Lucian Curelariu sau „Banderas”, cum ii spun cunoscutii, are 59 de ani si e de profesie fotoreporter. In 1977, lucra la Intreprinderea Optica Romana (IOR). Avea atunci 27 de ani si era pasionat de arta fotografica. Cutremurul de pe 4 martie l-a gasit in apartamentul parintilor din Balta Alba. Isi aminteste ca a fost la un pas de moarte. Intre orele 17.30 si 19.45, a petrecut in blocul Dunarea, de ziua unui prieten. La ai sai a ajuns in jurul orei 20.45. A luat cina cu ei. Apoi s-au asezat in sufragerie, sa vizioneze un film bulgaresc. „Cutremurul s-a intamplat la 21.22. Apartamentul fiind la parter, am putut iesi repede din bloc”.
„Cand am iesit, blocurile de vizavi, care aveau 9 etaje, se clatinau. Se vedea cu ochiul liber cum se miscau de la stanga la dreapta. In foarte scurt timp, s-a umplut curtea blocului cu vecinii speriati. Au iesit cum au putut: imbracati, dezbracati, cu paturi sau cu cearsafuri pe ei”, isi aminteste Banderas: In atmosfera groazei de atunci, un episod amuzant ii vine in minte: „Un vecin, care locuia la etajul trei, a iesit in balcon, dupa doua ore de la seism, si a inceput sa strige ‘Hotii, hotii mi-au devastat casa!’. Omul era „afumat” bine si, trezit din betie, nu a realizat ca fusese cutremur. A coborat si, cu greu, vecinii l-au convins de ce se intamplase.
A doua zi, dis-de-dimineata, dupa o noapte alba in care bucurestenii nu au avut curent, iar telefoanele nu au mai functionat, Banderas a plecat in oras sa faca fotografii.
Prima cladire cazuta pe care a vazut-o a fost chiar blocul Dunarea, in care petrecuse cu o zi in urma. Spune cu tristete: „Am ramas socat, ma gandeam ca, daca mai intarziam acolo, puteam sa mor. Mi-a trecut prin minte gandul ca puteam sa fiu si eu printre ruine. Centrul Bucurestiului arata ca dupa un razboi. Cazuse si cladirea unde statea Toma Caragiu, unde era ‘Atlantic Bar’ la subsol, Plomba – un bloc de langa cofetaria Scala si blocul unde era cofetaria ‘CASATA’. Acolo se spune ca s-a facut pentru prima data profiterol in Bucuresti. Biserica ‘Sfanta Vineri’ era foarte afectata si ea, avea crapaturi in pereti de puteam sa bag mana printre ele. Poze nu am putut sa fac foarte multe, pentru ca erau incercuite cladirile de soldati si militieni care nu ne lasau sa fotografiem”.
Alta imagine cutremuratoare de care isi aduce aminte e legata de Morga de la Institutul de Medicina Legala „Mina Minovici” care se era, pe vremea aia, pe Cheiul Dambovitei, in zona unde se afla acum ruinele Bibliotecii Nationale: „Trecea pe acolo autobuzul 34, care avea traseu de la Piata Clabucet la Piata Muncii. Din masina, am vazut mormanele de cadavre adunate in curtea Morgii. Se uitau oamenii din autobuz si plangeau. A doua zi, i-au schimabt traseul”.
Dupa cutremur, Banderas spune ca a fost scos de secretarul de partid de la IOR la munca voluntara, ca sa incarce molozul in masini: „Ne-a scos ala la carat moloz. Am stat o zi. Pe urma, mi-am bagat concediu medical. Printre daramaturi, mai gaseai o mana, un picior… Nu am putut suporta si nici nu prea vroiam sa fac munca aia. Erau multi care veneau la furat! Se instituise o lege speciala: cine era prins ca fura era arestat si condamnat pe loc”.
Nu isi mai aminteste unde sunt fotografiile pe care le-a facut atunci: „Am facut vreo doua filme, dar le-am pierdut. Nici pozele nu mai stiu pe unde le-am pus. Pacat de ele… „
L-am intrebat despre recentul cutremur din Haiti. „Bietii oameni! Au murit atatia. Si chiar in perioada asta. In fiecare an, in apropiere de 4 martie am, asa, o strangere de inima. Sper sa nu mai prind un cutremur asa de puternic in viata mea”.
E 4 martie. A plecat spre casa si m-a sunat: „Mai bine sa ma prinda in casa mea…”
