Poziţia coabitanţilor

Fostul comandant de batalion din  Şcoala Militară, colonelul Micu, fie-i ţărâna uşoară, pe lângă lecţiile despre armată specifice,  avea câteva vorbe pe care ni le-a spus ca la cazarmă.

Două dintre ele, care aveau aproape acelaşi înţeles  erau destul de colorate ca exprimare dar pline de sens şi cine a avut minte a înţeles sensul, dincolo de culoarea neortodoxă. Cu scuzele de rigoare am să citez una din spusele lui Micu, pentru că situaţia în care se pun conducătorii României şi în care pun şi România, arată că aceştia nu au cunoscut această zicală dar le-ar fi prins bine dacă o ştiau. Spunea colonelul Micu: ” Ţine minte măi elev ce spune Micu: Nu umbla cu curul gol pe lângă bariera … ridicată!”. Nu cred că are cineva nevoie de traducere. Trebuie să admit că am ţinut cont toată viaţa de acest sfat ca şi de multe altele. Sfatul este oarecum apropiat de zicala cu ochii şefului şi copita măgarului, dar are un sens aparte, nu cere doar să te fereşti ci mai ales să nu întărâţi. E ca şi cum ai umbla îmbrăcat în roşu pe lângă un  taur înfuriat.

Ei bine, de la declanşarea conflictelor în Ucraina, de la Euromaidan şi până în prezent, cei doi coabitanţi români se întrec care să stea mai aproape de graniţa Rusiei, cu pantalonii lăsaţi în vine, de parcă ar fi concurs. De la începutul conflictului, fără să fie întrebaţi de nimeni, fără să îi bage cineva în seamă, cei doi dau declaraţii după declaraţii vizavi nu atât de conflictul din Ucraina, cât de Rusia, Putin, ruşi, bineînţeles de cele mai multe ori făcând jocul altora care îi folosesc pentru a băga in foc castane pe care ghiciţi cine le va scoate.

Nu mai redau declaraţiile, sunt deja cunoscute. Amintesc doar că ei vorbeau de sancţiuni când nimeni nu pomenise de ele, dădeau sfaturi lui Putin când acesta nu ceruse de la nimeni nici un sfat, ameninţau când nu aveau cu ce, se cereau în echipe de negociere când nu îi băga nimeni în seamă. Pe lângă toate astea, se contraziceau unul pe altul şi fiecare pe sine, de nu mai ştiau şi nu ştiu românii dacă sunt în toate minţile. Cearta pe CSAT şi bătaia pe funcţia de comandant suprem a adus în faţa românilor şi a întregii Europe doi copii de grădiniţă care se ceartă pe lopeţică  la groapa cu nisip. Nici nu ştii care dintre ei este mai bun de luat de urechi, dar în mod cert comportamentul lor cere corecţii. Numai că din păcate ei nefiind copii, fiind oameni mari, chiar mai mari decât ar merita,  faptele şi  declaraţiile  lor se răsfrâng şi asupra celor care se fac vinovaţi de faptul că sunt contemporani cu ei.

Pentru ei, România este o pătură pe care şi-o dispută pentru a se acoperi cu ea şi a trăi bine până la capăt. Nu îi interesează nimic altceva, pentru ei necazul altuia este o bună ocazie de a scoate profit, de a-şi face campanie, ei se dau cu barca trasă pe uscat, pentru ei războiul este o bună ocazie de a mai da de lucru firmelor celor  faţă de care sunt datori vânduţi.

Domnul Preşedinte vorbeşte despre Harcov, despre pericolul federalizării Ucrainei, dar nu spune nimic despre ”regionalizarea” României, aşa cum  nici domnul Ponta despre pactul făcut cu UDMR pentru o autonomie lărgită a regiunii Har-Cov. Pe ei chiar nu îi interesează de loc situaţia din România, văd numai peste graniţă? Cum pot să vadă dacă sunt cu spatele la barieră sau sunt dirijaţi?

Se dau mari conducători de oşti, de ţară şi guverne,  dar se fac unul pe altul mafioţi, corupţi, incompetenţi arătând lumii două personaje jalnice, patetice, lipsite de personalitate, lipsite de conştiinţă şi de cel mai elementar bun simţ.

Se bat cu cărămida în piept vorbind de patriotism, de fraţii basarabeni, de românii din Ucraina, dar de fapt pe ei nu îi interesează nici românii din România, pe care se bat care să îi jecmănească mai mult, care să le taie din pensii şi salarii, şi care să pună mai multe taxe şi impozite. Ce sentiment românesc  pot avea ei  faţă de românii din afara ţării, când pe cei din ţară îi sărăcesc, îi hrănesc după un Codex Alimentarus cancerigen, le vând munţii şi satele, le vând minele de aur şi apele de sub pământ pentru a trăi ei bine ?

Vorbesc despre datoria faţă de ţară, se plâng că nu mai are cine să apere ţara în eventualitatea unui război,  se miră ce legi să mai dea ca  să îi cheme înapoi pe cei  cărora acum câţiva ani  le spuneau că dacă nu le convine în ţară să plece,  dar de fapt vând ţara hectar cu hectar unor regi care au trădat-o şi au lăsat-o pradă hienelor doar să scape ei cu viaţă  familie şi avere, urmaşilor unor grofi care au furat-o şi batjocorit-o, iar acum o fură din nou, şi fac apologia cedării de suveranitate, pentru a se pune în slujba unor ipotetice State Unite ale Europei, sau Uniuni a Republicilor  Statelor Suverane  aripa Vest sau cum s-o numi.

Mint, ameninţă, se plâng, se laudă, se spurcă unul pe altul ca la uşa cortului, se toarnă unul pe altul ambasadelor marilor puteri, cerşind sprijinul şi ocrotirea,  oferind statelor civilizate imagine unor politicieni depravaţi  care pentru o salbă de galbeni sunt gata îmbrace orice haine amestecându-se până la identificare cu clanurile pe care se prefac că le combat.

Se prefac că au iniţiativă, că au propuneri pentru alţii, dau lecţii şi sfaturi au pretenţii, ridică glasul, iau măsuri radicale şi dau declaraţii belicoase împotriva unora care  îi provoacă pentru a arăta lumii ce papagali pot sta în fruntea unei ţări, doi papagali care pretind că  merg pe un drum când de fapt unul trage hăis şi unul cea.

Le lipseşte cea mai mică urmă de decenţă, dar vorbesc despre moralitate, despre drepturile omului, ale ţărilor, se autoinvită  la masa naşului când de fapt nu au cu ce să îşi plătească nici paharul cu apă plată oferit  din complezenţă.

Au pretenţia să stabilească ei reguli pentru alţii, cine să participe la negocieri, cine  are dreptul să vorbească sau nu, care  referendum este legal sau legitim şi care nu, ce populaţie este majoritară şi care este minoritară dar ei nu sunt în stare nici să spună care este populaţia cu drept de vot din propria ţară.

Fac aprecieri vizavi de gesturile sau declaraţiile altora, îi fac pe toţi cei care se iau de ei nebuni, beţivi, clowni, uitând de circul pe care ei  îl fac de ani de zile şi starea de jenă  şi ridicol în care s-au pus cu diferite ocazii, certându-se în faţa Europei pe scaunul oferit la conferinţe şi consilii europene, umilindu-se şi umilind ţara pe care cică ar reprezenta-o. Este de râsul lumii, ca matrafoxatul, aşa cum a fost numit unul din ei de subordonatul  celuilalt,  să vorbească de beţia altuia.

Se ceartă pe instituţiile statului ca pe ciorapi şi trag de ele arătând unul spre altul şi plângându-se că celălalt vrea să ia toate jucăriile.

Fac sluj în faţa maimarilor lumii, încercând să le anticipeze dorinţele, oferind pe tavă tot ce aceştia ar putea dori, punând  la dispoziţia celor care le pot asigura scaunul,  armata, sau ce a mai rămas din ea, pământul pentru baze permanente şi rezervele naturale ale pământului.

Fac declaraţii provocatoare, dar ţipă ca din gură de şarpe când sunt provocaţi tot prin declaraţii de aceeaşi factură.

Iau măsuri de război, vorbesc de mobilizare, rezervişti, buget de război, mărirea bugetului apărării, industrie de apărare, tancuri şi avioane, dar apoi declară că România nu este în pericol, că toate astea sunt simple măsuri periodice, fără nici o legătură cu situaţia de la graniţă.

Fac 10 exerciţii militare pe săptămână  cu trupe, nave, avioane ale unei puteri care când este NATO,  când forţă naţională, dar condamnă prezenţa trupelor unei ţări la propriile graniţe. Se pretind ameninţaţi prefăcându-se îngrijoraţi de soarta ţării, şi invocă articolul 5 pentru o intervenţie într-o ţară care nu are nici o legătură cu NATO. Vorbesc despre  articolul 5 al Pactului NATO, dar pe de altă parte spun că nu suntem în pericol de a intra în război. Atunci de ce vorbesc de art 5, când mint , când invocă art 5 sau când spun că nu suntem în pericol?

Vorbesc amândoi despre independenţă, suveranitate, dar bat din călcâie şi se prezintă la ordin ori de câte ori sunt chemaţi la Bruxelles pentru a primi ordinul de luptă în 11 puncte, sau la ambasade, singuri,  cu miniştri sau comisii parlamentare cu tot, dovedind că de fapt sunt slugi în propria ţară. Unde s-a mai pomenit ca un prim ministru să fie chemat la o ambasadă? Cine e stăpân şi cine este acceptat în România? Când Geoană s-a dus la Vântu, a fost dezavuat că s-a coborât şi s-a dus la ordinul unui mogul de presă, dar când premierul se duce la un ambasador, tot în campanie electorală, nimeni nu spune nimic, acest lucru  pare normal. Ce mai este normal într-o ţară atipică?

Mai vorbesc domnii coabitanţi acuma despre drepturile românilor din Ucraina, români pe care probabil vor vrea să îi apere cu tot ce pot şi cu tot ce le oferă americanii, avioane, tancuri, sau mai ştiu eu ce. Probabil în numele acestor români vor invoca art 5 ca să poată să îi ”apere” . Dar până acum domnii coabitanţi nu au auzit de românii din Ucraina? Iar ea, Europa, când a dat soarta românilor din Transnistria pe mâna ”peace-keeper”-ilor Armatei a 14-a ruse, nu ştiau că aceştia  au drepturi? Acum brusc au devenit deosebit de importanţi pentru conducerea politică a României, UE şi SUA? Nu cumva cineva se foloseşte de ei pentru a interveni acolo?

Unul vorbeşte despre preluarea atribuţiunilor lui Ceauşescu, de Comandant Suprem şi despre decizia de a interveni împotriva unui avion oficial al unei ţări  vecine, avion care zbura peste teritoriul ţării, invocând o presupusă măsură europeană. Celălalt declară  clar şi concis : ”ca participant la ultimul Consiliu European, pot spune că nu s-a discutat problema survolului” deci măsura luată de premier nu are la bază o decizie UE şi practic ar fi o încălcare de protocol şi o decizie personală a premierului care astfel şi-a încălcat atribuţiunile funcţionale, pentru că politica externă intră în atribuţiunile preşedintelui.

Premierul cere întrunirea CSAT pentru a discuta probleme de siguranţă naţională, preşedintele spune că nu e cazul, că nu suntem în pericol de război şi nu suntem ameninţaţi, dar nici unul nici altul nu spun că declaraţiile miniştrilor şi consilierilor legate de instituirea unor baze militare americane permanente este o ameninţare la fel de permanentă asupra vecinilor pe care îi învinuiesc că vor să se extindă, dar şi o ameninţare şi ţintă prioritară pentru orice inamic, nu neapărat la României cât al SUA.

Pe de altă parte, preşedintele României şi vicepreşedintele Rusiei se ceartă ca doi beţivi pe margine şanţului iar premierul face din cearta lor subiect de politică externă şi ţipă că se simte ameninţat  ca Aspasia Cojocaru, de un mesaj al unui alt beţiv închipuit. Dacă vorbele lui Rogozin sunt simple vorbe aruncate la beţie, cum spune Băsescu, de ce se întruneşte CSAT şi se răspunde diplomatic atâta vreme cât oficial, diplomatic nu am primit nimic? Aş putea concluziona că unul din ei minte, dar din cât îi cunosc, mint amândoi.

Unul se laudă că l-a invitat pe Joe Biden în România şi că acesta a promis că va veni de dragul lui.  Celălalt ca să arate că el este mai tare, spune că Joe Biden după ce a fost invitat i-a cerut părerea, întrebându-l dacă e bine să vină sau nu. Infantilisme. Lumea  rea spune însă că Joe Biden nu vine la noi  pentru a discuta problema războiului civil în Ucraina ci pentru a discuta problema gazelor din Ucraina pe cere le va păstori juridic  fiul său. Acum mai are cineva dubii cu privire la interesele americane în ”democratizarea” Ucrainei?  Aşa este ajutată Ucraina să devină independentă energetic şi să nu mai depindă de ruşi ci de familia Biden. Alţii, şi mai răi spun că Băsescu l-a invitat pe Joe Biden ca să  se laude că vine cineva şi la noi şi nu întrebe lumea de ce nu vine Obama la noi şi merge doar în Polonia. Adevărul este că in ultimii 25 de ani am fost mereu trataţi ca o ţară second-hand, dacă nu last- hand,  am intrat în NATO după ce au intrat toţi vecinii noştri care au cerut, în UE la fel iar în Shengen încă mai visăm. Spune şi asta ceva. Declaraţia ambasadei SUA vizavi de subiectul vizitei lui Biden care cică ar fi  sprijinul în  lupta anticorupţie arată odată în plus că licuricii ne cred idioţi, vânzând castraveţi la grădinar. Noroc cu corupţia asta din România, că au şi vizitatorii motiv de ”discuţii”.

Asistăm la jocuri de copii, copii inconştienţi care au transformat economia în tarabă de târgoveţi, conducerea armatei în glugi de coceni, politica externă în bodegă, jandarmeria în caftangii cu permis de rupt picioare, spitalele în cimitire, cimitirele în afaceri cu locuri de veci, învăţământul în fabrică de diplome pentru agramaţi, puşcăriile în case  de odihnă  pentru politicieni, iar ţara în arenă de circ. Eu zic să lase ei grijile umanităţii pentru cei care le declanşează şi le provoacă şi să se ocupe de problemele românilor dar nu să le creeze ci să le rezolve.

Se pare că cei doi coabitanţi au mai pus-o de o coabitare, un mic armistiţiu înainte de măreţele vizite care urmează să le lumineze feţele, aşa că s-au văzut şi au decis care este poziţia României faţă de Rusia sau Ucraina. De ce nu vorbesc despre poziţia lor? Poziţia lor este una ”nepotrivită” cum ar spune un celebru preşedinte american. Eu îi văd pe amândoi cu pantalonii în vine,aplecaţi, cu faţa spre Licurici şi cu fundul spre ”bariera ridicată”de la graniţa de Est. Ştiţi ce e culmea? Amândoi acum 25 de ani aveau aceeaşi poziţie, dar îndreptaţi invers, cu faţa spre Est şi fundul spre Vest. Stimaţi coabitanţi, staţi cum vreţi, dar fiţi atenţi la difuzoare,să prindeţi anunţul,  nu se ştie când se schimbă iar direcţia, să nu pierdeţi ocazia. Cambei!

PS. Înainte de a vorbi despre poziţia lor, deja exprimată, cei doi ar fi trebuit să vorbească românilor despre poziţia  tehnicii NATO împrejurul Rusiei, aşa cum se vede în foto.  Este curios cum ”situaţia românilor din Transnistria” şi a Moldovei nebăgată în seamă de când a fost vândută ruşilor de cei care plâng de mila ei acum,  a adunat pe lângă Rusia mai multă armată decât a fost folosită în războiul din Irak sau Vietnam. Lipsesc din foto rachetele Tomahawk, focoasele nucleare, submarinele americane de atac, ascunse in Marea Nordului portavioanele Nimitz si Stennis, staţionate la distanţă de croazieră. Toate astea aşteaptă momentul, ordinul şi… pifanii. Cu ce ar putea ajuta România efortul NATO?

Ultimă oră: MApN  ne anunţă printr-un comunicat că : ”Ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa, a dispus înfiinţarea la nivelul ministerului a unui Centru de investigaţii socio-comportamentale.  Specialiştii centrului vor desfăşura activităţi de profilaxie şi combatere a stresului operaţional specific misiunilor militare, prin pregătirea psihologică a personalului şi identificarea din timp a cazurilor sensibile care pot determina tulburări psiho-comportamentale.” Comunicatul a uitat să menţioneze că asta nu are nici o legătură cu Ucraina şi este o activitate planificată care se execută periodic.