre asta pot vorbi un an întreg fără a se repeta.

Greu de mediatizat

Un singur lucru bun se mai întâmplă privind România. Jurnaliștii străini încearcă să susțină libertatea presei din România. Dar nici asta nu este un semn bun, decât din partea lor. Demersul lor arată că libertatea de opinie în România a devenit o problemă, chiar dacă e vorba de presa aservită politicii și politicienilor, sau de acea presă a nebunilor –din ce în ce mai puțini – care încă mai scriu fără comandă, care încă scriu din conștiință, indiferent dacă au sau nu simpatii sau antipatii personale, au măcar meritul de a spune ce gândesc, nu ceea ce le comandă, re-coamandă șefii acoperiți sau descoperiți, pentru că adevărații agenți nu sunt jurnaliștii ci patronii de presă, sau șefii și șefuții serviciilor de informații, care de fapt sunt agenți acoperiți ai diverselor partide, mulți dintre ei  jucând la mai multe capete.

Greu de asanat

Bomboana pe colivă o pune însă inițiativa ambasadei americane care prin 100 de ”voluntari” adunați din baza americană de la Kogălniceanu  a mers pe plajele din Năvodari și a strâns câteva tone de gunoaie. Probabil au acționat în zona discotecii  Ring, preferata lui Marin, Pușcașu Marin din Kogălniceanu. Acum asta este considerată o faptă măreață, numai bună să arate că partenerul nostru strategic asanează ”societatea Românească”. Ce să spun, m-au dat pe spate. Impresionant! Mă întreb însă când se vor ocupa de asanarea mizerilor pe care le-au plantat, întreținut și impus societății românești , începând  cu  companiile petroliere, cele care vor să exploateze aurul  prin cianuri, gazele de șist prin fracturare hidraulică, dar mai ales când  își vor curăța ei mizeriile implantate prin Cotroceni, guvern, pentru că ceea ce avem acum încă la conducerea țării se datorează hundred percent intervențiilor domnilor și doamnelor din administrația americană, prin domnii Gittenstein, Gordon etcetera, etcetera , bineînțeles nu de capul lor. Așa că marea acțiune de curățenie de toamnă pe plaja de la Costinești nu este  altceva decât o încercare de cosmetizare a imaginii ambasadei  susnumitului partener, în nici un caz un gest de prietenie. Să vii acum și să te lauzi că ai strâns două tone de gunoaie de pe plajele pe care s-au distrat toată vara pușcașii marini, în timp ce ai menținut și favorizat timp de 25 de ani toate gunoaiele, toți corupții, toți lingăii în funcție,  mi se pare o bătaie de joc, nu o dovadă de bunăvoință. Sau poate prietenii noștri or fi venit să verifice dacă totul este ok cu prospecțiunile Chevron în Zona Costinești. Nimic nu este ce pare a fi, mai ales când este vorba de unchiul Sam. Unii ghiduși spun că cică ar fi venit de fapt să adune rămășițele mândriei marinarilor de pe Donald Cook, terfelită rău de tot  de Chibini și înecată prin baruri astă vară, dar eu nu cred.  AEGIS este floarea florilor.

Toate astea s-au întâmplat în România săptămâna aceasta. Greu de crezut. 

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult