Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roReportaj 1 Decembrie – Prezentul bicisnic

1 Decembrie – Prezentul bicisnic

scris de Ziua Veche
22 afisari

O sărbătoare naţională presupune momente festive şi  demonstraţii de manifestare a bucuriei încheiate cu praznice tradiţionale. În mod firesc, oamenii ar trebui ca în acestă zi să se bucure. Deşi nu asigură libertatea de exprimare, fostul „23 August”, le oferea posibilitatea să fie împreună şi să ciocnescă o halbă de bere, în faţă cu mititeii tradiţionali.


Noua sărbătoare „1 Decembrie” nu oferă nimic pozitiv. Stabilită neinspirat iarna, ea oferă în primul rând frig. De la Revoluţie încoace Sărbătoarea Naţională a fost marcată de sărăcie, ajunsă în acest an la apogeu. De bucurie şi de praznice nici nu poate fi vorba, iar libertatea de exprimare este un drept inutil, folosit mai mult pe la colţuri decât în grupurile de români nefericiţi. 1 Decembrie este o zi la fel ca oricare alta, poate mai gri şi mai nefericită ca toate celelalte zile ale anului.

Satul parodie

Picior de Munte este un sat lung de 6 kilometri. Numele satului este o parodie acceptată de mult de către locuitori, pentru că de aici şi până la poalele munţilor sunt zeci de kilometri. Localitatea a avut cândva rang de comună, până când nişte „tovarăşi” de la judeţ au propus drept centru de comună un sat de trei ori mai mic: Dragodana. Oamenii s-au resemnat şi au început să muncească pământul şi să se împartă cu serviciile, cât timp le-au găsit, între Târgovişte şi Găeşti. Deşi a avut doar un trecut şi nu are nici o speranţă pentru viitor, piciorenii sunt harnici, la fiecare trei case una fiind nouă sau refăcută.

„Românii nu se-adună cu sutele de mii…”

Cântecul care spune că: „trompetele răsună prin munţi şi prin câmpii/ românii se adună cu sutele de mii!” nu mai este valabil pentru mediul rural. Imaginea idilică a românilor care de Sărbătoarea Naţională se adună pe câmpii şi văi cu flori în mâini şi bucurie pe faţă, pentru a cânta şi dansa, nu va reînvia niciodată. Ce îi opreşte pe români să mai repete aceste obiceiuri rustice încântătoare? Nu mai iubesc ei câmpul verde şi codrul-frate? Nu mai iubesc ei sârba şi hora? Sau poate merg în orice  locaţie din natură doar prin intermediul agenţiilor turistice? În spatele „hazului de necaz” se ascunde o realitate dramatică: lipsa bucuriei, a speranţei şi a încrederii în viitor. Amărăciunea pe care un prezent necruţător o pune în sufletul oamenilor. În condiţiile actuale ale traiului traumatizant, chiar dacă Sărbătoarea Naţională ar fi vara, cam pe la Sfântul Ilie, românii tot nu ar mai ieşi la sărbători pastorale pe câmpiile verzi, unde să joace cu foc brâul pe opt.

Sărbătoare în calendar. Şi-atât

La ora prânzului satul este pustiu. Plouă mocăneşte, iar vântul spulberă ploaia în rafale. Vremea câinoasă şi  frigul ţine oamenii în casă. La mijlocul satului zăresc un om la poartă. Ion Niţă este şomer de două luni. Merge după ţigări la cârciuma din centru. „De Ziua Naţională, am băut şi eu o ţuică! O zărzărică! Altceva ce să fac ? Stau în casă şi mai beau câte o ţuică de zarzăre!” – „Nu te bucuri de ziua românilor?” – „Mă bucur, deşi nu prea m-aş bucura, că mâine-poimâine termin şomajul!”   Înfruntăm amândoi ploaia, mergând pe marginea drumului prin satul gol. E un frig straşnic. „Nu este prea bine pusă Ziua Naţională! Era mai bine să fie primăvara sau vara!”, îmi ghiceşte gândul Ion Niţă. Nu are însă cine să îl audă. Este un şomer trist din România rurală, pentru care viitorul pare a fi dramatic. Pentru mii de români 1 Decembrie a devenit o zi oarecare. Cu un pahar de ţuică sau de vin nu se poate aduce o bucurie deplină în casă. Se poate doar fura de la soartă, cu o sută sau două sute de grame de tărie puţină speranţă de la viaţă.

Tanti Cora la Monumentul Eroilor

În centrul satului ne întâlnim cu o bătrânică vioaie, mică de statură. Cora Gheorghiţă a înfruntat ploaia şi frigul şi a fost la depunerea de coroane. „Am fost la Monument cu Vicele! Am depus o coroană pentru eroii satului!” Este bucuroasă că şi-a făcut datoria de româncă, astăzi, de Ziua Naţională. Acum se grăbeşte să ajungă acasă să fiarbă ceva la porc, că este frig afară şi „e şi el un suflet maică!” O întreb dacă ar vrea ca Parlamentul să stabilească Ziua Naţională vara, când este cald. Să iasă lumea pe stradă şi la câmp, să se bucure şi să petreacă. Răspunde cu sfială şi cu bunul simţ al omului de la ţară: „Dacă ei vor maică, să o schimbe! Ar fi mai bine!” La 78 de ani Cora Gheorghiţă speră că va prinde ziua de vară când va ieşi pe câmpul verde de la Fundul Parului. Să-i vadă pe nepoţi jucând sârba muntenească.

{gallery}gallery/12/picior_de_munte{/gallery}

Eroii care au fost

Monumentul ridicat în cinstea eroilor morţi în războaie ai satului are în vârf un vultur cu crucea în cioc. Din cele patru colţuri ale piedestalului se înalţă verticale şi ameninţătoare patru vârfuri de glonţ, aducătoarele de moarte pentru eroi. Pe feţele paralelipipedice ale monumentului sunt trecute numele eroilor morţi în marile războaie ale neamului: Războiul de Independenţă din 1877, Primul Război Mondial din 1916-1918, Al Doilea Război Mondial din 1941-1945. Pe marmura albă sunt scrise nume simple, de români curajoşi care şi-au vărsat sângele pentru ţară. Pe una dintre laturile monumentului, viceprimarul de la Dragodana, asistat de tanti Cora şi de câţiva săteni, a depus o coroană pentru eroii satului cu ocazia Zilei Naţionale a României. O singură coroană cu tricolor, pentru toate sufletele celor căzuţi pe câmpul de bătaie. Prezentul este nedrept nu doar cu contemporanii, dar şi cu eroii neamului, prefigurând riscul ca viitorul să fie de-a dreptul dramatic.

Ne închinăm în faţa Monumentului şi le urăm glorie eternă eroilor:

Soldaţi din Picior de Munte, morţi în Războiul de Independenţă:

BĂDESCU BADEA

MINESCU STAN

Soldaţi din Picior de Munte, morţi în Primul Război Mondial – Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz:

TUDORA MARIN

STAN DUMITRU

STAN GRIGORE

LEPĂDAT DAVID

MARIN ION

MINCU GHEORGHE

IONESCU VASILE

DRĂGAN ION

NIŢĂ ION

NIŢĂ GHEORGHE

TACHE RADU

TACHE MARIN

VLĂSCEANU SANDU

DUMITRU MARIN

PETRE NICOLAE

PAVEL MARIN

MITREA MARIN

STAN STAN

TUDORACHE RADU

POPA DUMITRU

CÂRSTEA ION

DINCA ION

LIŢĂ DUMITRU

MATEI MARIN

NEGRU GRIGORE

MARIN NIŢĂ ION

DAVID VASILE

ION MARIN

AMUZA RADU

DINU MARIN

DUMITRU ION

BADEA PARASCHIV

BADEA GHEORGHE

BADEA ILIE

BADEA ION

ENE MARIN

DINCĂ MARIN

DAVID ION

BADEA MARIN

OPREA MARIN

CĂTĂLIN MARIN

CĂTĂLIN RADU

MATEI LEPĂDAT

LAZĂR TĂNASE

TUDORACHE GHEORGHE

VINTILĂ NICOLAE

BUTOIU GHEORGHE

NICULEAC ION

ŢÂNCU STAN

HERĂSCU NEACŞU

Soldaţi din Picior de Munte, morţi în Al Doilea Război Mondial:

ŞANCA GHEORGHE

MARIN STAN MARIN

MARIN DUMITRACHE VASILE

CHIRU NICULAE

ENE NICULAE

DRĂGUŢĂ STAN

CRISTEA ION

RADU DRAGOMIR

OPRESCU OPREA CONSTANTIN

OPRESCU C. NICOLAE

DAN VOICU RADU

DUMITRU IORDACHE

CONSTANTIN ION ION

ION GHEORGHE

IONIŢĂ DUMITRU

VLAD MARIN

BĂNICĂ I. TĂNASE

I0NIŢĂ GRIGORE DUMITRU

STAN ION

ENACHE MARIN

LEPĂDAT RADU

RĂDULESCU GHEORGHE

RĂDULESCU ZAMFIR

TUDORACHE GRIGORE

RADU ION

MARCU V. GHEORGHE

DINU C. DUMITRU

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult