O sărbătoare naţională presupune momente festive şi demonstraţii de manifestare a bucuriei încheiate cu praznice tradiţionale. În mod firesc, oamenii ar trebui ca în acestă zi să se bucure. Deşi nu asigură libertatea de exprimare, fostul „23 August”, le oferea posibilitatea să fie împreună şi să ciocnescă o halbă de bere, în faţă cu mititeii tradiţionali.Noua sărbătoare „1 Decembrie” nu oferă nimic pozitiv. Stabilită neinspirat iarna, ea oferă în primul rând frig. De la Revoluţie încoace Sărbătoarea Naţională a fost marcată de sărăcie, ajunsă în acest an la apogeu. De bucurie şi de praznice nici nu poate fi vorba, iar libertatea de exprimare este un drept inutil, folosit mai mult pe la colţuri decât în grupurile de români nefericiţi. 1 Decembrie este o zi la fel ca oricare alta, poate mai gri şi mai nefericită ca toate celelalte zile ale anului.
Satul parodie
Picior de Munte este un sat lung de 6 kilometri. Numele satului este o parodie acceptată de mult de către locuitori, pentru că de aici şi până la poalele munţilor sunt zeci de kilometri. Localitatea a avut cândva rang de comună, până când nişte „tovarăşi” de la judeţ au propus drept centru de comună un sat de trei ori mai mic: Dragodana. Oamenii s-au resemnat şi au început să muncească pământul şi să se împartă cu serviciile, cât timp le-au găsit, între Târgovişte şi Găeşti. Deşi a avut doar un trecut şi nu are nici o speranţă pentru viitor, piciorenii sunt harnici, la fiecare trei case una fiind nouă sau refăcută.
„Românii nu se-adună cu sutele de mii…”
Cântecul care spune că: „trompetele răsună prin munţi şi prin câmpii/ românii se adună cu sutele de mii!” nu mai este valabil pentru mediul rural. Imaginea idilică a românilor care de Sărbătoarea Naţională se adună pe câmpii şi văi cu flori în mâini şi bucurie pe faţă, pentru a cânta şi dansa, nu va reînvia niciodată. Ce îi opreşte pe români să mai repete aceste obiceiuri rustice încântătoare? Nu mai iubesc ei câmpul verde şi codrul-frate? Nu mai iubesc ei sârba şi hora? Sau poate merg în orice locaţie din natură doar prin intermediul agenţiilor turistice? În spatele „hazului de necaz” se ascunde o realitate dramatică: lipsa bucuriei, a speranţei şi a încrederii în viitor. Amărăciunea pe care un prezent necruţător o pune în sufletul oamenilor. În condiţiile actuale ale traiului traumatizant, chiar dacă Sărbătoarea Naţională ar fi vara, cam pe la Sfântul Ilie, românii tot nu ar mai ieşi la sărbători pastorale pe câmpiile verzi, unde să joace cu foc brâul pe opt.
Sărbătoare în calendar. Şi-atât
La ora prânzului satul este pustiu. Plouă mocăneşte, iar vântul spulberă ploaia în rafale. Vremea câinoasă şi frigul ţine oamenii în casă. La mijlocul satului zăresc un om la poartă. Ion Niţă este şomer de două luni. Merge după ţigări la cârciuma din centru. „De Ziua Naţională, am băut şi eu o ţuică! O zărzărică! Altceva ce să fac ? Stau în casă şi mai beau câte o ţuică de zarzăre!” – „Nu te bucuri de ziua românilor?” – „Mă bucur, deşi nu prea m-aş bucura, că mâine-poimâine termin şomajul!” Înfruntăm amândoi ploaia, mergând pe marginea drumului prin satul gol. E un frig straşnic. „Nu este prea bine pusă Ziua Naţională! Era mai bine să fie primăvara sau vara!”, îmi ghiceşte gândul Ion Niţă. Nu are însă cine să îl audă. Este un şomer trist din România rurală, pentru care viitorul pare a fi dramatic. Pentru mii de români 1 Decembrie a devenit o zi oarecare. Cu un pahar de ţuică sau de vin nu se poate aduce o bucurie deplină în casă. Se poate doar fura de la soartă, cu o sută sau două sute de grame de tărie puţină speranţă de la viaţă.
Tanti Cora la Monumentul Eroilor
În centrul satului ne întâlnim cu o bătrânică vioaie, mică de statură. Cora Gheorghiţă a înfruntat ploaia şi frigul şi a fost la depunerea de coroane. „Am fost la Monument cu Vicele! Am depus o coroană pentru eroii satului!” Este bucuroasă că şi-a făcut datoria de româncă, astăzi, de Ziua Naţională. Acum se grăbeşte să ajungă acasă să fiarbă ceva la porc, că este frig afară şi „e şi el un suflet maică!” O întreb dacă ar vrea ca Parlamentul să stabilească Ziua Naţională vara, când este cald. Să iasă lumea pe stradă şi la câmp, să se bucure şi să petreacă. Răspunde cu sfială şi cu bunul simţ al omului de la ţară: „Dacă ei vor maică, să o schimbe! Ar fi mai bine!” La 78 de ani Cora Gheorghiţă speră că va prinde ziua de vară când va ieşi pe câmpul verde de la Fundul Parului. Să-i vadă pe nepoţi jucând sârba muntenească.
{gallery}gallery/12/picior_de_munte{/gallery}
Eroii care au fost
Monumentul ridicat în cinstea eroilor morţi în războaie ai satului are în vârf un vultur cu crucea în cioc. Din cele patru colţuri ale piedestalului se înalţă verticale şi ameninţătoare patru vârfuri de glonţ, aducătoarele de moarte pentru eroi. Pe feţele paralelipipedice ale monumentului sunt trecute numele eroilor morţi în marile războaie ale neamului: Războiul de Independenţă din 1877, Primul Război Mondial din 1916-1918, Al Doilea Război Mondial din 1941-1945. Pe marmura albă sunt scrise nume simple, de români curajoşi care şi-au vărsat sângele pentru ţară. Pe una dintre laturile monumentului, viceprimarul de la Dragodana, asistat de tanti Cora şi de câţiva săteni, a depus o coroană pentru eroii satului cu ocazia Zilei Naţionale a României. O singură coroană cu tricolor, pentru toate sufletele celor căzuţi pe câmpul de bătaie. Prezentul este nedrept nu doar cu contemporanii, dar şi cu eroii neamului, prefigurând riscul ca viitorul să fie de-a dreptul dramatic.
Ne închinăm în faţa Monumentului şi le urăm glorie eternă eroilor:
Soldaţi din Picior de Munte, morţi în Războiul de Independenţă:
BĂDESCU BADEA
MINESCU STAN
Soldaţi din Picior de Munte, morţi în Primul Război Mondial – Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz:
TUDORA MARIN
STAN DUMITRU
STAN GRIGORE
LEPĂDAT DAVID
MARIN ION
MINCU GHEORGHE
IONESCU VASILE
DRĂGAN ION
NIŢĂ ION
NIŢĂ GHEORGHE
TACHE RADU
TACHE MARIN
VLĂSCEANU SANDU
DUMITRU MARIN
PETRE NICOLAE
PAVEL MARIN
MITREA MARIN
STAN STAN
TUDORACHE RADU
POPA DUMITRU
CÂRSTEA ION
DINCA ION
LIŢĂ DUMITRU
MATEI MARIN
NEGRU GRIGORE
MARIN NIŢĂ ION
DAVID VASILE
ION MARIN
AMUZA RADU
DINU MARIN
DUMITRU ION
BADEA PARASCHIV
BADEA GHEORGHE
BADEA ILIE
BADEA ION
ENE MARIN
DINCĂ MARIN
DAVID ION
BADEA MARIN
OPREA MARIN
CĂTĂLIN MARIN
CĂTĂLIN RADU
MATEI LEPĂDAT
LAZĂR TĂNASE
TUDORACHE GHEORGHE
VINTILĂ NICOLAE
BUTOIU GHEORGHE
NICULEAC ION
ŢÂNCU STAN
HERĂSCU NEACŞU
Soldaţi din Picior de Munte, morţi în Al Doilea Război Mondial:
ŞANCA GHEORGHE
MARIN STAN MARIN
MARIN DUMITRACHE VASILE
CHIRU NICULAE
ENE NICULAE
DRĂGUŢĂ STAN
CRISTEA ION
RADU DRAGOMIR
OPRESCU OPREA CONSTANTIN
OPRESCU C. NICOLAE
DAN VOICU RADU
DUMITRU IORDACHE
CONSTANTIN ION ION
ION GHEORGHE
IONIŢĂ DUMITRU
VLAD MARIN
BĂNICĂ I. TĂNASE
I0NIŢĂ GRIGORE DUMITRU
STAN ION
ENACHE MARIN
LEPĂDAT RADU
RĂDULESCU GHEORGHE
RĂDULESCU ZAMFIR
TUDORACHE GRIGORE
RADU ION
MARCU V. GHEORGHE
DINU C. DUMITRU
