Acasa InternationalGeopolitica După mintea cui să mă iau

După mintea cui să mă iau

scris de Doru Dragomir
9 afisari

În luna mai, anul trecut, a început difuzarea în China şi în lume a unui serial de 95 de episoade ale ecranizării pentru televizune a Romanului cavaleresc al celor trei regate, scris de Luo Guanzhong în secolul al XIV-lea. De la primele cadre, serialul s-a dovedit a fi o producţie impresionantă chinezească, care respectă nu numai naraţiunea scrisă de Luo Guanzhong, ci şi spiritul şi cultura vremii când au loc evenimentele povestite, respectiv anii 220 – 280 a.d.

Posterul serialului TV Trei regate

Povestea începe cu pierderea puterii politice şi, implicit militare a Dinastiei Han şi se va sfârşi cu instaurarea Dinastiei Jun, în China, iar principalele etape ale perioadei constau în războaiele duse între cele trei state rezultate din dezmembrarea temporară a Imperiului Chinez.

Am să mă opresc aici cu prezentarea serialului, pentru că scopul acestui articol nu este nici să vă invit să îl vedeţi, deşi este transmis şi în România, oarecum în obscuritate, pe TVR 2, nici să îl recenzez pentru dumneavoastră.

Am amintit aici despre Cele trei regate numai pentru că este de-a dreptul uimitor câte lecţii importante de istorie, respectiv câte idei de guvernare şi modele personale de înalţi demnitari, militari şi oameni de stat ne oferă acest serial.

Este imposibil să urmăreşti fie şi numai o secvenţă sau două fără să înveţi câte ceva sau, măcar, fără să îţi dai seama de adevăratele cauze ale eşecului sau condiţiile de succes în relaţiile de putere între state aflate în relaţii complexe, de competiţie şi de alianţă simultane.

Şi, învăţând aşa ceva, nu mai ai încotro decât să faci imediat o analogie cu funcţionalitatea construcţiei statale din zilele noastre, nu numai în China, ci şi în alte locuri din lume.

Într-unul din episoade, se petrece următoarea scenă de câteva zeci de secunde: măritul conducător al unuia dintre state, însoţit doar de fratele său, care era şi generalul trupelor proprii şi de un aghiotant, se precipită în prag de noapte să iasă călare din cetate. În acest timp, trei supuşi încearcă să îl oprească.

Primul îi zice că nu ar trebui să plece, pentru că i-a promis doamnei că vor lua cina împreună. Nu contează, replică demnitarul, vor fi alte seri în care să luăm cina, acum a apărut ceva urgent de rezolvat!

Al doilea vine tocmai când se urcau pe cai şi zice că doamna totuşi insistă să vină la ea. Spune-i că nu pot, pentru că am treburi urgente, de care depinde soarta regatului, hotărăşte măritul.

Cum dau să iasă pe poarta cetăţii, sunt ajunşi din urmă de un al treilea, care strigă: Mărite, fiul tău este bolnav, poate vrei să mergi la căpătâiul lui! Să se ducă imediat un doctor şi să îl vadă, replică conducătorul, dând pinteni calului ca să alerge mai repede.

Unde se grăbea Mărirea sa?

Tocmai aflase de la fratele lui, generalul, că, în capitala uneia din provinciile subordonate, se află unul dintre cei mai mari învăţaţi ai vremii şi că acesta vrea să plece din regat. Iar el, acum, se grăbea să îl convingă să nu plece şi să lucreze pentru el şi regatul lui, ceea ce i-ar fi dat un avantaj serios asupra celorlalte două regate.

Noi, telespectatorii conştiincioşi, ştiam deja, până să ajungem la secvenţa aceasta, că minţile luminate, strategii şi învăţaţii din vremea aceea din China erau mult mai importanţi decât autoritatea demnitarului sau generalului, ca să nu mai vorbim că erau  mult mai importanţi decât numărul, pregătirea şi înarmarea trupelor. Pentru că ei sunt în stare să găsească soluţii la problemele uneori insurmontabile ale guvernării şi sunt esenţiali în obţinerea victoriei în luptă.

 Schimburile economice dintre SUA şi China

Cum spuneam la începutul acestui articol, o asemenea secvenţă îţi dă de gândit şi pentru înţelegerea realităţilor din zilele noastre.

Oare China de astăzi se dezvoltă aşa de ordonat şi eficient doar prin efortul mulţimii şi prin voinţa autorităţilor, sau, mai ales, prin gândirea de excepţie a unor strategi contemporani?

Ca să luăm numai un exemplu, faptul că, luate după câştigurile realizate, cinci din primele zece companii de construcţii la nivel mondial sunt astăzi chinezeşti nu se obţine numai prin muncă susţinută şi ieftină, sau prin conducerea înţeleaptă a partidului comunist. Trebuie să fie nişte minţi luminate în spatele acestei ofensive, care a început cu ani în urmă, când China construia în Lumea a Treia, în special în Africa, unde nu vroia nimeni să se ducă, trecând apoi la imensele proiecte de construcţii şi infrastructură de pe teritoriul Chinei, ca acum să ajungă să liciteze cu succes pentru construcţii în Statele Unite şi Europa.

Pod chinezesc la San Francisco. Foto: Telegraph.co.uk

Sâmbătă seara, CNN difuza la noi un reportaj despre schimburile economice dintre Statele Unite ale Americii şi China. Şi nu şi-au bazat reportajul pe cifre, ci pe exemple. Iar comparaţia de final era că cel mai recent export al Statelor Unite în China constă în beţişoarele chinezeşti fabricate în Georgia, iar cel mai recent import din China este tehnologia de vârf pentru construcţia celui mai nou pod în San Francisco, California, în lungime de aproape 700 metri. Nu credem că mai este ceva de comentat aici.

Dar nu numai chinezii îşi preţuiesc strategii şi înţelepţii.

Am cunoscut şi eu câţiva oameni cărora le-am putea spune înţelepţi sau strategi ai vremurilor noastre, atât străini, cât şi români.

Iar străinii nu erau numai din statele cu renume solid în buna guvernare şi puterea armată, ci şi din cele care se situează din ce în ce mai bine pe arena internaţională tocmai muncii unor asemenea oameni, cum sunt Polonia, Slovacia sau Turcia.

În România de astăzi, cei pe care îi cunosc eu personal sau cei care fac parte din şcolile lor de gândire sunt total invizibili în actul de guvernare.

Faptul că nu sunt vizibili nu este în sine o problemă, pentru că ei sunt o specie rară, care nu vor să fie răsplătiţi pentru mintea lor nici cu putere, nici cu averi, nici măcar cu prestigiu public, ci cu luarea în seamă a înţelepciunii lor.

Cui îi sunt loiali experţi” FMI?

În perioada mea de formare în domeniul construcţiei statale şi instituţionale, un asemenea înţelept contemporan, profesor american de relaţii internaţionale, cu origini germane la curtea unui rege al României, mi-a deschis ochii asupra importanţei scrierilor cu valoare strategică. Aceste scrieri nu sunt neapărat populare şi nu se cântăresc după cât de bine se vând ele, ci după cine le citeşte şi, mai ales, cine le aplică recomandările sau soluţiile teoretice.

La fel, şi oamenii care au valoare de strategi sau de minţi luminate se cunosc nu după numărul sau frecvenţa apariţiei la televizor, ci după locul pe care îl ocupă la masa de consiliu al treburilor statului.

Deci, nu este grav că nu îi vedem în public, ci este grav dacă nu sunt consulaţi şi, mai ales, dacă nu sunt luaţi în seamă.

Oficial, la noi, singurii înţelepţi care dau astăzi formă şi direcţie actului de guvernare sunt „experţii” Fondului Monetar Internaţional (FMI).

Însă cu aceşti „experţi” avem cel puţin două probleme.

Cea mai mare problemă este cea de loialitate. Cui îi sunt loiali aceşti „experţi”?

„Expert” FMI dând „indicații” premierului român

Dacă răspunsul este că sunt loiali directorului lor, atunci avem o şi mai mare problemă, pentru că fostul până de curând director Strauss-Kahn s-a dovedit a fi un idiot care nu numai că cedează nepermis de uşor instinctelor sale primare, dar nici nu se descurcă în situaţiile cele mai evidente, iar actuala doamnă director Lagarde a luat în primire scaunul managerial în momentul în când este acuzată de abuz de putere în manipularea finanţelor franceze, pe când era ministrul de resort.

Dacă ei sunt însă loiali numai consiliului executiv al FMI, acesta este controlat, oficial, de finanţele statelor dezvoltate din Vest, deci ei ar fi loiali acestor finanţe. Ori, România nu are o voce printre aceste state dezvoltate din Vest, deci, sub nici o formă, nu putem să credem că loialitea acestor „experţi” FMI va fi vreodată acordată şi românilor.

A doua problemă este de credibilitate. Cât de experţi sunt aceşti „experţi” pe care se bazează deciziile strategice de guvernare în România deceniului doi al actualului secol?

FMI, în general, nu poate face dovada nici măcar a unei singure poveşti de succes în aplicarea gândirii sale strategice, dacă are aşa ceva. În schimb, are câteva eşecuri răsunătoare, dintre care cel mai cunoscut este cazul Argentinei, iar numele „şefului experţilor” care se ocupă acum de ţara  noastră este intim legat de acest eşec.

Deci, cu asemenea probleme, este aproape imposibil să credem că aceşti „experţiFMI pot ţine locul minţilor luminate naţionale, atât pentru rezolvarea problemelor presante ale ţării, cât şi pentru o viziune de viitor.

Cât despre strategii informali domestici, care sunt acum la modă în România, mai bine să nu vorbim.

Coincidenţă sau nu, la puţin timp după difuzarea la noi a episodului din Trei regate amintit mai sus, una dintre televiziunile de ştiri a readus în discuţie cazul unui aşa-zis „strateg” român, care, la începutul anului, a lansat câteva analogii partinice cu personaje de poveşti pentru copii.

Dacă, în România, care este atât de flămândă şi însetată de gândire anticipativă şi de direcţionare vizionar-strategică, singurul mod de a identifica probleme complexe şi de a formula soluţii definitive este să discutăm cine ar putea fi Albă ca Zăpada sau Capra cu Trei Iezi, atunci vom mai avea de aşteptat până când deştepţii adevăraţi ai neamului să fie luaţi în seamă, iar gândirea lor să conteze cât de cât în viaţa noastră colectivă.

Articole de acelaşi autor aici

2 comentarii

briel 21-08-2011 - 23:39

Mi-a amintit de uitatul „Bad Ass of the Week” si de printesa X, fiica imparatului Gaozu, o tanara d-ra si jumatate. Sper sa va amuzati.

http://www.badassoftheweek.com/pingyang.html

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult