Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roReportaj Bezdead, comuna visurilor destrămate

Bezdead, comuna visurilor destrămate

scris de Teodor Seran
98 afisari

„Ce să mai putem noi domnule, ce să mai putem?”, se vaită cu sinceritate profesorul Victor Davidoiu. Suntem în jurul unei mese, aşezată la umbră, înconjuraţi de un covor de iarbă verde. În spatele curţii se află un grajd construit în stilul tradiţional al muntenilor, care are deasupra un fânar pe jumătate plin. O claie cu fân uscat, un puţ cu ghizduri late acoperit cu papură şi o grămadă de lemne de foc pentru iarnă completează tabloul din faţa noastră. Comuna este aşezată pe valea unui râu năbădăios, cu nume de alint: Bizdidel. Natura este aceeaşi, generoasă, ca în urmă cu sute de ani. Doar oamenii sunt alţii şi vremurile schimbate. Profesorul de limba română  Victor Davidoiu susţine că a fost un optimist şi un luptător toată viaţa, dar „acum, cu mâna pe inimă vă spun, prevăd un viitor sumbru, şi voi renunţa la luptă! Cu toate că voi participa şi eu la acest viitor şi voi suferi!”. În cărţile pe care le-a scris a încercat să redea cu sinceritate trăirile celor de la ţară.  Îi este din ce în ce mai greu să scrie pentru că este copleşit de un sentiment apăsător de izolare, produs de societatea actuală. „Nu mai pot să creez ceva nou! Pentru cine să mai creez?”. Aproape de noi, raiul îşi poartă spre viitor minunile seculare, fără să ţină cont de tristeţile şi neîmplinirile oamenilor. Între natură şi locuitori există un dezacord aducător de mâhnire, care face ca minunile din jurul nostru să pară neînsemnate.

Sat, drum şi destin

Comuna aflată în îmbrăţişarea dealurilor are un nume ciudat, Bezdead, pe care orice călător îl uită repede, cauză a revenirii tardive pe aceste meleaguri. Există mai multe explicaţii legate de toponimie, cea unanim acceptată  fiind: ,,satul fără bătrâni”. Numele are o rezonanţă ciudată şi se pronunţă destul de greu, având avantajul unicitaţii. Bezdeadul este o comună pur românească, formată din cinci sate: Măgura, Valea Morii, Râmata, Costişata şi Bezdead. Este cea mai mare comună din judeţ, de la intrarea din coasta Măgurii şi până sus, pe plaiul de la Costişata, având o lungime de 12 km. Comunele din Muntenia diferă în mod fundamental de cele din Moldova, prin modul de aşezare. În jurul nostru descoperim omniprezenţa mângâietoare a dealurilor, mai mici sau mai semeţe, împădurite sau acoperite doar de păşuni. Nu găseşti cinci case pe un deal şi zece case pe alt deal. Ele se înşiruie de-a lungul Bizdidelului, formând o salbă  uriaşă, care privită de sus, din vârful de la Nucii Popii, pare un şarpe uriaş alunecând printre dealuri. Doar preţ de câţiva kilometri a dăruit natura bezdedenilor o porţiune de teren arabil. Aici este „lunca”, de unde poţi să mai iei vara un ştiulete de porumb pentru fiert sau câteva roşii proaspete. Viaţa în această zonă este dominată de două produse fundamentale ale naturii: iarba şi fructele. Iarba transformată în fân şi prunele transformate in ţuică, condiţionează calitatea vieţii. Când nu se face fân şi prune, anul este socotit un an rău, şi apare teama de sărăcie. În urmă cu doar cincizeci de ani, în anii îmbelşugaţi, bărbaţii inhămau caii şi puneau coviltirul pe căruţă, pentru a pleca pe Vlaşca, în judeţele din sudul ţării. Prin satele Giurgiului, Călăraşului şi Ialomiţei, căruţele cu coviltir de nuiele erau aşteptate în fiecare toamnă cu nerăbdare. Aduceau ţuică de prună, prune si mere  uscate sau afumate şi magiun de prune, toate delicatese pentru oamenii din Bărăganul încins de soare. Primarul Constantin Duca, bezdedean get-beget, spune că acum nu mai merge nimeni pe Vlaşca cu ţuică şi cu mere. Tinerii s-au imprăştiat prin Europa, iar bătrânii nu mai au putere să conducă o căruţă cu cai sute de kilometri.

Ce zic bătrânii satului

Pe Toma Furcoi l-am găsit stând pe pârleazul de la puţ, din capătul uliţei. Are 79 de ani şi acum nu mai face nimic pentru că nu mai poate. S-a născut aici, în Râmata, şi a făcut şcoală bună, de operator chimist, care l-a dus departe de casă, la Braşov. A făcut naveta toată viaţa urcând şi coborând muntele Păduchiosu, o data la două săptămâni. „Trăieşte şi băbuţa, are 80 de ani!”, spune cu bucurie în glas. Îl ajută, săraca, pentru că are necazuri cu inima şi trebuie să ia pastile pentru tensiune la timp. Câte o ţuiculiţă gata, nu mai merge. „Aş bea, dar imi este frică!”, mărturiseşte nea’ Toma. A avut vaci şi mai creştea câte un porc, dar acum nu mai are decat zece găini. Se descurcă aşa cum poate din pensia de 800 de lei, pentru că este doar el cu nevasta, că altfel, „ ar fi vai şi-amr, taică!”. Îi este greu să mai plece de aici de pe coastă la oraş ca să îşi mai vadă nepoţii. Nici la Braşov nu a mai fost din 1990.

Şi înainte se descurca lumea greu şi era sărăcie multă. În ’46- ’47 a plecat slugă în Oltenia, unde muncea pentru mâncare. Este şi acum sărăcie şi multă lume  este supărată. Nici natura nu mai este ca înainte, pentru că nu se mai fac fructe multe. A auzit că se asfalteaza drumul dintre Râmata şi Breaza, dar nu crede că în zonă se vor construi pensiuni turistice aşa de repede. „Doar dacă vor veni nişte boieri din altă parte să investească în turism!”. Televizor nu are, doar un radio mai vechi la care mai asculta din când în când stirile. De fapt, nici nu prea îl interesează politica, pentru că „ mint toţi, nepoate!”.

Adriana Sterie

Peste Bizdidel se construieşte un pod nou, in locul celui construit în urmă cu 20 de ani. De atunci, au venit de zeci de ori apele mari, dar „nu l-au luat”, doar l-au şubrezit. Staţia pentru microbuze se află lângă pod şi are o cabină acoperită cu tablă striată. La „cap de linie” o întâlnim pe Adriana Sterie, care pleacă la Pucioasa după cumpărături. Ne împărtăşeşte câteva din planurile de viitor. Are 25 de ani şi îşi doreşte cu ardoare să emigreze într-o ţară din Europa, în care să câştige un salariu corespunzător.„Plec unde s-o putea, important este să am de muncă!” Lucrează la o fabrică de cherestea din Buciumeni, unde câştigă doar 500 de lei pe lună, făcând naveta zilnic. „Nu am încotro!”, oftează fata. Apoi aleargă să prindă microbuzul care tocmai pleacă din staţie. Apucă să ne spună că poate se va întoarce cândva înapoi în ţară. În doar câteva luni va schimba drumul de ţară cu bolovani dintre Bezdead şi Buciumeni, pe care face naveta zilnic pentru o brumă de bani cu un drum european, care o va duce departe de copilul ei şi de părinţi, într-o ţară necunoscută.  Dreptul la libera circulaţie pe care i-l acordă Europa, ar putea să îi anuleze condamnarea la sărăcie, pe care i-o „oferă” propria ei ţară. O mare speranţă şi o mare incertitudine.

Accesul la vise, interzis!

Singurul lucru adevărat cu care se pot mândri  bezdedenii este natura mirifică, aceeaşi de sute de ani. Pe care o admiră în prezent doar localnicii şi cei care trec întâmplător pe drumul spre Breaza. În comună nu există nicio pensiune, han sau motel. Primarul Constantin Duca recunoaşte că turismul rural este la cota zero. Se doreşte o dezvoltare a acestuia încă din 1990, când entuziasmul era electrizant. Treptat, toate intenţiile bune şi toate dorinţele au dispărut. Nu mai există în comună suficienţi oameni tineri, care să viseze la un viitor mai bun. Nu mai există tineri care să aibă curajul de a-şi face planuri sau care să accepte cu hotărâre provocările viitorului. Populaţia este imbătrânită şi dezamăgită de experienţele sociale nefaste prin care a trecut. Pe lângă întrebările „cu cine?” şi „cum?”, a apărut întrebarea „cu ce?”. Cei plecaţi peste hotare nu au promovat niciodată investiţii în comună şi nici nu există un climat de încredere. Visele măreţe s-au spulberat, în timp ce bătrânii numără tot mai multe regrete. În 2011, în comună s-au născut 10 copii şi au murit 90 de bătrâni. La o populaţie de 5000 de locuitori, s-au inregistrat în 2011 doar 2 căsătorii.

Tinerii refuză să se căsătorească şi să facă mulţi  copii. Intelectualii satului nu mai reprezintă motorul care trăgea societatea înainte. Profesorul pensionar Victor Davidoiu crede ca prezentul, dar şi viitorul sunt sumbre. Viaţa la ţară s-a degradat şi oamenii au părăsit criteriile morale şi valorile traditionale. Nici profesiile specifice locului nu mai au căutare. În Bezdead mai există doar 3–4 ciobani care se ocupă de creşterea oilor, la care mai poţi gasi brânză de calitate. Lumea s-a schimbat în rău, iar învătământul a involuat. Îl roade un vierme în suflet când vede starea labilă a acestuia. Elevii nu mai iubesc freamătul frunzelor şi natura. Au devenit un soi de roboţi, dependenţi de calculator, fără prea mult suflet. Când aproape toate categoriile sociale neagă prezentul, nu mai  există curajul de a visa la un viitor aducător de progres. Chiar dacă natura este divină şi apropiată de oameni. Într-una din cele mai mari comune din ţară, unde încă mai există suflet românesc, viitorul nu sună bine. „Eu nu am plecat din sat pentru că ţărâna mi-a sărutat tălpile goale şi mi-a absorbit sufletul! Dar acum îmi pare rău că nu am făcut-o!” , spune cu tristeţe Victor Davidoiu. Sună ca o  negare de vatră străbună şi nu îl cred pe bătrânul profesor pensionar. Şi dacă totuşi vorbele lui ascund adevărul?

Părintele Constantin Gavrilescu

primarul-constantin-duca

profesorul Davidoiu

3 comentarii

Arhimede 17-07-2011 - 11:09

Acesta este planul basescului:
distrugerea totală a poporului român.

românii să emigreze unde vor.

Sute de mii de hectare de teren au fost cumpărate de evrei din Israel.
pământul tot ne lucrat este (de ce l-au cumpărat?).

A început infiltrarea opoziţiei cu agenţi evrei.

Antena3: Niels Shneker
românii când au trecut Prutul au omorât 750,000 de evrei!

Javra asta aruncă cu minciuni pe unde apucă.
Agent de influenţă?

Ereticul 17-07-2011 - 14:08

Am remarcat si eu minciuna nesimtitului aluia, si chiar ma intrebam cu se numeste jigodia (n-am vazut decat cateva fragmente din emisiunea respectiva). Partea buna a emisiunii – s-a vazut clar, chiar si pentru cei mai sceptici, cum tupeul ovreilor nu are margini: un neica nimeni (dar „ales”) se simte „jignit” si „afectat” de opiniile si simpatiile istorice ale unui ministru roman si indrazneste sa-i ceara demisia sub pretextul unor falsuri nerusinate. Si face asta in contextul in care coreligionarii lui pretind ca nu mai sunt ovrei in Romania si nu inteleg de ce mai persista printre romani sentimentul de antipatie fata de rasa lor scarboasa.

YAAKOV 17-07-2011 - 15:16

De vina sunt romanii, ca sunt molai si batuti in cap. Dar sunt si jigodii, pentru ca ii iau in bataie de joc tocmai pe cei care au curaj si vor sa le ia apararea. Ei cred ca daca se poarta asa, noii stapani ii vor rasplati.
Daca romanii ar fi cum trebuie, n-ar trece pe aici picior de strain, decat cu pasaport si in vizita.

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult