Săptămâna hipoPONTAmilor

Am mai pus o săptămână pe răboj. Te uiţi şi ce să vezi? Nesimţire peste tot. Eu numesc nesimţire acea abilitate extraordinară a unei persoane, nu pot să spun om, pentru că oamenii nu se ridică la acest nivel, de a trece peste starea de normalitate şi de a acţiona prin prisma propriilor interese fără să îi pese de ceea ce spun sau gândesc alţii, chiar şi când sunt convinşi că ceea ce fac poate face rău unei alte persoane sau altor persoane.

Săptămâna hipopontamilor

Ca să îţi poţi permite să fii nesimţit trebuie să ai în spate ceva sau pe cineva care să justifice, să anuleze, să acopere sau să şteargă consecinţele gestului nesimţit. Pentru aşa ceva cetăţeanul are nevoie de bani, o poziţie sus-pusă, o persoană sus-pusă, un obraz mai gros decât pielea de hipopotam (are pielea de 5 cm grosime), pentru că porcul e mic copil la capitolul şorici pe lângă aceste specimene sau pur şi simplu să fie dotat de la natură, să nu spun Dumnezeu pentru astfel de activităţi.

Aruncând o privire asupra evenimentelor săptămânii, pot afirma cu mâna pe inimă că le uneşte o cratimă numită nesimţirea.

1. Ministru transporturilor Fenechiu a fost condamnat la 5 ani cu executare. Pentru ce, nu mă interesează. Că este definitivă sau nu, iarăşi nu mă interesează. Nesimţirea aici nu constă în faptul că a fost condamnat, deşi el ar fi gata să se bazeze pe asta. Nesimţirea, prima nesimţire, constă în faptul că, deşi era cu dosarul pe rol în momentul nominalizării, a acceptat totuşi nominalizarea şi s-a bucurat cu nesimţire de intrarea în guvern, deşi ştia că are două pietre de moară atârnate de gât, pe Băsescu şi pe Ponta. În nesimţirea lui, domnul Fenechiu a crezut – ca şi alţi Solomoni care au intrat în Parlament – că, dacă va ocupa o funcţie în guvern, îşi va putea controla şi manipula dosarul. Săracul de el, nu ştia că nici Băsescu şi nici Ponta nu iartă, amândoi amână. Amândoi erau împotriva numirii lui, dar l-au lăsat, ca să nu îşi ridice crinii în cap, dar i-au pregătit amândoi o grijă neţărmurită şi uite aşa procurorii, având liber şi din stânga şi din dreapta, au mers înainte cu condamnarea. Cât de orb să fii să nu bănuieşti că ai fost lăsat să ajungi acolo numai ca să fie căderea mai dureroasă? Dar tot despre nesimţire vorbim şi când domnul Fenechiu, fiind un „om de onoare” ,demisionează din guvern, deşi sentinţa nu e definitivă. Numai că nesimţirea nu a dispărut cu totul şi domnul Fenechiu declară că nu va demisiona din Parlament. De ce? Uite aşa, pentru că nu vrea el. Păi, de aici, eu trag concluzia că demisia din guvern e aşa de ochii lumii, nu e vorba de onoare, ci de presiuni şi teamă că, dacă nu demisionează, procurorii lui Ponta şi Băse îl vor condamna până la ultima instanţă. Deci a înţeles mesajul că trebuie să elibereze ringul la transporturi. A doua variantă este că .. domnul Fenechiu, şi nu numai el, consideră că, dacă în guvern nu poţi sta cu condamnare, în Parlament se poate, acolo este nu numai posibil, începe să devină obligatoriu. Sunt îndepărtaţi sau blamaţi doar cei fără dosare, pentru că strică imaginea Parlamentului.
2. În locul lui Fenechiu, e numit domnul Silaghi fost „catindat” şi el, înlăturat pe motiv de ANI, care acum spune că e floare de crin. Toată lumea e la curent cu „pretinia” dintre Silaghi şi Fenechiu şi ştie că acesta nu va schimba linia lui Fenechiu, pentru că acarul Păun e la post. Aici ne lovim de nesimţirea PNL care nominalizează tot oameni cu bube. Unii mai novici ar întreba „ bine domnule, dar nu au alt propozabil, decât tot din ăştia cu bube?”. Răspunsul e nu. Nimeni nu este acceptat pe listele de vot, dacă nu plăteşte şi dacă nu este controlabil prin afacerile necurate pe care le desfăşoară. Uneori, partidele mai mici îşi mai pun pe liste câte un nume care să le ridice cota la alegeri, chiar dacă sunt curate. Cam aşa au ajuns prin Parlament Mircea Diaconu, doamna Anghel, nu ştiu care cântăreţ, care însă fac opoziţie singulară într-un parlament şi guvern compromise până în măduva oaselor. Cei cu bun simţ nu fac purici în politica românească. Sunt folosiţi şi apoi aruncaţi sau loviţi, anatemizaţi, pentru a fi asociaţi cu ceilalţi hipopotami ai ţării.
3. Vine în ţară delegaţia FMI şi noua „stea” a FMI se întâlneşte cu Băsescu. Ce spune acesta, ca preşedinte de stat? Păi spune că „la nivel macroeconomic stăm bine, dar există riscul să dezechilibrăm România cu măsuri populiste” Este mai mult decât străvezie critica la adresa guvernului Ponta, care, pentru a se menţine la cota de la alegeri, a fost nevoit să mai facă unele concesii, chiar dacă nu are alte fonduri pentru susţinerea lor, decât fondurile europene, împrumuturile. Ceea ce spune Băsescu este adevărat, dar ca om care ai semnat un pact de coabitare instituţional, discuţi acest lucru cu premierul, nu cu gâdele. Actul lui Băsescu se dovedeşte astfel a fi un act de trădare atât faţă de Ponta, care în curând va avea tot dreptul să afirme „ pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti” cât şi de cetăţenii care vor un guvern şi un preşedinte care să se gândească la ei, nu la ura instituţională. Nesimţirea merge mai departe şi domnul Băsescu cere cu guriţa lui continuarea supravegherii României, ca şi cum el nu ar face parte din ea şi nu ar avea nici un amestec în situaţia în care se află ţara. Domnul Băsescu a vorbit de parcă el ar fi fost raportor UE sau Comisar UE şi ar fi fost chemat de madame Lagarde să o informeze înainte de a se întâlni cu guvernul României. Păi, în aceste condiţii, mai miră pe cineva că madam Macovei sau Eba fac acelaşi lucru la Bruxelles? În acelaşi timp aproape, undeva în apropierea României, peste Tisa, Ungaria mulţumeşte frumos FMI şi închide mustăria: “La începutul anului 2013, FMI şi-a completat procedura de urmărire a împrumutului. În consecinţă, nu mai este necesar ca FMI să-şi menţină un biroul de reprezentare la Budapesta”, a cerut Preşedintele Băncii Centrale Ungare (MNB) György Matolcsy doamnei Lagarde. Cum vine asta, unii cer să nu mai fie nici măcar îndrumaţi iar noi cerem singuri să fim biciuţi? Suntem o ţară de masochişti.
4. Tot cu ocazia vizitei FMI, la discuţiile care au loc, domnul Ponta, uitând şi el că este român, îşi bate joc de întreaga Românie şi ţine la secret acordul cu FMI. De ce oare ? Păi este simplu. Prostimea nu trebuie să ştie că de fapt „condiţiile impuse de FMI” nu sunt chiar atât de impuse ci sunt „liber alese”, în sensul că FMI vine cu găurile, iar România aruncă cu brânza printre ele şi aşa apare caşcavalul Schweizer. Cine a făcut în viaţa lui o planificare ştie că, mai întâi, se pun în plan fixurile, apoi celelalte activităţi. În ceea ce priveşte procedeele de realizare, acestea aparţin în întregime executantului. Domnul Ponta însă cu pielea sa de hipopotam are impresia că nimeni nu ştie şi nici nu trebuie să afle cum se face brânza Schweizer. Anul trecut în vară, când se negocia iarăşi cu FMI, la discuţii a participat prima oară şi ministrul Apărării de atunci, domnul Corneliu Dobriţoiu. Acesta era şi el convins că nu poate umbla la pensiile militarilor pentru că nu e voie de la FMI. Cel puţin aşa i se spusese. Nu mică i-a fost mirarea însă când ridicând problema a aflat că FMI nu a impus politica. Este treaba statului român cum rezolvă problemele interne şi cum îşi repartizează bugetul. A apucat să spună asta pe post şi uite aşa l-a sărit rândul la guvernul din decembrie. Din cauza asta vrea domnul Ponta să nu se ştie ce a discutat el cu FMI. Aşa mai poate prosti românii cu „măsurile impuse de FMI”.
5. Rămânem tot la Ponta. Fondul Monetar Internaţional (FMI) a publicat scrisoarea de intenţie trimisă de Guvernul României la începutul lunii iunie, în care cabinetul condus de Victor Ponta a cerut derogări pentru criteriile de performanţă ratate. Deşi Ponta declarase în data de 13 iunie că nu a cerut nici o derogare. „N-am cerut nicio derogare şi că, din câte ştiu eu, vom fi cu toate prior action-urile realizate”. Acuma, prins cu mâţa în traistă de declaraţia FMI, făcându-se că noi nu înţelegem despre ce e vorba, că suntem prea proşti ca să înţelegem aspectele, domnul Ponta declară: ” Nu am cerut nicio derogare. În continuare eu am vorbit despre prior action-uri şi pe toate le-am îndeplinit. Acum fiecare citeşte ce vrea, dar, atâta timp cât nu folosim aceiaşi termeni, e greu să ne înţelegem. Noi am avut prior action-urile pe care le-am îndeplint. Celelalte, dacă vă uitaţi, nu sunt indicatori ai Guvernului” Cu alte cuvinte, noi suntem proşti nu cunoaştem termenii, el se referee la indicatori macroeconomici în scrisoarea de intenţie. Nu de prior actions. Şi mai spune domnia sa că indicatorii macroeconomici nu intră în sarcina guvernului, ăia sunt stabiliţi de .. guvernul somalez. Asta da nesimţire. Groasă piele aveţi domnule Hipoponta.
6. Nenea Ghiţă securistu’, marele patron media, coada de topor a lui Ponta, are iniţiative legislative. Ca şi Neţoiu, ca şi Solomon, ca şi alţi hipopotami, a intrat în parlament şi în politică pentru a-şi „securiza” dosarele. Că va reuşi sau nu, rămâne de văzut, până la urmă o să sfârşească ca Vântu, ca Voiculescu şi ca toţi cei folosiţi de cei din fruntea ţării. Deocamdată e pe cai mari, Ponta are nevoie de el, deşi după ce Voiculescu va capitula definitiv, Ghiţă va fi tras pe linia a doua. De acolo, de la înălţimea poziţiei actuale, Ghiţă ştie totuşi că viaţa e dură şi nu poate rezista fără să dea din coate şi aşa ca să îşi arate slugărnicia faţă de cei ce vor să ascundă tot de ochii cetăţenilor, dar vor să ştie tot ce se întâmplă în dormitoarele şi budele românilor de pretutindeni, domnul Ghiţă „iniţiază” o lege prin care să ofere dreptul guvernanţilor de a ne verifica coprocultura fără a fi nevoie de analizeze de laborator. Aşa că preluând o boală mai veche manifestată la fosta savant de renume mondial celebra Elena Ceauşescu, care cerea filme din dormitoarele liderilor de partid, domnul Ghiţă cere să ne fie înregistrate la liber toate discuţiile, telefoanele şi scrisorile electronice, blogurile şi comentariile, pentru a afla cât mai multe despre viaţa intimă a cetăţenilor, şi a îi putea manipula şi îndosaria dacă cumva devine careva periculos, enervant, sâcâitor, deranjant. Şi uite aşa, o discuţie inocentă între doi liceeni care discută despre „bomba aia din club de aseară” va deveni motiv de interceptare a discuţiilor acestora şi aşa SRI-ul va putea să caute în chiloţii tuturor elevelor la bacalaureat pentru a găsi bomba despre care vorbeau doi elevi cu un an înainte. Numai un hipopotam ar putea veni cu astfel de propuneri: „În ceea ce priveşte politica pe cyber-securitate, lucrurile vor căpăta amploare şi va deveni mai importantă discuţia despre ce informaţii luăm din spaţiul oarecum public, respectiv Facebook, Google, alte date luate de pe alte site-uri, social media, despre cetăţenii din România şi cei din afară care vizează România, decât despre ce se întâmplă cu cartelele sau cu telefoanele sau cu ascultările (…) Să ştiţi că astăzi informaţia aflată pe net este de multe ori mult mai valoroasă decât o convorbire telefonică”. Vorbe de securist. Domnul hipopotam Ghiţă cere ca inclusiv cei care cumpără cartel pre-pay să îşi dea CNP pentru a şti băieţii pe cine interceptează. Si mai cere domnul Ghiţă să fie interceptaţi toţi la grămadă, iar după aceea, “organele “ să stabilească cine e vinovat şi intră în malaxor şi cine e ţinut în rezervă. Îmi aminteşte propunerea domnului Ghiţă de perioada când trebuia să te înregistrezi unde când de unde plecai veneai, intrai, pe timpul cabinetului 2. În toate ţările un cetăţean este tratat de orice instanţă, inclusiv de stat şi societate, ca fiind NEVINOVAT sau mai juridic spus, asupra fiecărui cetăţean planează prezumţia de nevinovăţie. Da, în toată lumea, numai în lumea domnului Ghiţă, nu, pentru că domnia sa ne consideră pe toţi nu doar potenţiali sau viitori terorişti, ci actuali, pentru că el vrea acuma să implementeze ochiul lui Big Brother în toate casele, fără motiv, numai aşa pentru că “Eu nu vreau să îmi văd copiii răpiţi pe stradă şi nici nu vreau să îmi văd sărind vreo bombă într-un hotel şi nici nu cred că în numele libertăţilor cetăţeneşti trebuie să ne permitem luxul de a fi nesiguri, de a ne lasa expuşi”. Deci domnul Ghiţă ne pune la toţi românii telefoanele sub ascultare şi interceptare, fără motiv, fără ordin judecătoresc, numai ca să poată umbla copii domniei sale liberi pe stradă, pe unde vor ei, să facă ce vor ei, ca şi copiii hipopotamului din Deta care fac ce vor ei cu cetăţenii din zona lor de acţiune. Domniei sale îi e teamă că cineva îi va pune o bombă în hotelurile personale şi rămâne fără investiţie şi pentru asta vrea să ne asculte pe toţi, să audă el pe cine înjurăm la budă sau “ce am mai făcut astăzi”. Tranzactiv, efect laxativ! Păi staţi liniştit domnule Ghiţă, recent CIA a lăudat SRI şi a spus că este unul din cele mai eficiente servicii, deci nu există nici un pericol. Aţi văzut ce vigilenţi au fost cu teroriştii de la liceul Bolintineanu? Unul nu a scăpat netaxat, nici o elevă mai “periculoasă” nedezbrăcată.

Domnul prim ministru este de acord cu înregistrarea datelor celor care cumpără cartele pre-pay. De fapt e impropriu spus este de acord, ar trebui să se spună, a cerut domnului Ghiţă să iniţieze legea. Aşa se impun legile tâmpite, prin unelte identice cu cei care le propun. Dar nesimţirea cea mai mare constă în faptul că acelaşi Ponta anunţă cu candoare că “i se pare că iniţiativa a fost déjà aprobată în CSAT încă din vara trecută” şi ia ca argument atentatul din Bulgaria. Cu alte cuvinte, în şedinţele secrete ale conducătorilor noştri iubiţi se hotăreşte ca noi să fim urmăriţi de câte ori vrea hipopotamul, şi nici măcat nu ştim ce animal e pe urmele noastre. Mâine o să se decidă în CSAT să se desfiinţeze toaletele sau să se facă pereţi de sticlă la băi şi WC-uri, pentru că nu ştiu cărui Ghiţă îi e frică ca nu cumva acolo să se ascundă doi atentatori. Este hipopotabil.

1. Un ultim act de hipopotam este accidentul lui Nae Niculae. Chiar dacă o să fiu învinuit de lipsă de respect faţă de un om mort, nu pot să nu menţionez că gestul lui, pentru că eu asta comentez aici, gestul în sine, indiferent că ar fi fost suicidal sau un simplu act de nerăbdare, este un gest care este dat de o atitudine de totală ignorare a regulilor jocului, o forţare a sorţii, o atitudine de lipsă de respect faţă de cei ce aşteptau la barieră, convingerea că banul îţi dă dreptul să faci ce vrei. Uite că trenul nu a ştiut că în faţa lui este un Bentley şi a trecut peste el ca şi când ar fi fost un hipopotam.

Deci, dragi români, atenţie, cad hipopontami!