Acasa Exclusiv ZiuaVeche.roReportaj Bogaţii şi săracii din Paris

Bogaţii şi săracii din Paris

scris de Teodor Seran
74 afisari

Românii vin la Paris doar în două situații: când sunt prea bogați și vin la shopping, sau când sunt prea săraci și fug de țara lor, pentru a scăpa de sărăcie. O mică parte vine în capitala Franței, datorită unor oportunități de conjunctură. După care povestesc toată viața prietenilor: „ am avut ocazia să văd și eu odată în viață Parisul!”

DSCN0283 (1)Îți ajung câteva zile de contact cu lumea pariziană, ca să constați cu o imensă tristețe, în ce minciună înspăimântătoare au trăit românii în ultimii 25 de ani. În această perioadă nu a recunoscut nimeni că în România se trăiește într-o lume dominată de sărăcie extremă. Domenii vitale ale vieții publice au fost ignorate cu premeditare de către guvernanți. Nu ne-am pregătit nici până în prezent pentru a fi la nivelul țărilor civilizate. Ne-am repezit ca „înecații” să aderăm la Uniunea Europeană, deși se știa că suntem rămași cu mult în urmă. Europenii au știut acest lucru încă de la început, pentru că se vedea cu ochiul liber starea noastră de înapoiere, dar au profitat fără scrupule de această situație. Drept urmare, am fost nevoiți să admitem compromisuri de natură economică, în schimbul lobby-ului de susținere a aderării României la Uniunea Europeană.

DSCN9942 (1) Am vândut pe mai nimic petrolul, gazele, pădurile și pământul. Am pătruns în Uniune, fără vreun mare folos deocamdată. Banii europeni nu i-am absorbit în totalitate, nu trăim mai bine după 8 ani de la aderare, nu am atenuat sărăcia, iar dreptul la libera circulație, atât de clamat, nu reprezintă decât un mijloc trist pentru români, de a deveni servitorii Europei.

 

DSCN0046Am străbătut în aceste zile marile bulevarde ale Parisului: Champs Elysée, Bd. Saint Michel, Bd. Beaumarchais, Bd. de la Grand Armée, Rue de Rivoli. Toate sunt curate „lacrimă”. Nu am văzut niciodată un patruped vagabond, ca și cum rasa canină nu ar exista în Franța. În Jardin du Luxembourg, Champ de Mars sau în Jardin du Tuileries, gazonul este verde și proaspăt, fără resturi de hârtie, mucuri de țigări sau peturi. Trotuarele largi găzduiesc sute de braserii cu chic parizian, unde se mânâncă sofisticate mâncăruri franțuzești și se bea vin tot „franțuzește”, adică un pahar, două la masă. În imensul oraș, plutește permanent un miros specific de mâncăruri fine, de cafea și de parfum franțuzesc. Poate acesta este motivul pentru care în Paris nu există țânțari, care în România reprezită un coșmar național.

 

Câteva cuvinte despre Sena. Fluviul este neverosimil de curat pentru români, obișnuiți cu apele murdare ale râurilor din țară, sau chiar ale Dunării. Sute de vaporașe cu nume pitorești, denumite generic „Bataux-Mouches” plimbă mii de turiști sosiți de pe toate meridianele lumii. Aceștia fotografiază fără încetare minunatele priveliști oferite de cheiurile fluviului sau de către maiestuoasele poduri de pe Sena: Pont Alexandre III, Pont Neuf, Pont de l’Alma, Pont des Arts, Pont Saint Louis, Pont du Carrusel, pont Royal.

 

DSCN0001Metroul parizian este o lume miraculoasă aflată în străfundurile orașului. Metroul funcționează ca un mecanism perfect oferind turiștilor posibilitatea de a străbate capitala în toate direcțiile. Unele stații sunt impresionante prin mărime, reprezentând o culme a tehnologiei moderne: stația la Défense, stația Francois Mitterand. Toate stațiile au aceeași caracteristică: grija pentru informarea cetățenilor și curățenia impecabilă. Metroul este o altă lume, o lume fascinantă și vie din adâncuri, fără de care Parisul nu ar putea exista.

 

Cu cât stai mai mult în Paris, simți mai multă umilință. Este un sentiment care te înăbușe, pentru că îți amintești de săraca țară din care ai venit. Dacă ar avea posiblitatea de a călători, românii s-ar „destupa” mai mult la minte și ar alege să trăiască altfel. Suntem pe ultimul loc în Europa în ceea ce privește călătoriile efectuate într-un an calendaristic. Doar unul din zece români poate să călătorească în Europa. Restul rămân în mediul rural fără apă și canalizare și fără presă, sau în mediul urban, cu gunoaie, maidanezi și țânțari cât cuprinde. De la Paris pleci cu certitudinea că nu îi vom ajunge niciodată din urmă pe europenii sadea. Trei sferturi din populația României nu are posibilitatea să călătorească nici în propria țară, visul de a vedea Europa sau alte țări de pe glob, fiind considerat o utopie.

 

În această vară fierbinte, la Paris i-am întâlnit pe săracii României, care trudesc în cele mai nedorite locuri de muncă, fără salarii prea mari și fără prea multă grijă pentru demnitatea umană. În luxoasele magazine de pe marile bulevarde, românii bogați fac shopping. Nu vin la Paris să viziteze muzeul Louvre, Orsay sau Invalides. Vin să cheltuiască mii de euro pe haine și bijuterii, să doarmă în hoteluri scumpe și să mănânce în restaurante de lux. Săracii din România sunt săraci și la Paris, prețurile pentru mâncare și chirie fiind sufocante pentru veniturile obținute. Visul de a se întoarce în țară cu bani strânși se transformă de cele mai multe ori într-o iluzie.

 

Am pus în cutia de carton a unui român, care cânta lângă Panthéon o melodie bănățeană, o bancnotă de 5 euro. Inventiv ca toți românii, bănățeanul cânta la cel mai umil instrument al săracului: la pieptăne. Aproape de el, în Panthéon, Victor Hugo, Voltaire și Alexandre Dumas, își dormeau somnul de veci. O melodie din folclorul cărășean plutea deasupra Panthéonului și pentru o clipă am avut impresia că întreg Parisul devenise românesc. Și că mă aflam undeva, aproape de Reșița. M-a trezit la realitate cutia de carton, în care zâmbeau stingher câțiva euro amărâți.

 

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult